Cruzimea frumusetii

 

   

    <sub>Se pare ca totul se plateste.Se pare ca sunt frumoasa. Privirile tuturor baietilor (toti cei ce intra in categorie) mi-o confirma mereu. Desi nu ma simt si nu m-am simtit vreodata frumoasa pe dinafara, si nici nu mi-a pasat catusi de putin.

Se pare insa ca acest aspect e foarte important. In primul rand, imi deschide drum catre inimile (si nu numai) tuturor barbatilor....in al doilea rand, imi blocheaza drumul spre prietenia lor. La aceasta varsta am ajuns sa ma lamuresc: mi-e imposibil sa am prieteni ai celuilalt sex. Imi vine sa-mi spun: ori sunt eu nebuna, ori ei. Problema e ori la mine, ori la ei. Ma intristeaza si ma doare. Niciun baiat nu se intreaba prea mult ce am pe dinauntru, conteaza 90% ce e pe dinafara. Daca nu sunt balbaita si reusesc sa leg mai mult de 2 propozitii, sunt mai mult decat "buna". Intr-un fel, asta e frumos. Imi place mult aceasta simplitate. E frumos sa nu judeci o persoana, sa o placi asa cum e. E atat de simplu.
Din pacate, exista si reversul medaliei: sunt atatia oameni (barbati ma refer) a caror companie o ador, ma face sa ma simt bine, imi place sa impart timp cu ei...dar nu si patul. Nu vreau sa fim iubiti, oricat de minunat ar fi, pentru ca stiu ca as fi falsa, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu s-ar incheia si am suferi amandoi si ne-am invinui reciproc.Pentru ca esti un om prea bun ca sa-ti ranesc inima. Vreau o relatie senina bazata pe empatie, ajutorare, umor, impartasire de ganduri si ce mai e...Vreau sa-mi aleg eu momentul cand imi voi da voie sa ma indragostesc. Insa niciun baiat nu vorbeste cu mine daca nu are cat de cat speranta unui flirt, a unui amor....cel mult pot schimba politeturi cu baieti deja luati. Altfel, nu interesez. Cine stie, poate  in fond sunt doar  plicticoasa si in afara de frumusete, nu mai e nimic de descoperit in ceea ce ma priveste,  imi spun uneori dezolata. Dar stiu ca ma mint.

E totusi atat de crud. O discriminare pozitiva, sa o numesc astfel?
Cred totusi ca avem dreptul la prietenia tuturor, oricat de frumosi sau de urati am fi...Si mai cred ca a fi prieten cu cineva care iti place si altfel tine atat de maturitate cat si de intelepciune, stapanire de sine, maniere si respect. Si de capacitatea de a fi cinstit. Tin minte ca mi-a placut foarte mult un baiat logodit...i-am respectat relatia si am fost doar  prieteni, mi s-a parut cinstit sa-i ofer afectiunea mea chiar in absenta sperantei unei posibile relatii. Daca eu pot, altii de ce nu pot?
  Uneori ma gandesc ca e totusi altceva la mijloc- un fel de tendinta a mea de a purta masti, de a ma feri de priviri prea indiscrete (care de fapt ar putea fi binevoitoare, daca le-as acorda mai multa incredere). Adesea vreau sa par mult mai cruda decat sunt, din timiditate, adesea din teama de a  fi privita stramb, ca printr-o oglinda ciobita. Gesturile, mimica, actiunile, vorbele imi sunt interpretate atat de gresit de atat de multe ori...Unele flori isi protejeaza petalele de vanturile vietii si de pradatori cu ajutorul unei mantii formate din spini. Spinii acestia sunt o buna inventie a mamei- natura, cred ca si noi oamenii avem fiecare spinii nostri, mai mult sau mai putin ascunsi.</sub>

    _{Insa si mai mult ma sperie faptul ca, orice “mascul” se apropie mai mult de mine, imi declara ca se indragosteste la nebunie, ca nu ma mai lasa. Iar eu mor de singuratate, de lipsa de intelegere profunda, de prezenta lui “Fat-Frumos”! Puteti crede asa ceva?}

   _{Pana la urma, sa dau aripi  visarii: poate e acesta destinul unei Juliete...Pana la steaua Romeo,  mai e un pic de cale....}

   

"In aceste conditii ne indepartam tot mai mult de acea dispozitie interioara care ne-ar mai putea indrepta spre celalalt, pe care dragostea insasi ar putea-o gestiona prin functia ei coordonatoare, intorcandu-ne si preocupandu-ne intr-un mod tot mai egoist si mai obsesiv cu noi insine. Rezultatul e ca ajungem sa constatam ca nu mai contam deloc pentru ceilalti, fapt care ne conduce la indiferenta si la violenta, intrucat nimeni nu poate suporta prea mult aceasta experienta a letargiei la care te impinge sentimentul ca nu mai insemni ceva pentru ceilalti."
crestinortodox.ro

