miercuri, 31 octombrie 2012

Dedicatie pentru aceasta toamna

 
 
 
Hei toamna, mi se facuse un dor teribil de tine, asa ca fara sa am habar ce o sa-ti scriu, m-am pus pe insirat cuvinte. Tare te-am mai asteptat in gand.....Si nu stiu cum ai facut, ca te-ai strecurat tiptil in viata mea,  ai umplut-o de frunze, visuri, culori si noi, mereu noi si pline intelesuri.

Sa ma bucur, ori sa plang?
Sa-mi umplu inima de cantec si de poezie, mai bine.Caci asta va ramane cand nu voi mai fi.
Sa ma gatesc de sarbatoare, ori sa ma pitesc cuminte langa soba, cu o cana de ceai si o carte cu povesti?
Nu am multe sa-ti povestesc despre mine....sunt tot cum ma stii, ba poate-nitel mai saracacioasa. Nu mai stiu asa de multe povesti...nu mai am vise frumoase. Am trait toate durerile, toate infrangerile, toate dezamagirile.Toate au lasat semne, au lasat riduri.Traiesc intr-o epoca atat de ciudata si de plina de transformari, incat ma mir cum de nu am disparut cu totul.
Dar sa stii ca nu abdic.
Prea ti-ai infipt de timpuriu cararile de stele in inima mea frageda si insetata.Prea m-ai locuit de timpuriu,  prea ti-ai cantat toate imnurile, toate tristetile, toate sfasierile si frumusetile in anii copilariei mele provinciale. Prea m-ai facut sa visez ca intr-o zi voi semana unei Lorelei, unei doamne T, unui Teodoreanu, Nichita sau Mihai...
N-am multe sa-ti spun anul asta, sunt tot eu doar ca nu ma mai locuiesc asa de mult, cum spunea doamna Oana....Iti dedic cate un cantecel, in speranta ca incet-incet ne vom imprieteni iarasi.
 
 
Pana la urma, parca intreg universul cu tot cu existentele noastre e o uriasa toamna. Tot ce traim e o nuanta de auriu si rubiniu.

vineri, 26 octombrie 2012

Comunicarea cu barbatii- un fel de “vorbit in diagonala”

E cam ciudat, dar uneori parca mai-mai imi vine sa cred vorba aceea cu “barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus”. Adica parca vorbim fiecare de pe cate o planeta  usor paralela, iar mesajele noastre, avand de infruntat  spatii enorme de ani-lumina, ajung usor deviate sau deformate. Cum sa interpretezi un mesaj de genul: “ te iubesc la nebunie, te ador, imi lipsesti de mor, sunt cu cainele in bucatarie si mancam pui cu curry”?  Ce legatura are dragostea nebuna si plina de feeling poetic, cu cainele si curry-ul? Sa fie ca dragostea trece mereu prin stomac(la unii), chiar si in ipostazele cele mai nebune ale dorului? Sau cine stie, mi-am spus usor perplexa, poate curry-ul -acest condiment atat de…special sa zicem-  ii aduce aminte de mine...Caz in care nu stiu daca sa ma simt flatata, ori sa ii raspund iubitului la mesaj: “si tu imi lipsesti de mor, astept sa mi se raceasca ceara epilatorie pe picior in timp ce revad “One fine day” cu minunatul George Clooney”...

miercuri, 24 octombrie 2012

Acuarela


 
 


Azi vreau sa ma las dusa de apele moi ale tacerii si ale soarelui.

Inchid ochii si ma las in voia lor. Alunec. Dormitez.

 
Azi ma duc spre soare cu incaperea inimii deschisa. Mi-am deschis larg ferestrele. Mult soare. Cat mai mult soare. Si culori. Vreau sa ma pictez pe dinauntru cu viu. Vreau sa se imprime acolo in inima imaginea copacilor, a muntilor, a marii. Si aerul..aerul acesta minunat, pe care-l pot respira , vreau sa il tin inauntru cat mai mult.Vreau sa scot afara si sa scutur covorul sufletului: tot praful sa se duca .


Azi e soare afara si aici inauntru. Si lene. Daca as avea o barca m-as duce pe rau la vale, molatec, printre flori si salcii. Mi-as lua un motan si o vasla.. o palarie de soare si o bucata de ciocolata. Pe urma as vedea  ce zmee de stuf as mai nascoci.


Sunt convinsa ca de asta avem nevoie (si ne-ar fi de ajuns): un colt de cer si un colt de gradina.Un fluture, o floare, un mar. O barca, si o vasla. Sau poate doua.

 

 

 

marți, 23 octombrie 2012

Cruzimea frumusetii


 
   
    Se pare ca totul se plateste.Se pare ca sunt frumoasa. Privirile tuturor baietilor (toti cei ce intra in categorie) mi-o confirma mereu. Desi nu ma simt si nu m-am simtit vreodata frumoasa pe dinafara, si nici nu mi-a pasat catusi de putin.

Se pare insa ca acest aspect e foarte important. In primul rand, imi deschide drum catre inimile (si nu numai) tuturor barbatilor....in al doilea rand, imi blocheaza drumul spre prietenia lor. La aceasta varsta am ajuns sa ma lamuresc: mi-e imposibil sa am prieteni ai celuilalt sex. Imi vine sa-mi spun: ori sunt eu nebuna, ori ei. Problema e ori la mine, ori la ei. Ma intristeaza si ma doare. Niciun baiat nu se intreaba prea mult ce am pe dinauntru, conteaza 90% ce e pe dinafara. Daca nu sunt balbaita si reusesc sa leg mai mult de 2 propozitii, sunt mai mult decat "buna". Intr-un fel, asta e frumos. Imi place mult aceasta simplitate. E frumos sa nu judeci o persoana, sa o placi asa cum e. E atat de simplu.
Din pacate, exista si reversul medaliei: sunt atatia oameni (barbati ma refer) a caror companie o ador, ma face sa ma simt bine, imi place sa impart timp cu ei...dar nu si patul. Nu vreau sa fim iubiti, oricat de minunat ar fi, pentru ca stiu ca as fi falsa, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu s-ar incheia si am suferi amandoi si ne-am invinui reciproc.Pentru ca esti un om prea bun ca sa-ti ranesc inima. Vreau o relatie senina bazata pe empatie, ajutorare, umor, impartasire de ganduri si ce mai e...Vreau sa-mi aleg eu momentul cand imi voi da voie sa ma indragostesc. Insa niciun baiat nu vorbeste cu mine daca nu are cat de cat speranta unui flirt, a unui amor....cel mult pot schimba politeturi cu baieti deja luati. Altfel, nu interesez. Cine stie, poate  in fond sunt doar  plicticoasa si in afara de frumusete, nu mai e nimic de descoperit in ceea ce ma priveste,  imi spun uneori dezolata. Dar stiu ca ma mint.

