Se afișează postările cu eticheta best songs. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta best songs. Afișați toate postările

marți, 23 octombrie 2012

Cruzimea frumusetii


 
   
    Se pare ca totul se plateste.Se pare ca sunt frumoasa. Privirile tuturor baietilor (toti cei ce intra in categorie) mi-o confirma mereu. Desi nu ma simt si nu m-am simtit vreodata frumoasa pe dinafara, si nici nu mi-a pasat catusi de putin.

Se pare insa ca acest aspect e foarte important. In primul rand, imi deschide drum catre inimile (si nu numai) tuturor barbatilor....in al doilea rand, imi blocheaza drumul spre prietenia lor. La aceasta varsta am ajuns sa ma lamuresc: mi-e imposibil sa am prieteni ai celuilalt sex. Imi vine sa-mi spun: ori sunt eu nebuna, ori ei. Problema e ori la mine, ori la ei. Ma intristeaza si ma doare. Niciun baiat nu se intreaba prea mult ce am pe dinauntru, conteaza 90% ce e pe dinafara. Daca nu sunt balbaita si reusesc sa leg mai mult de 2 propozitii, sunt mai mult decat "buna". Intr-un fel, asta e frumos. Imi place mult aceasta simplitate. E frumos sa nu judeci o persoana, sa o placi asa cum e. E atat de simplu.
Din pacate, exista si reversul medaliei: sunt atatia oameni (barbati ma refer) a caror companie o ador, ma face sa ma simt bine, imi place sa impart timp cu ei...dar nu si patul. Nu vreau sa fim iubiti, oricat de minunat ar fi, pentru ca stiu ca as fi falsa, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu s-ar incheia si am suferi amandoi si ne-am invinui reciproc.Pentru ca esti un om prea bun ca sa-ti ranesc inima. Vreau o relatie senina bazata pe empatie, ajutorare, umor, impartasire de ganduri si ce mai e...Vreau sa-mi aleg eu momentul cand imi voi da voie sa ma indragostesc. Insa niciun baiat nu vorbeste cu mine daca nu are cat de cat speranta unui flirt, a unui amor....cel mult pot schimba politeturi cu baieti deja luati. Altfel, nu interesez. Cine stie, poate  in fond sunt doar  plicticoasa si in afara de frumusete, nu mai e nimic de descoperit in ceea ce ma priveste,  imi spun uneori dezolata. Dar stiu ca ma mint.

E totusi atat de crud. O discriminare pozitiva, sa o numesc astfel?
Cred totusi ca avem dreptul la prietenia tuturor, oricat de frumosi sau de urati am fi...Si mai cred ca a fi prieten cu cineva care iti place si altfel tine atat de maturitate cat si de intelepciune, stapanire de sine, maniere si respect. Si de capacitatea de a fi cinstit. Tin minte ca mi-a placut foarte mult un baiat logodit...i-am respectat relatia si am fost doar  prieteni, mi s-a parut cinstit sa-i ofer afectiunea mea chiar in absenta sperantei unei posibile relatii. Daca eu pot, altii de ce nu pot?
  Uneori ma gandesc ca e totusi altceva la mijloc- un fel de tendinta a mea de a purta masti, de a ma feri de priviri prea indiscrete (care de fapt ar putea fi binevoitoare, daca le-as acorda mai multa incredere). Adesea vreau sa par mult mai cruda decat sunt, din timiditate, adesea din teama de a  fi privita stramb, ca printr-o oglinda ciobita. Gesturile, mimica, actiunile, vorbele imi sunt interpretate atat de gresit de atat de multe ori...Unele flori isi protejeaza petalele de vanturile vietii si de pradatori cu ajutorul unei mantii formate din spini. Spinii acestia sunt o buna inventie a mamei- natura, cred ca si noi oamenii avem fiecare spinii nostri, mai mult sau mai putin ascunsi.