Scrisoare catre Iuliana

Draga mea draga, inainte de a -ti spune definitiv la revedere, am simtit nevoia sa-ti marturisesc unele lucruri pe care poate nu le stiai suficient de mult, pentru ca nu ti le-am spus niciodata. Planeta e acum mai pustie fara tine...in viata mea lipseste caldura inimii tale, a surasului tau. Ne lipsesti pe aici, tare de tot, si adesea ridic orchii spre departari si vorbesc cu tine asa cum obisnuiam, iti cer sfatul, ajutorul,....si sper ca tu sa ma veghezi in continuare. Adevarul e ca imi lipsesti tare de tot.Ai fost unul din constantele adaposturi ale vietii mele...cand aveam nevoie de un raspuns, de o certitudine alergam la tine. Nu stiu daca am reusit vreodata sa te fac sa simti ca TE-AM IUBIT.Cu discretie si infinita delicatete, ai fost acea prietena de care aveam nevoie din copilarie, desprinsa parca din cartile cu Lorelei si povesti cu zane bune.Ai fost Lorelei a mea, in preajma ta parca vibra aerul mai cald, in preajma ta mi-era parca uneori teama sa respir, ca sa nu-ti tulbur aura de magie care te inconjura intotdeauna.Din copilul agitat si capricios care eram pana atunci, ma linisteam deodata, imi ajungea numai sa fiu in preajma ta. Veneam la tine ca la o sfanta, ca la biserica, atunci cand nu mai puteam. Tu stiai mereu dinainte ce era cu mine si ceea ce aveam nevoie.In preajma ta simteam nevoia sa regasesc ceva dintr-o veche intelepciune uitata. La tine eram ca la spovedanie: spuneam tot, si primeam sfatul cel bun.
In ultima vreme, asistam neputincioasa la acea durere ascunsa care parca nu-ti dadea pace niciodata. Nu ai cerut ajutor, nu ai marturisit nimic, si m-ai invatat ce este delicatetea sufleteasca. Te-ai stins asa cum ai trait: tacut, ca un fluture minunat care incanta vietile celor din jur si niciodata nu le-ar putea face nici cel mai mic rau.Si nu am stiut pana in ultima clipa.Cred ca nu am stiut niciodata cu adevarat ce era in sufletelul acela. M-ai protejat, iti multumesc.Nu m-ai tulburat cu nimic- chiar si acum nu am povara pe suflet, am speranta ca in sfarsit ai aflat lumina si dragostea care iti erau firesti. Ai vrut singura sa pleci...nu mai puteai.Nu te mai regaseai in viata aceea atat de lipsita de frumos si de bine.Mi-ar fi placut sa te fi ajutat mai mult sa vezi si partea frumoasa atata cata este a existentei....soarele, umorul, jumatatea plina. Caci eu tot mai cred in culorile vietii, desi discrete.

Sper ca am invatat ca persoanele dragi sunt florile vietii, relatia cu ele trebuie ingrijita, udata incontinuu. Am descoperit ca nu numai rudele, ci si prietenii fac parte din familia ta...si ei trebuie iubiti, ajutati si protejati.Prietenii nu sunt pentru trecerea timpului- ei pot deveni cele mai frumoase lucruri in viata.Eu nu aveam pe nimeni in marele oras- tu ai fost o particica din familia mea. Si acum- o mana de tarana intr-un mormant, pe care il voi vedea prea tarziu.

Undeva intr-o revista frumoasa si aproape de inimile cititorilor am citit ca Dumnezeu ar vrea ca aici pe pamant sa invatam sa iubim, sa iubim frumos si cu soare si cu bucurie. Am apucat oare sa iti spun si tie? Poate ai fi gasit o raza de speranta...Tii minte ca-mi spuneai ca sunt vesela, solara?O sa incerc sa raman asa...nu promit, dar voi incerca. In amintirea ta si pentru tine, ma voi bucura si pentru tine si ma voi gandi la tine in bucuria ta. Tatal nostru din ceruri ne vrea fii ai luminii, trebuie sa incerc sa nu uit.Nu uita nici tu si, acolo unde esti, fii in lumina.

Nu nu plang, sunt curajoasa. Voi cauta din nou oameni speciali asa ca tine- sper sa invat sa le arat mai multa dragoste. Sper sa-mi reintregesc familia.Imi voi implini toate visele, o voi face si pentru tine, stiind ca te-ai bucura pentru ca m-am impacat cu viata. Tare as fi vrut sa te salvez...sa-ti fiu si eu sprijin. Dar nu am stiut sa ma apropii de tine firesc, mi-era multa sfiala. Nu am ghicit adancimea suferintei tale, prinsa cum eram de grija de a fi vesela, si superficiala si inconstienta....ar fi fost de-ajuns atat de putin...ca ultima oara cand ne-am vazut, si erai asa slabita. Te-am luat la pieptul meu, iti mangaiam parul si te-am simtit calda, ca un pisic, si am simtit ca asta era ceea ce aveai nevoie, tandretea si blandetea erau doctoria ta. As fi vrut sa nu te fi abandonat ...sa mai fi stat langa tine. Poate ca ai mai fi gasit o speranta cat de mica, daca ai fi simtit cu adevarat ca e cineva care te vrea aici...