E totusi atat de crud. O discriminare pozitiva, sa o numesc astfel?
Cred totusi ca avem dreptul la prietenia tuturor, oricat de frumosi sau de urati am fi...Si mai cred ca a fi prieten cu cineva care iti place si altfel tine atat de maturitate cat si de intelepciune, stapanire de sine, maniere si respect. Si de capacitatea de a fi cinstit. Tin minte ca mi-a placut foarte mult un baiat logodit...i-am respectat relatia si am fost doar  prieteni, mi s-a parut cinstit sa-i ofer afectiunea mea chiar in absenta sperantei unei posibile relatii. Daca eu pot, altii de ce nu pot?
  Uneori ma gandesc ca e totusi altceva la mijloc- un fel de tendinta a mea de a purta masti, de a ma feri de priviri prea indiscrete (care de fapt ar putea fi binevoitoare, daca le-as acorda mai multa incredere). Adesea vreau sa par mult mai cruda decat sunt, din timiditate, adesea din teama de a  fi privita stramb, ca printr-o oglinda ciobita. Gesturile, mimica, actiunile, vorbele imi sunt interpretate atat de gresit de atat de multe ori...Unele flori isi protejeaza petalele de vanturile vietii si de pradatori cu ajutorul unei mantii formate din spini. Spinii acestia sunt o buna inventie a mamei- natura, cred ca si noi oamenii avem fiecare spinii nostri, mai mult sau mai putin ascunsi.

    Insa si mai mult ma sperie faptul ca, orice “mascul” se apropie mai mult de mine, imi declara ca se indragosteste la nebunie, ca nu ma mai lasa. Iar eu mor de singuratate, de lipsa de intelegere profunda, de prezenta lui “Fat-Frumos”! Puteti crede asa ceva?

   Pana la urma, sa dau aripi  visarii: poate e acesta destinul unei Juliete...Pana la steaua Romeo,  mai e un pic de cale....

   

Secretele practice ale unui mariaj reusit

 
Unu: nu te astepta sa nu te certi niciodata cu el. Vor fi momente in care iti vei dori sa-l vezi mort.“ „Cuuum?“, protestez eu. „Ei, nu chiar mort, dar macar sa dispara vreo luna-doua. Uneori iti vine sa-i spui: «As vrea sa nu-ti mai vad mutra idioata!». Si asta-i OK, e normal. Mai bine spui ceva de felul asta decit sa taci.
Doi: nu imparti chiar totul cu el. De exemplu, ce faci tu in baie. Chestia asta moderna cu spalatul pe dinti de fata cu barbatul tau, de exemplu, nu mi se pare OK. Eu si acum dau radioul mai tare daca-l aud pe tatal tau spalindu-se pe dinti.
Trei: incearca sa arati bine mereu. Sintem cu totii fiinte vizuale. Tra­teaza-l ca pe cineva special si nu te plimba toata ziua prin fata lui intr-un trening vechi si laliu.
Patru: iesiti cit mai des. Imbracati-va frumos si mergeti in clubul vostru preferat, la un concert sau la teatru.
Cinci: asigura-te ca va impartiti treburile in mod egal. Daca doar unul din voi face totul in casa, acela se va umple, pina la urma, de resentimente.
Sase: nu flirta niciodata cu altcineva mai mult decit poti s-o faci de fata cu barbatul tau. Asta iti va aminti ca esti, totusi, doar a lui.
Sapte: in sfirsit, nu te casatori cu el daca nu sinteti innebuniti unul dupa altul, din punct de vedere sexual. Nici una din formulele acelea, gen «Vai, dar e atit de dragut!» sau «O sa fie un tata minunat» nu fac doi bani daca nu aveti amindoi in privire acea scinteie de fericire atunci cind unul dintre voi intra in camera. Daca asa stau lucrurile, considera-te norocoasa. Nu va fi usor nicidecum, dar macar temelia e solida.“
Arhiva Revistei ELLE

luni, 28 mai 2012

"In aceste conditii ne indepartam tot mai mult de acea dispozitie interioara care ne-ar mai putea indrepta spre celalalt, pe care dragostea insasi ar putea-o gestiona prin functia ei coordonatoare, intorcandu-ne si preocupandu-ne intr-un mod tot mai egoist si mai obsesiv cu noi insine. Rezultatul e ca ajungem sa constatam ca nu mai contam deloc pentru ceilalti, fapt care ne conduce la indiferenta si la violenta, intrucat nimeni nu poate suporta prea mult aceasta experienta a letargiei la care te impinge sentimentul ca nu mai insemni ceva pentru ceilalti."
crestinortodox.ro

Scrisoare catre Iuliana

Draga mea draga, inainte de a -ti spune definitiv la revedere, am simtit nevoia sa-ti marturisesc unele lucruri pe care poate nu le stiai suficient de mult, pentru ca nu ti le-am spus niciodata. Planeta e acum mai pustie fara tine...in viata mea lipseste caldura inimii tale, a surasului tau. Ne lipsesti pe aici, tare de tot, si adesea ridic orchii spre departari si vorbesc cu tine asa cum obisnuiam, iti cer sfatul, ajutorul,....si sper ca tu sa ma veghezi in continuare. Adevarul e ca imi lipsesti tare de tot.Ai fost unul din constantele adaposturi ale vietii mele...cand aveam nevoie de un raspuns, de o certitudine alergam la tine. Nu stiu daca am reusit vreodata sa te fac sa simti ca TE-AM IUBIT.Cu discretie si infinita delicatete, ai fost acea prietena de care aveam nevoie din copilarie, desprinsa parca din cartile cu Lorelei si povesti cu zane bune.Ai fost Lorelei a mea, in preajma ta parca vibra aerul mai cald, in preajma ta mi-era parca uneori teama sa respir, ca sa nu-ti tulbur aura de magie care te inconjura intotdeauna.Din copilul agitat si capricios care eram pana atunci, ma linisteam deodata, imi ajungea numai sa fiu in preajma ta. Veneam la tine ca la o sfanta, ca la biserica, atunci cand nu mai puteam. Tu stiai mereu dinainte ce era cu mine si ceea ce aveam nevoie.In preajma ta simteam nevoia sa regasesc ceva dintr-o veche intelepciune uitata. La tine eram ca la spovedanie: spuneam tot, si primeam sfatul cel bun.
In ultima vreme, asistam neputincioasa la acea durere ascunsa care parca nu-ti dadea pace niciodata. Nu ai cerut ajutor, nu ai marturisit nimic, si m-ai invatat ce este delicatetea sufleteasca. Te-ai stins asa cum ai trait: tacut, ca un fluture minunat care incanta vietile celor din jur si niciodata nu le-ar putea face nici cel mai mic rau.Si nu am stiut pana in ultima clipa.Cred ca nu am stiut niciodata cu adevarat ce era in sufletelul acela. M-ai protejat, iti multumesc.Nu m-ai tulburat cu nimic- chiar si acum nu am povara pe suflet, am speranta ca in sfarsit ai aflat lumina si dragostea care iti erau firesti. Ai vrut singura sa pleci...nu mai puteai.Nu te mai regaseai in viata aceea atat de lipsita de frumos si de bine.Mi-ar fi placut sa te fi ajutat mai mult sa vezi si partea frumoasa atata cata este a existentei....soarele, umorul, jumatatea plina. Caci eu tot mai cred in culorile vietii, desi discrete.
Sper ca am invatat ca persoanele dragi sunt florile vietii, relatia cu ele trebuie ingrijita, udata incontinuu. Am descoperit ca nu numai rudele, ci si prietenii fac parte din familia ta...si ei trebuie iubiti, ajutati si protejati.Prietenii nu sunt pentru trecerea timpului- ei pot deveni cele mai frumoase lucruri in viata.Eu nu aveam pe nimeni in marele oras- tu ai fost o particica din familia mea. Si acum- o mana de tarana intr-un mormant, pe care il voi vedea prea tarziu.
Undeva intr-o revista frumoasa si aproape de inimile cititorilor am citit ca Dumnezeu ar vrea ca aici pe pamant sa invatam sa iubim, sa iubim frumos si cu soare si cu bucurie. Am apucat oare sa iti spun si tie? Poate ai fi gasit o raza de speranta...Tii minte ca-mi spuneai ca sunt vesela, solara?O sa incerc sa raman asa...nu promit, dar voi incerca. In amintirea ta si pentru tine, ma voi bucura si pentru tine si ma voi gandi la tine in bucuria ta. Tatal nostru din ceruri ne vrea fii ai luminii, trebuie sa incerc sa nu uit.Nu uita nici tu si, acolo unde esti, fii in lumina.
Nu nu plang, sunt curajoasa. Voi cauta din nou oameni speciali asa ca tine- sper sa invat sa le arat mai multa dragoste. Sper sa-mi reintregesc familia.Imi voi implini toate visele, o voi face si pentru tine, stiind ca te-ai bucura pentru ca m-am impacat cu viata. Tare as fi vrut sa te salvez...sa-ti fiu si eu sprijin. Dar nu am stiut sa ma apropii de tine firesc, mi-era multa sfiala. Nu am ghicit adancimea suferintei tale, prinsa cum eram de grija de a fi vesela, si superficiala si inconstienta....ar fi fost de-ajuns atat de putin...ca ultima oara cand ne-am vazut, si erai asa slabita. Te-am luat la pieptul meu, iti mangaiam parul si te-am simtit calda, ca un pisic, si am simtit ca asta era ceea ce aveai nevoie, tandretea si blandetea erau doctoria ta. As fi vrut sa nu te fi abandonat ...sa mai fi stat langa tine. Poate ca ai mai fi gasit o speranta cat de mica, daca ai fi simtit cu adevarat ca e cineva care te vrea aici...
Vei ramane printre putinii oameni adevarati in Iubire pe care am avut privilegiul sa-i cunosc....Sper ca-mi vei primi si -mi vei ierta aceasta ultima tarzie spovedanie pe altarul dragostei tale. Mi-e dor, mi-e tare dor...si mi-e frig uneori...si mi-as dori tare mult, daca va mai citi cineva aceste sarace cuvinte, va rog frumos, sa spunem impreuna intru pomenirea unui suflet nespus de frumos :Dumnezeu sa te odihneasca, Iuliana.
Imi lipsesti tare mult, stii, am crezut ca o sa fim mereu impreuna.
Roxana

