Ştii tu oare , fiule ?

De ce se închid norii cand campiile sant insetate de ploaie, şi se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat randuiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor işi urăsc rodul pantecelor lor şi il ucid in plină creştere. 

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pămantului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa in toată firea. 

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru. 

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu işi poate indestula fiii? Pentru că, alăptandu-i, nu le cantă cantecul dragostei, ci cantecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au uraţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei, şi au pus pomezi pămanteşti.

Ştii tu oare, fiule, de ce s’au inmulţit bolile şi infricoşatele molime? Pentru că oamenii au inceput să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila,cu indoită silă trebuie apărat. 

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pămant şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cartiţele? Pentru că pămantul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte in inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte in lupta pentru ceruri. 

Nu plange, fiule, in curand Domnul va veni şi va indrepta toate.