Vei ramane printre putinii oameni adevarati in Iubire pe care am avut privilegiul sa-i cunosc....Sper ca-mi vei primi si -mi vei ierta aceasta ultima tarzie spovedanie pe altarul dragostei tale. Mi-e dor, mi-e tare dor...si mi-e frig uneori...si mi-as dori tare mult, daca va mai citi cineva aceste sarace cuvinte, va rog frumos, sa spunem impreuna intru pomenirea unui suflet nespus de frumos :Dumnezeu sa te odihneasca, Iuliana.

Imi lipsesti tare mult, stii, am crezut ca o sa fim mereu impreuna.

Roxana

"Sa traim asadar astfel incat, atunci cand ceilalti se gandesc la dragoste, integritate si sprijin, sa se gandeasca la noi."
Garbo.ro

„Pe calea vieţii nu vei întâlni niciodată raţiunea ei de-a fi" - că nu se explică prin sine. „Raţiunea suficientă" o are într-ALTCINEVA.”

 Sursa: P.S. Daniil Stoenescu, Ieromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a.

"Cel mai bun prieten este... prietenul care te iubeste "nu numai cu vorba , ci si cu fapta si adevarul"...

Cea mai buna sotie este... sotia care te iubeste si la bine si la rau, o viata intreaga si dincolo de moarte...

Cel mai bun duhovnic este...duhovnicul care te iubeste si caruia ii pasa de turma...

Cel mai bun dumnezeu este ... Dumnezeul care te iubeste aratandu-ti mereu Calea...

Deci, cel mai bun din orice categorie ...este cel care te iubeste, nu cel care-ti place tie si pe care ti l-ai dori, ci acela care-ti spune adevarul si caruia ii pasa de viata ta, care are rabdare cu tine si care te odihneste, care te ingrijeste, te mangaie si te incurajeaza si care este intotdeauna alaturi de tine cand ai nevoie de el..."

Pr. Alin-Cristian Preotu
http://www.crestinortodox.ro 

Ştii tu oare , fiule ?

De ce se închid norii cand campiile sant insetate de ploaie, şi se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat randuiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor işi urăsc rodul pantecelor lor şi il ucid in plină creştere. 

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pămantului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa in toată firea. 

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru. 

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu işi poate indestula fiii? Pentru că, alăptandu-i, nu le cantă cantecul dragostei, ci cantecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au uraţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei, şi au pus pomezi pămanteşti.

Ştii tu oare, fiule, de ce s’au inmulţit bolile şi infricoşatele molime? Pentru că oamenii au inceput să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,cu indoită silă trebuie apărat. 

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pămant şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cartiţele? Pentru că pămantul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte in inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte in lupta pentru ceruri. 

Nu plange, fiule, in curand Domnul va veni şi va indrepta toate.

Happy

Sunt happy, fiindca....lucrurile incep sa se aseze, si oriunde as fi Cineva acolo sus imi arata calea....

Nimic, nimic nu e mai important decat Dumnezeu.

Mi-as dori ca toti oamenii din lume sa constientizeze asta...cat de happy te poate face El. Si cat de liber.

Despre dragoste

Nu dori sa fii stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea intaiul loc in inima  cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie inchinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda in inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda in tine si-n tot omul bun.   


Oamenii se iubesc unii pe altii din dragoste de Dumnezeu.

Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi ii iubesti dar potrivit, si in sfarsit pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva.

Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decat numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic.


Arsenie Boca

"Darul mantuirii se dobandeste chiar ca dar, cu mare lupta"
Arsenie Boca


Cat de adevarat...cata infinita, uneori crancena lupta cu sine trebuie sa se duca in sufletul omului, ca sa poata sa raspunda urii cu rabdare, si intr-un final, cu dragoste...cu compasiune si intelegere pentru durerea celuilalt, care numai din suferinta si nemultumire gtraieste cu rautate.


Asa sa ne ajute Domnul pe toti...sa razbim cat mai curati si mai nepatati pana la finalul vietii acesteia.

Adevaruri simple

"Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a izbavit.
Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze.
Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit, si din toate necazurile l-a izbavit pe el.
Gustati si vedeti ca bun este Domnul;fericit barbatul care nadajduieste in El"

Psalmul 33

"Desfateaza-te in Domnul, si-ti va implini tie cererile inimii tale.
Descopera Domnului calea ta si nadajduieste in El si El va implini."