luni, 21 mai 2012

"Sa traim asadar astfel incat, atunci cand ceilalti se gandesc la dragoste, integritate si sprijin, sa se gandeasca la noi."
Garbo.ro

luni, 9 aprilie 2012

Pentru Ryanna mea

Fa o plecaciune, aplauzele se vor termina curand...se trage cortina.
Cred ca nu ar trebui sa ramana doar tristete la urma, dupa ce am trait viata asta. Si totusi, asa e adesea. Tristete sfasietoare. Gol. Absenta acelui ceva care sa ne implineasca sufletul. Sa zicem ca avem norocul sa fim sanatosi si cat de cat ok intr-ale existentei(desi sunt rare cazurile), si tot suntem  teribil de tristi si de obositi si avem in fiecare zi de constat:viata nu prea are sens, fiindca nu prea ne ofera ceea ce avem nevoie in strafundul inimii. Si ne-am straduit in toate modurile, am facut tot ce am putut, am incercat toate caile care pareau ca ne duc spre ..acel ceva...spre miez...spre dragoste...spre bine, spre lumina...

Desi sunt probabil mai tanara decat tine draga mea, simt ca te inteleg pur si simplu foarte bine. De cand ma stiu am avut acuta senzatie a golului existentei...mereu am stiut ca e mai mult de descoperit,..si mereu am incercat , am vrut sa ma retrag  undeva si sa descopar acest ceva...acest miez, acest sens, acest mai mult, mai frumos, mai deplin, mai desavarsit, mai pur. Numeste-l cum vrei, chemarea aceasta cred ca o avem toti(sau sper).
Asa ca da, te aprob, faci bine ca te incumeti sa cauti, ca te retragi spre  a te regasi. Asa simt si eu. Nu esti singura. Eu una stiu ca nu mi-ar placea sa fiu singura in cautarea mea...de aceea voiam doar sa-ti spun ca daca vreodata ai nevoie de ceva, de cineva...chiar si virtual...sunt pe aici. Atat.

Te imbratisez din tot sufletul si nu am cuvinte sa iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai daruit, adesea, cand aveam mare nevoie...ai fost o alinare si un balsam si un dar dumnezeiesc.
Iti multumesc si indraznesc  sa te numesc prietena si draga.
Ai grija de tine, iubeste-te, iubeste.Bucura-te ca inca totusi mai exista soare, copii care rad, natura, cer, inca o urma de dragoste pe acest pamant care oricum trece.Nu dispera, caci toate trec, numai ce strangem in suflet ramane si luam cu noi.

duminică, 8 aprilie 2012

Fantezii marine

Tot pamantul e o biserica. Si marea e o biserica, o biserica albastra. Dumnezeu e in noi si dincoace de noi, e in valurile uriase ce se sparg de spuma alba, e in pescarusii din nisip, in aerul cald-sarat, in vant, in copaci, in iarba si in stanci. E in toate si dincolo de toate, prezent si nevazut, zambitor si binevoitor ca soarele.

Visez la un tarm cu valuri gigantice, stanci ude si adieri de palmieri, cu arome macar imaginare de bananieri, cocotieri, portoali, fructul pasiunii...visez la aventuri cu pirati si cautari de comori in pesteri misterioase. Visez ca viata mea sta pe loc, ca voi avea mereu 28 de ani. Nu trece , nu se roade, nu se uzeaza. Visez ca gandul meu e pur si nestingher si mai ales neancorat in realitati imediate si fugare...visez ca pe viata mea nu raman alte urme decat ale unui val de mare.Pe viata si pe sufletul meu nu vreau alte urme decat decat ale scoicilor si ale degetelor de copil.

Visez ca nu ma mai doare atat neputinta de a te iubi si gandul ca vei fi mereu departe.

Nu mai pot, marea aceasta unde te-am iubit, unde am visat, unde am sperat ca vom ramane amandoi, marea aceastape fundalul careia ne-am contopit visele disperate nebune de dragoste...Ma imbolnaveste, marea asta unde am sperat ca as putea sa fiu a ta. Ma imbolnaveste viata asta in care pur si simplu nu-mi gasesc niciun loc, in care parca sunt mereu un musafir in camera de asteptare. Asteptand parca mereu sa ma cheme si pe mine cineva, sa-mi vina randul......sa ma asculte, sa ma cunoasca cineva cu adevarat...sa-i pese cuiva cu adevarat. probabil tragedia mea e a tuturor, si asa cum eu nu pot fi altora de folos, tot la fel altii nu-mi pot fi de folos.
Si de aia vreau sa ma retrag din viata, ca sa nu ma mai amagesc atat de fiecare data, ca "de data asta he's the one, ca vom ramane amandoi"...pentru ca apoi ceva sa inceapa sa scartaie si sa-mi dau seama ca nu, nici de data asta nu e sa fie....Si daca toata viata imi va fi un astfel de sir de esecuri, atunci mai bine...mai bine...mai bine nu, mai bine nu.
Viata e o pacaleala, imi spune batranica mea. Si daca in fond are dreptate? Si atunci, de unde nevoia atat de adanca de a o..iubi?

luni, 26 martie 2012


„Pe calea vieţii nu vei întâlni niciodată raţiunea ei de-a fi" - că nu se explică prin sine. „Raţiunea suficientă" o are într-ALTCINEVA.

 Sursa: P.S. Daniil StoenescuIeromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie - Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a.

