sâmbătă, 27 iulie 2013
E vorba tot de Lorelei...
"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi ca sa ajung pana la tine,as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate,dandu-ti ultima ei picatura.
"De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung pana la tine,cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele,aducandu-ti-o sa-i inchzi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea-si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe subt ferestele casei tale,cum canta copii italieni pe strazile oraselor noastre,in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteraneeni.
Cant cu inima intinsa subt cer,ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum.Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."
"De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung pana la tine,cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele,aducandu-ti-o sa-i inchzi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea-si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe subt ferestele casei tale,cum canta copii italieni pe strazile oraselor noastre,in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteraneeni.
Cant cu inima intinsa subt cer,ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum.Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."
luni, 8 iulie 2013
Fragment din noul roman pe care tocmai l-am inceput...
N-as fi crezut niciodata ca fericirea si
linistea se afla exact acolo unde spune toata lumea....adica in cautarea iubirii. Mereu am crezut ca dragostea este
ceva maret, covarsitor si urias, ca apare in viata ta ca un uragan si
devasteaza totul, fara putinta de intoarcere, si ca atunci cand ai cunoscut-o, nu
vei mai fi niciodata persoana care ai fost. Nu mi-am inchipuit ca dragostea
poate fi ceva simplu si firesc ca lumina soarelui, care se strecoara incetul cu incetul in viata ta, si te face sa
vezi lumea in culori dulci, potolite si
firesti. Insa da, daca incerci sa renunti la ea, dragostea te lasa fara aerul
existentei si da, nu poti sa mai fii acela care ai fost candva. E adevarat ceea
ce au scris poetii lumii, pot sa confirm.
Nu, nu se poate trai in afara dragostei.
E ca si cum ai fi orb, in fata culorilor
incredibile ale apusului.
E ca si cum ai avea inainte un ospat imbelsugat, insa tu alegi sa
mananci paine cu apa.
duminică, 7 iulie 2013
Purtam niste masti
Ne prefacem prea mult ca suntem fericiti, ca ne distram, ca suntem ocupati
ca avem joburi extrem de solicitante sau probleme vitale de rezolvat, ne
prefacem ca suntem materialisti si ca
alergam dupa averi, cand de fapt suntem
incredibil de singuri si avem o unica nevoie disperata, bolnava,
sfasietoare: sa ne iubeasca si pe noi
cineva. Suntem actori mai buni sau mai prosti pe scena proprii noastre vieti, si
ne chinuim din rasputeri sa jucam toate comediile si dramele posibile,
cand singurul rol care ni s-ar potrivi
in mod natural ar fi: iubirea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)