Psalmul 36

"Dumnezeu este scaparea si puterea noastra, ajutor intru necazurile ce ne impresoara".

Psalmul 45

"Dumnezeu l-a creat pe om ca o faptura care a primit porunca sa devina Dumnezeu". Sensul omului deci,  acesta  este, sa devina desavarsit.

A nu mai voi

Am inteles cum este starea in care nu-ti mai doresti nimic, fiindca la un moment-dat ti-ai indeplinit toate datoriile pe care ti le dicta constiinta si ai trecut prin toate probele de foc care ti-au calit vointa; pana la urma, ai ajuns sa descoperi ca AI DEJA TOTUL INAUNTRUL TAU. Te nasti deja bogat.Alergand dupa bogatiile lumii si chiar -dupa lume, saracesti, paradoxal.Fiindca devii sclav al lumii.retragandu-te cat mai mult in tine insuti , intr-o viata linistita, iti regasesti comorile autentice.
Rugandu-te nu stiu daca dobandesti neaparat un dialog cu Dumnezeu , insa dobandesti o liniste si o pace pe care El ti-o ofera in chip bland si pe nesimtite. El are grija de tine.Simti asta, si atunci te lasi in grija Sa. Si nu mai voiesti nimic, fiindca intelegi ca EL stie ce e mai bun pt tine, si iti da la vremea potrivita.

Incep sa nu te mai atraga bogatiile, petrecerile, hainele, mall-urile, masinile, casele si orice alte distractii, fiindca incepi sa realizezi ca ele nu iti aduc in fond fericirea. Incepi sa nu mai vrei lucruri complicate si sa apreciezi simplitatea in toate manifestarile ei.
Si atunci insasi viata devine simpla:nu-ti ramane decat sa inaintezi in intelepciune si sa te bucuri de fiecare lucru, de soare de natura, de oamenii buni cu care interactionezi, atat cat poti tu sa intelegi masura fiecaruia, sa te desavarsesti putin cate putin, si...sa imbatranesti frumos.

Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. Si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta. In tara unde e lupta si in vreme de razboi, nu este nici o lege. Adica Imparatul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pana la sfarsitul razboiului, cand toti oamenii se aduna in fata portilor Imparatului Imparatilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdare in lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, a intors spatele (a fugit). 


Arsenie Boca

Cand vei da de pace fara tulburare in calea ta, atunci teme-te caci stai departe de calea cea dreapta pe care calca picioarele ostenitoare ale sfintilor. Cu cat inaintezi in calea care duce la Cetatea Imparateasca, cu cat te apropii de cetatea lui Dumnezeu, sa-ti fie tie semn aceasta: te vor intampina ispite puternice. Si cu cat te apropii de Dumnezeu si cu cat sporesti, cu atat se maresc ispitele impotriva ta.

Arsenie Boca

Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.
psalmul  26

(…) Voi sunteţi dintre cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

24. Pentru aceasta v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri.

Iisus

"Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu  numele Domnului Dumnezeului nostru.
Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat".
Psalmul 19

"Pazeste-ma ca lumina ochiului, ocroteste-ma la umbra aripilor tale"

Psalmul 17

Caci viata omului este altfel Doamne, se schimba si se lumineaza atunci cand tu ii pasesti alaturi.Si tot ce face omul devine sacru si usor, si omul insusi devine ca o pana din aripa Ta.

De fapt, ce este descoperirea lui Dumnezeu?este pur si simplu descoperirea NOASTRA, a naturii noastre de Om, pur si simplu. Toate indoielile , toate voalurile , tristetile, suferintele se desprind de pe noi precum o coaja; si ramanem noi, pur si simplu, mirandu-ne si noi de simplitatea si lumina curata a fiintei noastre; asa ne-a facut Dumnezeu- nu trebuie sa mai cautam altceva, caci ne-am gasit.Si ce frumoasa, ce simpla si linistitoare e regasirea.
Vor mai fi ispite si caderi...insa cred ca e bine sa cream un precedent: stiu ca am rezistat cutarei ispite si cutarei incercari foarte grele- acum ma cunosc, stiu de ce sunt in stare, stiu ca voi rezista si pe viitor; deja incepe sa nu-mi mai fie frica de incercarile care vor veni, fiindca deja am trecut prin foc si prin sabie, sunt initiata in a rezista si a ramane tare in greutati de tot felul. Si peste toate, peste toate cerurile si pamant, numele Domnului fie laudat si cantat in vecii vecilor. A merge din curcubeu in curcubeu, cum spunea dna Sanziana Pop de la Formula AS...


"Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, indreptatite toate.
Dorite-s mai mult decat aurul, si decat piatra cea de mare pret, si mai dulci decat mierea si fagurele".


Psalmul 18