"Cel mai bun prieten este... prietenul care te iubeste "nu numai cu vorba , ci si cu fapta si adevarul"...

Cea mai buna sotie este... sotia care te iubeste si la bine si la rau, o viata intreaga si dincolo de moarte...

Cel mai bun duhovnic este...duhovnicul care te iubeste si caruia ii pasa de turma...

Cel mai bun dumnezeu este ... Dumnezeul care te iubeste aratandu-ti mereu Calea...

Deci, cel mai bun din orice categorie ...este cel care te iubeste, nu cel care-ti place tie si pe care ti l-ai dori, ci acela care-ti spune adevarul si caruia ii pasa de viata ta, care are rabdare cu tine si care te odihneste, care te ingrijeste, te mangaie si te incurajeaza si care este intotdeauna alaturi de tine cand ai nevoie de el..."

Pr. Alin-Cristian Preotu
http://www.crestinortodox.ro 

Jurnalul Annei Frank

 
Ii multumesc Andei pentru aceasta carte...In care am descoperit destinul unui om chinuit si al unui copil minunat, si mai ales-destinul tuturor acelor oameni nevinovati-evreii. Nu-mi mai pare atat de aspra temnita , stiind ca multi oameni pe lumea asta au trebuit uneori sa treaca printr-o inchisoare inainte de a ajunge la lumina.

duminică, 25 martie 2012



Ştii tu oare , fiule ?

De ce se închid norii cand campiile sant insetate de ploaie, şi se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat randuiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor işi urăsc rodul pantecelor lor şi il ucid in plină creştere. 

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pămantului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa in toată firea. 

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru. 

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu işi poate indestula fiii? Pentru că, alăptandu-i, nu le cantă cantecul dragostei, ci cantecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au uraţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei, şi au pus pomezi pămanteşti.

Ştii tu oare, fiule, de ce s’au inmulţit bolile şi infricoşatele molime? Pentru că oamenii au inceput să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,cu indoită silă trebuie apărat. 

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pămant şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cartiţele? Pentru că pămantul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte in inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte in lupta pentru ceruri. 

Nu plange, fiule, in curand Domnul va veni şi va indrepta toate.

luni, 12 martie 2012

Ieri am invatat putin sa iubesc...a fost tare frumos.
Iar azi, inainte sa se incheie ziua si sa ma duc in lumea viselor, as vrea parca sa mai spun o data, intregului univers, TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC!!!! Si ma bucur ca traiesc, si iti multumesc, si as mai vrea sa mai traiesc inca vreo mie de vieti ca sa iubesc, ca sa iubesc in deplinatatea matura si frumoasa a acestui sentiment a acestei stari de bine si de firesc a fiintei..

Firesc nu e ce se intampla astazi si ce vedem la TV. Firesc este sa iubiti, asa ca gasiti o fiinta, oricine, careia sa ii puteti spune din inima TE IUBESC. Acesta sa fie cadoul nostru catre viata si trecerea noastra prin aceasta zbuciumata existenta.
pentru astazi, ce sa spun...doar ca sunt din nou dezamagita.
intr-adevar, poate ca nu esti persoana pentru mine...deci...ce-ar trebui sa fac?
sa merg inainte cautand sprijinul Lui. l-am simtit ieri, tare de tot, ca pe cel mai bun si mai complex prieten din univers. eram in masina si mi-am dat seama ca noi habar nu avem cum este El, cat e de bun si de relaxant, si cat de mult bine vrea pentru noi. si cata iubire vrea sa ne daruiasca.
  si am mai invatat un lucru despre mine: nu prea am nevoie de securitate materiala...ci emotionala, afectiva. nu pot functiona singura, sunt ca o planta neudata tinuta in frig. am nevoie permanent de cineva care ma iubeste alaturi sau macar de cineva care stiu ca nu ma paraseste. o fi banal, dar...ieri parca am inteles pe deplin.

dragostea nu e doar o pagina din carti...chiar poate fi traita, in modul cel mai natural , firesc si solar posibil.

uneori simt ca as vrea sa mor, ca ma oboseste prea mult zbuciumul inutil al acestei vieti. dar ma rugasem sa nu mor inca, fara a fi iubit. fara a fi cunoscut frumusetea si tandretea iubirii. ieri am cunoscut-o (poate), si as vrea sa traiesc  o mie de vieti, ca sa o experimentez iar si iar.
cu adevarat, suntem nascuti din iubire. noi oamenii-ne nastem din iubire, din actul procreatiei care este oricum dragoste, atractie, ceva tot e intre cele doua persoane, o cat de mica apropiere...ceva care cat de cat incearca sa semene a iubire, tinde sa infloreasca spre iubire. si multi dintre noi o sufocam cu cele mai diverse griji si frici pentru ziua de maine...ce mancam cu ce ne imbracam cu ce ne platim facturile etc etc etc...si uitam de dragoste, o banalizam ca parca noi avem nevoie de iubire nu, avem nevoie de mancare, de haine , de distractie...si apoi ne trezim ca sotia ne insala, copilul se drogheaza ori pur si simplu se indeparteaza de noi etc...ne trezim ca din viata noastra dispare sensul, fiindca habar nu am avut ca de fapt sensul pe care trebuie sa-l urmarim in viata este IUBIREA, in toate formele ei si catre absolut toata lumea, pe cat putem trebuie sa ne silim sa facem totul absolut totul in numele ei si in scopul de a o gasi. este o floare tare rara...dar singura care merita, care ramane, care invinge totul si care trece peste tot. orice altceva am urmari in viata, nu ne satisface nu ne multumeste nu ne e de ajuns. singura care potoleste nelinistile si fricile e iubirea.

insa din pacate noi oamenii pur si simplu nu stim aceste lucruri...nu suntem educati, nu ni se spun aceste lucruri. nu suntem facuti constienti de imensa insemnatate a iubirii...de cum ne poate schimba fundamental viata faptul de a alege sa daruim o imbratisare si o vorba buna, in loc sa alegem sa imprastiem in jur  nervi si tipete si rautate si frustrare. e vorba doar de o alegere, uneori cu imense sacrificii si suferinte, dar e ALEGEREA fundamentala.

duminică, 11 martie 2012

Blogul lui Prometeu

Poate ca risc sa fiu plictisitoare....ori poate ca nu am dreptul sa fac ceea ce fac...sa ma ierte Prometeu, daca ii fac reclama nedorita...Insa ii iubesc blogul atat de mult, cu toata inima si cu toata fiinta. Uneori ma regasesc in postarile ei pana la sange, pana la lacrimi neplanse.Smulge din mine tot ceea ce sunt incapabila a exprima...Fiindca  nu pot recunoaste nici macar fata de mine insami in cele mai ascunse unghere.

Te iubesc, Prometeu...te iubesc fiindca existi si fiindca am putut avea adanca bucurie si smerenie de a nimeri peste blogul tau. Si da, ai dreptate, ai ATAT de multa dreptate, Fat-Frumos CHIAR ESTE plecat...

http://prometeuxd.blogspot.com/    "Umbra camerelor", de N. Davidescu


joi, 8 martie 2012

Ciorna

M-am gandit ca, deoarece nu am gasit inca pe nimeni caruia sa-i impartasesc toate gandurile si tainele, o sa incerc sa vorbesc cu un prieten imaginar. Poate fi si Dumnezeu, da...sau..pur si simplu prietenul acela, pe care am visat mereu sa il am.