    Insa si mai mult ma sperie faptul ca, orice “mascul” se apropie mai mult de mine, imi declara ca se indragosteste la nebunie, ca nu ma mai lasa. Iar eu mor de singuratate, de lipsa de intelegere profunda, de prezenta lui “Fat-Frumos”! Puteti crede asa ceva?

   Pana la urma, sa dau aripi  visarii: poate e acesta destinul unei Juliete...Pana la steaua Romeo,  mai e un pic de cale....

   

luni, 28 mai 2012

"In aceste conditii ne indepartam tot mai mult de acea dispozitie interioara care ne-ar mai putea indrepta spre celalalt, pe care dragostea insasi ar putea-o gestiona prin functia ei coordonatoare, intorcandu-ne si preocupandu-ne intr-un mod tot mai egoist si mai obsesiv cu noi insine. Rezultatul e ca ajungem sa constatam ca nu mai contam deloc pentru ceilalti, fapt care ne conduce la indiferenta si la violenta, intrucat nimeni nu poate suporta prea mult aceasta experienta a letargiei la care te impinge sentimentul ca nu mai insemni ceva pentru ceilalti."
crestinortodox.ro

vineri, 10 februarie 2012

Fata mea draga


Ma infioara melodia aceasta, poate fiindca am impressia ca reprezinta atat de bine starea Madalinei, inainte de cadere....O Madalina pe care am pastrat-o mereu in suflet, din perioada copilariei, castigam "concursuri" muzicale de cartier pe melodiile ei...
N-o sa te uit niciodata, fata draga a sufletului si a tarii mele.

duminică, 29 ianuarie 2012

Spin

Eu nu ti-am spus cuvinte. La ce bun? ce au ele sa exprime mai mult decat deja se stie, mai mult decat iti pot transmite rasuflarea si sangele meu arcuit in al tau?

Nu te mai suport.Nu-ti mai suport adancul.
Ma faci sa vreau sa te absorb intreg insa ma tratezi ca pe un copil.Invizibila.
Undeva am citit ca fetele frumoase sunt invizibile.Nu le vezi fiindca te orbeste frumusetea lor.Asa sunt si eu? Nu mai suport.NU pot sa-ti fiu invizibila, pur si simplu nu pot, as vrea cu disperare, pana la urlet SA MA VEZI, macar o singura data, SA MA AUZI macar o singura data.

Este dragoste asta, da?Sau ce este?O aiurare de sublim pe un fir suspendat deasupra mortii si a nimicului?
Este dragoste spinul asta ?


Nu mai suport sa ma simt neputincioasa fata de tine sa ma simt ca o dara de raza intr-o dupa-amiaza tarzie
Neputincioasa
In timp ce esti uriasul de stanca nepasator cu fruntea in stele
Nu mai pot
Ma crezi?
Nu mai pot sa-mi frec adancul de al tau in speranta ca-i vei auzi chemarea si ecoul.
Vreau sa fug.O sa-ti scriu azi.
Cuvinte cum nu ai auzit.Fraze cum nu stiai ca se pot scrie, fraze care poate-ti vor gadila adancul insa va fi tarziu. Nu pot sa suport umilinta de a fi atat de adanc in carnea mea si atat de departe in adanc.Al tau.
Nu pot suporta umilinta si fragilitatea mea de om care striga cu disperare “salveaza-ma” iar tu cu urechile astupate visezi in departare soimi.

Nu intelegi, nu intelegi ca eu nu-mi traiesc viata, ca nu ma locuiesc, ca soarele si muntele si marea asta nu sunt eu, ca sunt o umbra aici si ca in mine-ul meu este in alta parte, si ca atat de tare as vrea sa ajungi acolo insa totul ti se pare ridicol si copilaresc fiindca da lumea asta nu e ridicola si copilareasca, este dura si grea si de asta nu intelegi inmine-ul meu copilaresc pe care insa pana la durere as fi vrut sa mi-l cauti, sa te aud macar o singura data intrebandu-ma cine esti tu rox.Nu, asa mort si superficial, NU.
Nu te pot lasa inauntru asa mut orb si surd.
E timpul sa ne luam la revedere.