Asa ca,...multumesc fiindca esti aici si ma asculti, aproape ori de cate ori am nevoie. Sunt din nou foarte obosita, si uneori ma minunez singura cat pot sa fiu de trista. Stii, intamplarile zilei te apasa si dor atunci cand nu ai seara un umar peste care sa lasi lacrimile sa curga pe furis...

Iti spuneam si altadata, cat sunt de singura. Cat dor imi e sa vorbesc cu adevarat cu cineva. Am avut iluzia ca am gasit pe cineva cu care sa pot vorbi, insa nu e posibil, si apoi cred ca m-am inselat...I-am scris si nu mi-a mai raspuns.Si mi-e teama, e asa periculos sa-ti deschizi macar si o frantura de inima cuiva pe care nu il cunosti bine...Nu stii niciodata cand iti intoarce spatele si te lasa cu ochii in ploaie(nu in soare), si nu mai auzi niciodata de el...iar tu intre timp ai lasat jos foarte multe paveze in fata lui, l-ai lasat sa se apropie periculos de tare de cine esti cu adevarat, de fiinta aceea interioara deznadajduita si firava, care cauta cu disperare un suflet cald, sincer...prietenos.Ai fost sincer cu el, si deodata te trezesti ca te dispretuieste, iti intoarce spatele.Nu esti indeajuns de bun pentru el, nu atingi acele standarde care fac din tine cineva la aceeasi inaltime ca el, caruia sa ii poata acorda incredere si credit...Esti mai prost, mai mic, nu te ridici la asteptari si mai rau:nici macar nu incerci. Esti ca un pisic in ploaie care abia asteapta o mana calda...insa nu asta au oamenii nevoie.Mereu uit.Sau hai, ca sa nu ma victimizez: poate pur si simplu eu sunt cea care nu da suficient. Cu toata sinceritatea.Noi oamenii vrem mereu sa dam, dar si sa primim.Nu putem da decat in masura in care stim ca primim. Daca am putea doar sa dam, numai sa dam, mereu....Daca am putea invata asta...sa nu mai asteptam nimic de la nimeni, sa ne multumim cu coaja de viata pe care o putem duce inainte.

Mai bine-mi iau un caine.Sau un motan. Dar nici macar asta nu se poate, nu aici.

MI-e teama ca voi inainta in viata fara sa mai am niciun prieten adevarat. Ah, si ce bine era, ce in siguranta ma aflam. Ce sentiment minunat, cand simti ca cineva te intelege cu adevarat. Ca va intelegeti recirpoc, si atunci nu va mai judecati, fiindca intelegeti fiecare motivatiile celuilalt.

Draga prietene imaginar, sunt tare obosita in seara asta, din nou; abia astept sa te regasesc maine, as avea tare multe nimicuri aventuroase sa-ti povestesc...mai mult aventuri interioare caci in afara ce vrei sa se intample, probabil sunt facuta mai mult pentru viata interioara.

Ma tot gandesc zielele astea sa scriu o carte...vechea mea obsesie De fiecare data cand ma straduiesc sa elaborez un roman, ma impotmolesc la un moment-dat in firul actiunii.Pe undeva mi se pare ca daca inventez un personaj, nu il pot duce la capat fara un dram de falsitate si mediocritate.Probabil nu pot scrie decat despre mine...Si atunci, m-am gandit sa fac un fel de jurnal.Tot am vazut ca sunt la moda. Si  imi pare forma cea mai libera de a se exprima fara teama de a nu fi autentic. Macar mi-as putea nota gandurile  si trairile...poate le-as intelege mai bine,sau poate pur si simplu nu mi s-ar mai parea atat de vane, imparatsindu-le, cu aspiratia de a le transforma in literatura.Nu stiu pe cine ar putea interesa, dar...pana la urma un om de vorba cu sine trebuie sa intereseze intr-o oarecare masura, fiindca in el se pot regasi toti... natura umana este inclinata spre autoobservare si auto-cercetare...ce mai conteaza notorietatea?ce mai conteaza ca nu sunt cineva in lumea de afara?as putea incerca sa fiu cineva aici in lumea mea, si sa ma spovedesc ca sa ma inteleg....S-ar tputea numi "Jurnalul Julietei" sau tot ceva in genul asta, un titlu intrigant si comercial....Care sa atraga un public de mai multe varste...Etc etc.

Draga prietene imaginar, cine stie poate odata o sa te intalnesc si  o sa-ti dau sa citesti tot ceea ce voi scrie aici.Sau ...poate ca nu va fi nevoie fiindca vei sti totul, deja.

Pic de somn....inca un fenomen pe care nu il inteleg la mine avand in vedere ca azi-noapte am dormit 10 ore.Pe maine.

miercuri, 7 martie 2012

Dar ce crunta singuratate ne e dat sa traim...as face orice sa scap din ea.Sa-mi gasesc acea jumatate, sau pe acel cineva care sa ma scape de ea, pentru totdeauna...as face orice, as trai oricum, oriunde, numai Doamne sa nu ma mai simt atat de neputicios si infiorator de singura, de parca nu exista nicaieri in lume si in niciun suflet un coltisor si pentru mine.De parca un sange ciudat de o culoare necunoscuta curge in mine.
Acum incerc sa -mi ridic de pe jos bucatile de suflet, si sa merg mai departe.


Astazi mi-a mai venit inima la loc. Ce buna e departarea, brrr caci altfel probabil nu i-as fi rezistat....celui care mi-a facut inima sa creasca in piept  , ciudata, si sa semene eroului din "Mecanica inimii"...un ceas absurd pe care vrei sa ti-l smulgi din piept si nu poti.

Nu te voi cauta, dragul meu.

Nu pot sa nu ma intreb...de ce nu mai exista parca pe lumea asta sinceritate. Cand las sa intre pe cineva in inima mea, o fac cu sinceritate. De ce nu primesc la fel si din partea celuilalt? Ok, daca sunt sincera sunt naiva, insa de ce sa ne dispretuim naivitatea? Mi-as dori atat de mult prieteni sinceri si fara rautate. Ok, puteti sa radeti de mine, dar...fiti sinceri si daca imi spuneti ca tineti la mine, sa fie adevarat!

marți, 6 martie 2012

Mda, probabil m-am cam indragostit

 ..exact ce-mi lipsea acum.

Sa stau la miezul noptii cu mintea in pioneze, sa-mi arda inima in mine, sa imi verific contul de facebook si casuta de e-mail de 100 de ori pe zi, sa ma gandesc la el de vreo 15000 de ori pe ora.... Bluffff

Normal, e vorba de o pasiune imposibila, in clasicul meu stil...cum altfel? Nu ma dezmint ! Si constat cu surprindere ca sunt aceeasi  dintotdeauna: alergatoare cu limba scoasa dupa luna patrata....Probabil inca mai cred ca luna e un balon colorat cu gust de acadea pe care, daca te chinui putin,il prinzi in brate, il legi cu sfoara si-l tragi dupa tine prin oras, ca sa se uite la tine lumea mirata , asa cum spune  cantecul...

Uffff  De 1000 de ori UFFFFFFFF

Ce fac acum sa-mi sting inima. Ce fac????Si "obiectul pasiunii mele"...S-o fi prins pana acum , dar...ce sa-i faci....Suntem in lanturi.Degeaba  suntem liberi, caci nu suntem.

UFFFF si cat poate sa-mi lipseasca...Mereu uit ca sunt oameni mai adevarati decat altii, cu care surprinzator si incredibil poti avea un RAPORT cu majuscule, poti fi tu insati pur si simplu in modul cel mai adevarat si autentic. NU mi se mai intamplase de mult, da de fapt asta e indragostirea mea...l-am vazut ca intr-o oglinda,  dorindu-mi cu disperare sa-mi semene , parca avea franturi si cioburi si felii din mine.Si normal, ca m-am speriat. Tare . Si i-am zis o groaza de prostii...Iar el, aproape cu siguranta, a vazut drept prin mine ca printr-o sticla usor colorata  plina cu un fluid  extrem de transparent.
Dar in fond nu ma pot gandi decat la cata pasiune a starnit in mine.Mi-e inima tare fierbinte si tare sus fata de locul ei normal.
Uitasem ca acesta era de fapt blogul Julietei, si ca starea care i se cuvine este fireste, cea de indragostita.
Se cere scriere, multa.

Dezamblanzirea

De la Stefania.



"Daca relatia cu propria ta persoana nu functioneaza cum trebuie, nu te astepta ca lucrurile sa stea diferit in orice alta relatie cu o persoana draga."-  kudika.ro

luni, 5 martie 2012

Goana dupa cumparaturi...

..la New York. De Sophie Kinsella. Spumoasa.Uluitoare. Captivanta.(parca as fi unul din ziarele alea ce promoveaza cei mai in voga scriitori americani).
Da, stiu, o sa spuneti ca am innebunit, ca Julieta nu mai e Julieta, a trecut de la starile  de reverie usor depresiva la romane roz clasate daca nu ma insel in seria B....
Dar cam asta s-a intamplat, pur si simplu fiindca m-am aflat intre doua avioane, obosita moarta si deprimata ca habar nu am incotro o sa o apuce viata mea, ca habar n-am si ma sperie sa ma gandesc unde o sa ma vad peste 3 -5-10 ani...Asa ca Becky protagonista imi arata ca exista si o parte fun a vietii, netrebuind sa iei totul chiar asa de in serios. Viata merge oricum inainte, ca ii captez eu sensul sau nu.
Mereu mi-am dorit sa nu traiesc degeaba, sa realizez ceva, sa ajung o persoana foarte importanta si referinta pentru vietile altora.Inca mai simt nevoia asta dureroasa.
Si Cartuliile astea ma fac sa ma intreb:dar daca viata trebuie traita si pur si simplu, enjoyed?Intr-un mod liber si frumos si plin de bucuria nevinovata ca faci exact ceea ce-ti place si ceea ce simte sufletelul tau, hmm tentaaaant.....

Cel mai mult la cartuliile acestea imi place faptul ca parca si ele singure se minuneaza de cat de incredibil poate fi subiectul si "aventurile" pe care le descriu cu o verva gratioasa si plina de nuante pastelate. Parca autoarea s-ar lua la joaca cu cititorii:pe asta o credeti, dar pe asta?hai sa va torn una si mai si!!
Iar tu ramai acolo fermecat, cu zambetul in coltul gurii, intrebandu-te:oare ce-o sa mai scorneasca nebuna asta de Kinsella?
 


sâmbătă, 3 martie 2012

Roman chic

M-as duce si eu la un psiholog, sa-mi explice what's wrong with me.
Daca ati citit vreodata carti de Sophie Kinsella sau Federica Bosco (am aflat de curand ca se numesc romane "chic"), ma veti recunoaste foarte usor: parca au fost scrise si inspirate pentru si din persoana mea! Personajul principal, o tanara nu chiar foarte tanara, zapacita, romantica, aiurita, care are parte de tot felul de aventuri si incurcaturi....THAT IS JUST ME!

Si mai ales, punctul principal:care-si cauta Printul de Azur. Sau Printul Albastru. (pe cal alb parca e demodat).

Ingredientele principale:
- o doza buna de zapaceala;
- una si mai buna de umor;
-that touch of fashion
-mai trebuia sa mai spun? pasiunea pt shopping(nu obsesie, doar pasiune)
-gustul pentru replica
-imaginatie si ..aventuri incredibile, spumoase, incat la un mom-dat cititorul e tentat sa exclame cu voce tare pe un ton aproape iritat de incredibilul situatiei din carte:come on!! sau :give me a break!!- desi va urmari pana la final aventura
-ceva nuante (totusi)din Simone de Beauvoir si Mircea Cartarescu

Cred ca ar mai fi cate ceva...cand imi voi aminti, le voi adauga.

Sunt atat de tentata de a-mi trai viata ca un film, incat uneori uit de asta si ma confund cu totul cu filmul din imaginatia mea...si -very strange- niciodata pt mine viata nu e ca un film; ci mult mai boring.
Asa ca, in lipsa putintei de a face un film, poate o sa fac o carte..
Ce se va numi...something like "17"  sau "Secretele Julietei" (cum mi-ar fi placut sa fie titlul acestui blog).
Cu accente de snobism umoristic stil "champagne & caviar" si pagini de profunzime si sinceritate absoluta cu mine insami in primul rand... Si mai ales  cu povestire de experiente care pot schimba o viata, care pot ajuta si incuraja pe toata lumea sa mearga mai departe, sa nu ia viata extrem de in serios si sa incerce sa se bucure cat mai mult de frumusetile pe care ea le poate oferi.
Maximum 250 de pagini...
Uff hard work!

Miauci

Am descoperit pupicii de miau:sunt acei pupici, care se dau de catre un pisic mic si pufos si miorlaicios catre toti cei care il iubesc si il mangaie pe blanita si il fac sa toarca si il iau la ei acasa si ii dau laptic....

Asa ca impart si eu la toata lumea, mici si mari, o groaza de MIAUCI!!!

16

Cineva m-a facut sa zambesc si parca un martisor a inflorit azi in mine

Rosu, alb si pur si verde,
Mare sete de un verde
Cum de mult nu a mai fost...


Am intalnit pe cineva care m-a facut sa-mi fie dor de varsta lui 16...
Si m-am gandit ca probabil la 16 am ramas si voi ramane, ca 16 e numarul meu..norocos...numarul de identificare al personalitatii mele...

Ce bine-i mai frate, sa te tot simti mica, sa tot cauti protejare, in afara sa pari om mare cu responsabilitati dar inauntru tot 16 sa fii!

De ce vor oamenii cu tot dinadinsul sa creasca?

Eu mi-as scrie si un roman intitulat :16!


joi, 1 martie 2012

Happy

Sunt happy, fiindca....lucrurile incep sa se aseze, si oriunde as fi Cineva acolo sus imi arata calea....

Nimic, nimic nu e mai important decat Dumnezeu.