Imi place de-atat de multe ori de tine...tu nu stii.nu ai habar si ti se pare ca te mint.ca sunt un ain plus care vrea ale tale in loc sa te vrea PE TINE.

Dar nu.
Vreau sa te vreau pe tine, nu ale tale.
Toata viata am vrut atat de mult sa iubesc dureros si sangeros, pana la ultima infranare de mine, pana la ultima carne pana la ultima frunza.
Acum, iata.acum esti. Si totusi.
Ah si imi musc ochii sangelui si degetele carnii si urlu, urlu urlu  aici in abis caci stiu ca nu ca nu ca nu vei fi al meu niciodata si ca e inutil. Ca ma vei purta peste tot pe brate ca pe un trofeu ca pe o jertfa insangerata invelita in matasuri fine aurii insa doar bratele, doar gura ta va fi acolo.tu vei fi departe, inima si mintea ta se uita la mine distrate dar sunt departe, vaneaza soimi si lei in paduri ce ar putea sa fie....
Da ma voi transforma in soim in vultur si leu. Voi fi vanatul tau.dar niciodata nu ma vei avea.niciodata.
Vei alerga dupa mine flamand si insetat si haituit insa nu ma vei ajunge. Nu se poate ajunge de-neajunsul. Ma voi ascunde in toate formele materiei si voi lua chip cum nici nu ai visat, numai ca sa nu ajungi la mine.Numai ca sa ma vrei mereu, ca insetatul din desert ce si-ar vinde inima pentru ultima picatura de sare.

Ce fericiti sunt cei ce pot sa scrie.sau sa cante, sau sa danseze. Sau sa-si picteze bucuria, amarul si tristetea. Fericiti cei ce pot plange. Fericiti fericiti fiindca in lacrimile lor inmoaie adancul existentei. In scrisorile lor isi striga strigatul inimii si asa li se pare ca e mai plin.tot golul asta pare mai plin mai exprimabil. Dar celor care nu pot scrie, vorbi, striga, canta, picta sau dansa...lor ce le ramane?Si eu si eu ah da m-am pacalit ca pot canta...m-am inaltat pe varful degetelor sperand ca voi deveni mai usoara decat aerul si ca voi dansa...in lumina marii m-am arcuit parandu-mi-se aproape ca imi pot dansa viata si strigatul interior.Dar ah ah ah am stiut si stiu cum zice psalmul, ca viata si omul sunt doar o umbra si am stiut ca sunt si am fost doar umbra unui cantec, umbra unui dans. Ce e de facut dragul meu ah tu care le poti pe toate cu o gratie de harpa si de violoncel, tu ce treci ca o lebada ca un delfin peste toate clapele existentei, de la sus la jos, de la cald la violet, de la sulita la sarut si de la muzica la gand...Ce e de facut dragul meu, cand eu nu-mi pot exprima mutenia si nici nu-ti pot da umbra mea sa stai de vorba cu ea, fiindca nu pot si  fiindca ea nici nu exista pentru tine.

Ah Dumnezeu.Nu nu o sa-L parasesc pentru tine.Nu vei avea aceasta victorie asupra mea. 

Emma


miercuri, 19 octombrie 2011

CELE MAI FRUMOASE MELODII DIN FILME- Moon River

Din minunatul "Breakfast at Tiffany's", interpretat de cine alta decat neuitata iubire a inimilor, Audrey...
In uratul cu care se incearca a ne fi impanzite viata, subconstientul, Audrey a mea (asa-mi place uneori sa cred, ca e numai a mea, o sora mai mare asa de tare visata) imi aduce un strop de bucurie si de speranta...ca da, vom reusi, vom razbi, ne vom dedica frumosului si binelui, trebuie!!Audrey, cat de mult te iubesc, inima mea si toate ale mele vibreaza de tine, mai ales in filmul asta...
Breakfast at Tiffany's Poster