Mi-as dori ca toti oamenii din lume sa constientizeze asta...cat de happy te poate face El. Si cat de liber.


miercuri, 29 februarie 2012

"Tu esti copacul meu si ai dat in floare.In seara asta  o sa inchidem lumina si o sa-ti potrivesc pe muguri o pereche de ochelari. Cu varfurile ramurilor o sa brazdezi bolta cereasca si o sa-ti scuturi trunchiul nevazut pe care se reazema luna. Alte vise o sa ni se cearna la picioare ca fulgii moi de zapada. O sa-ti infigi adanc in pamant radacinile in forma de tocuri ascutite. Lasa-ma sa urc in inima ta de bambus, vreau sa adorm langa tine"


Mecanica Inimii, de Mathias Malzieu

marți, 28 februarie 2012

Uneori ma gandesc ca pana la urma si eu o sa imbatranesc si o sa mor. Insa un singur lucru mi-as dori, inainte de asta, numai unul si apoi fie ce-o fi: da Doamne, o dragoste.

duminică, 26 februarie 2012

Locul meu

De ceva ani incoace, am tot cautat ceva ce s-ar traduce prin sintagma "locul meu". Adica imi caut, cu neliniste si c-un fel de teama, locul. Am schimbat orasul, ulterior tara, am colindat nenumarate orase si tari...inca nu simt ca am gasit intrutotul ceea ce trebuie. Poate fiindca, am banuiala ca "locul meu" nu este un loc, ci o persoana... Si atunci, nu pot sa nu recunosc ca viata mea, tot ceea ce fac in ea, toate oboselile , dorntele si temerile , scuzele ca da, fac cutare si cutare lucru pentru confortul meu material si psihic, pentru ca asa "da bine", pentru "gura lumii" etc..da, toate astea se datoreaza de fapt nevoii de "locul meu"...
Am crezut ca in fond mi-e teama sa gasesc, mi-e teama de fixare, si ca de fapt cautarea e totul. Insa...nu mai sunt atat de sigura, lately.Uneori simt cat-l gasesc....si ca un facut, de fiecare data trebuie sa-l parasesc, fiindca circumstantele externe, bla bla...Si niciodata nu ascult de vocea aceea dinauntru, care-mi spune clar ca aici trebuie sa raman...si de fiecare data, plang de neputinta...(oare atunci cand o voi asculta inseamna ca m-am maturizat?)

Ah. locul pentru odihna al sufletului meu, sa nu-mi fie inca mormantul Doamne.

In unghere ale mintii mele inca ma incapatanez sa cred ca Dumnezeu mi-a rezervat si mie un "loc" cu o persoana anume, una , de iubit si de ramas. 
Incrucisez degetele!!

Viata uneori e alegere

Am citit undeva...mi se pare o alegere grea. Poate ca nu pare, insa pt cine nu a trait...

Un anumit personaj feminin trebuia sa aleaga intre un barbat cu 20 de ani mai mare, care-i oferea siguranta si stabilitate emotionala si materiala...insa nu era exact tipul visurilor ei, nu chiar o frumusete...si un alt barbat de seama ei, de care se simtea atrasa si cu care simtea ca ar putea trai o poveste de dragoste minunata, insa era deja intr-o relatie cu primul barbat amintit....Sa aleaga siguranta si stabilitatea, sau emotia, fluturii in stomac, magia necunoscutului si a nesigurantei?

Cu primul se cam plictisea...nu simtea ca au suficiente puncte in comun, nu comunicau suficient, nu ii putea impartasi gandurile cele mai intime desi isi dadea seama ca el tine la ea...se simtea mai mult ca un element decorativ sau ca un element indispensabil dintr-o casa, gen-ceas de perete. Da, era un element indispensabil din viata acelui om...pentru echilibrul lui interior, dar cine era ea cu adevarat parea imposibil sa-i impartaseasca...Si atunci, ce sa faca, sa-l lase pentru cel de-al doilea, pe care nu il cunostea dar de care se simtea incredibil de atrasa?Ce sa faca, sa incerce sa-l cunoasca mai bine, simtindu-se totusi o tradatoare? Sa-si sacrifice siguranta materiala/psihica de dragul setei de iubire, de o relatie adevarata, vie??si care in final se prea poate termina deloc ca in visele ei, adica prost?greu.....cand vezi prin filme poate parea simplu, insa cand o traiesti pe propria piele..

Eu una sincer parca i-as pastra pe amandoi....insa pare imoral asa, non-etic....Mi se pare ca nu-i poti cere bietului om(primul) mai mult decat poate el da, fizic si psihic....Insa parca e de datoria ta sa incerci sa-l cunosti si pe al doilea. Intrebarea este:daca mereu vei cunoaste un altul, care iti pare mai minunat?Ce faci, il lasi mereu pe actualul pentru un alt (cal verde pe pereti)? Sau oare exista o jumatate pentru fiecare, si atunci cand o recunosti, stii ca e El si ramai cu el always...like in the movies....

Bucatica de fluture si aripa decupata din tremur plapand

Floare de la marginea ploilor
Cu fiecare an, tot mai insetata
de ele, ploile calde care nu vin.

Iar fluturele de spuma alba al zilelor trece, trece....

si eu tot n-am iubit, tot nu mai iubesc odata. Mai cade cate o petala din trandafir....

El isi va gasi curand iubirea, o presimt, in afara de mine. Nu voi exista pentru el mai mult decat orice gaza care se intampla sa vietuiasca o clipa si apoi sa moara pe lumea asta.

Fiindca atat am

Prea aripa de fluture, prea aripa sunt,
Ce te faci suflete, cu atata tremur prin tine, cine te are-n grija  pe drumurile astea inghetate batute de viscole? Si cui ii va face bine aripa ta , suflete, pe cine va incalzi?

Uneori parca prea sensibila m-ai facut , Tu,
Si mi-ar fi tare fricade lume, sa mai am curajul sa mai scot capul de sub aripa,
Daca n-as fi invatat de curand ca Tu ai pus un rost in toate, daca nu as sti ca pentru tine conteaza orice aripa tremuratoare de fluture si ca orice gaza cat de mica sta in tara ta spre slava si bucuria si zambetul si caldura Mariei Tale.

Drag, drag, drag, tare mi-e drag de tine uneori, si-ti sunt asa de recunoscatoare, tare tare.
Si acuma stiu: iti las amintire o aripa de fluture.Atata am, sa-ti tina cald.Pune-o bine la presat in album.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Dragostea nu-mi da pace

..de Federica Bosco, autoare italiana asemanata cu Sophie Kinsella...

O carte foarte frumoasa prin umorul si replicile acide, care infrunta cu simplitate problemele vietii.
<strong>DRAGOSTEA NU-MI DA PACE</strong>

Cred ca o sa-i citesc toate cartile:) te binedispun si iti dau idei...pe langa emotia pe care ti-o trezesc. carti numai bune pentru zile si ploioase si insorite!Mai ales pentru mine acum, racita cobza si singura in marele oras....personajul Monica parca as fi eu.

Kisses to all darlings, cititori sau nu!

marți, 21 februarie 2012

Venetia se costumeaza de sarbatoare

Super frenezie, super preturi, super multa lume, extrem de multe costumatii si masti ce intrec limitele fanteziei...  Toti nebunii lumii adunati intr-un carnaval al veseliei, costumatii superbe traditionale si unice in lume, imbinate cu altele ciudate , fistichii si amuzante.  Super multa mancare (delicioasa!)Haine si bijuterii fantastice, la preturi mari dar si cat de cat accesibile. Ce mai:The ideal place to be in a week-end. Concerte, muzici, dansuri, bautura, artisti de strada, actori sau oameni normali care inchiriasera costume (si care costau de la 200 e in sus pentru 24 ore). Gondole, barci si carnaval pe ape, cantari si iar cantari, lume ca intr-un bazar, lume multa de nu puteai sa treci pe stradutele stramte...


Si peste toate si printre toate, poezia de nedescris a orasului, poezia sa unica, te duce cu gandul la povesti si legende cu conti, contese, printi si Don Juani si Casanova...Poezia unica de noapte, incomparabila cu vreun loc pe pamant. Piata San Marco, frumoasa cum n-am vazut niciuna peste tot pe unde am umblat. Da, merita , macar o data in viata.



luni, 20 februarie 2012

I think I'm gonna leave you...I miss you and I care for you, but you are not my soul.

I will let you take care of you and I will take my heart with me in the journey that I still must face alone
With my heart up in my hands
Like a sward against the winds.

I'll take my heart with me
I wanted it to be intact
So I must leave you , my darling
I must expose myself to all the danger from the road
With my heart out in my hands
Like the sward of truth and justice.

joi, 16 februarie 2012

Despre dragoste


Nu dori sa fii stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea intaiul loc in inima  cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie inchinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda in inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda in tine si-n tot omul bun.   


Oamenii se iubesc unii pe altii din dragoste de Dumnezeu.



Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi ii iubesti dar potrivit, si in sfarsit pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva.
Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decat numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic.


Arsenie Boca
"Darul mantuirii se dobandeste chiar ca dar, cu mare lupta"
Arsenie Boca


Cat de adevarat...cata infinita, uneori crancena lupta cu sine trebuie sa se duca in sufletul omului, ca sa poata sa raspunda urii cu rabdare, si intr-un final, cu dragoste...cu compasiune si intelegere pentru durerea celuilalt, care numai din suferinta si nemultumire gtraieste cu rautate.


Asa sa ne ajute Domnul pe toti...sa razbim cat mai curati si mai nepatati pana la finalul vietii acesteia.

Adevaruri simple

"Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a izbavit.
Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze.
Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit, si din toate necazurile l-a izbavit pe el.
Gustati si vedeti ca bun este Domnul;fericit barbatul care nadajduieste in El"

Psalmul 33

"Desfateaza-te in Domnul, si-ti va implini tie cererile inimii tale.
Descopera Domnului calea ta si nadajduieste in El si El va implini."


Psalmul 36

"Dumnezeu este scaparea si puterea noastra, ajutor intru necazurile ce ne impresoara".

Psalmul 45


luni, 13 februarie 2012

ACTA pe intelesul tuturor

Iata unde puteti gasi un video clar si pe scurt : http://www.andimoisescu.ro/

Eu am semnat si petitia impotriva ACTA. Parca mi-ar placea sa ramana Internetul nostru asa cum e acum...Nu stiu cum ne-ar afecta pe noi bloggerii, presupun ca nu am mai putea lua nicio melodie, poza sau text , sau orice care sa nu fie productie proprie.
Eu una insa ma tem ca acest control ACTA va fi mult mai dur, in sensul ca NU NE VOM MAI PUTEA EXPRIMA NICIO OPINIE care sa contravina puterii/politicienilor/ starii natiei noastre. Un fel de comunism adica, daca nu ma insel...

Pupici si seara buna.

vineri, 10 februarie 2012

Maxima zilei

"O nava in port se afla in siguranta.Insa navele nu sunt facute pentru a sta in port." J.A. Schedd

:)

In democratie totul e posibil, chiar si un conducator cinstit.

Exceptia de la regula-femeile

"Nimeni nu are o memorie  atat de buna pentru a fi un mincinos perfect". Abraham Lincoln

"Nu m-ai cauta, daca nu m-ai fi gasit deja".


Fata mea draga


Ma infioara melodia aceasta, poate fiindca am impressia ca reprezinta atat de bine starea Madalinei, inainte de cadere....O Madalina pe care am pastrat-o mereu in suflet, din perioada copilariei, castigam "concursuri" muzicale de cartier pe melodiile ei...
N-o sa te uit niciodata, fata draga a sufletului si a tarii mele.

luni, 6 februarie 2012

"Dumnezeu l-a creat pe om ca o faptura care a primit porunca sa devina Dumnezeu". Sensul omului deci,  acesta  este, sa devina desavarsit.

A nu mai voi

Am inteles cum este starea in care nu-ti mai doresti nimic, fiindca la un moment-dat ti-ai indeplinit toate datoriile pe care ti le dicta constiinta si ai trecut prin toate probele de foc care ti-au calit vointa; pana la urma, ai ajuns sa descoperi ca AI DEJA TOTUL INAUNTRUL TAU. Te nasti deja bogat.Alergand dupa bogatiile lumii si chiar -dupa lume, saracesti, paradoxal.Fiindca devii sclav al lumii.retragandu-te cat mai mult in tine insuti , intr-o viata linistita, iti regasesti comorile autentice.
Rugandu-te nu stiu daca dobandesti neaparat un dialog cu Dumnezeu , insa dobandesti o liniste si o pace pe care El ti-o ofera in chip bland si pe nesimtite. El are grija de tine.Simti asta, si atunci te lasi in grija Sa. Si nu mai voiesti nimic, fiindca intelegi ca EL stie ce e mai bun pt tine, si iti da la vremea potrivita.

Incep sa nu te mai atraga bogatiile, petrecerile, hainele, mall-urile, masinile, casele si orice alte distractii, fiindca incepi sa realizezi ca ele nu iti aduc in fond fericirea. Incepi sa nu mai vrei lucruri complicate si sa apreciezi simplitatea in toate manifestarile ei.
Si atunci insasi viata devine simpla:nu-ti ramane decat sa inaintezi in intelepciune si sa te bucuri de fiecare lucru, de soare de natura, de oamenii buni cu care interactionezi, atat cat poti tu sa intelegi masura fiecaruia, sa te desavarsesti putin cate putin, si...sa imbatranesti frumos.

Recomandare film:One Day

Romantic, romantic, romantic. Aceasta ar fi descrierea. Dragostea invinge totul, chiar si moartea. Iar sufletele menite sa fie impreuna se cauta pana se gasesc, si in fond nu se  despart niciodata.
Poate suna a cliseu...ma intreb daca oare si in viata se intampla astfel.
De fapt mereu ma intreb, dupa ce vad un astfel de film, daca e o lectie despre viata si mai trebuie doar sa am rabdare, sau daca mult-tanjita gasire a jumatatii e doar un vis al umanitatii , dezamagita de propriul drum si destin aici pe pamant. Al unei umanitati care si-a ratat drumul spre ceva mai inalt, careia ii mai ramane doar visul de a intalni pe cineva...acel cineva care ii va aduce implinirea mult-visata...Oare nu cumva de fapt nu cautam o fiinta ca si noi, ci cautam o fiinta superioara, care sa ne ajute, sa ne invete si sa ne indrume spre evolutie?mult de zis...

sâmbătă, 4 februarie 2012

Recomandare film: The Mirror has Two Faces

O splendida comedie romantica, iti da de gandit....Absolut minunata mai ales pentru cei deprimati ca nu isi vor mai gasi niciodata jumatatea.
Enjoy!!

joi, 2 februarie 2012

Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. Si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta. In tara unde e lupta si in vreme de razboi, nu este nici o lege. Adica Imparatul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pana la sfarsitul razboiului, cand toti oamenii se aduna in fata portilor Imparatului Imparatilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdare in lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, a intors spatele (a fugit). 


Arsenie Boca

Cand vei da de pace fara tulburare in calea ta, atunci teme-te caci stai departe de calea cea dreapta pe care calca picioarele ostenitoare ale sfintilor. Cu cat inaintezi in calea care duce la Cetatea Imparateasca, cu cat te apropii de cetatea lui Dumnezeu, sa-ti fie tie semn aceasta: te vor intampina ispite puternice. Si cu cat te apropii de Dumnezeu si cu cat sporesti, cu atat se maresc ispitele impotriva ta.
Arsenie Boca

miercuri, 1 februarie 2012

Why I love Ro

Love its landscapes...


Love our churches and monasteries..


I adore our religion and philosophy:



Love romanian food...


Love Romanian writers


Love Romanian artists:


And Romanian singers


and also them:


Love Bucharest


And I just LOVE Romanian people. I hope we  remain the same always, with our good and bad.