pentru astazi, ce sa spun...doar ca sunt din nou dezamagita.
intr-adevar, poate ca nu esti persoana pentru mine...deci...ce-ar trebui sa fac?
sa merg inainte cautand sprijinul Lui. l-am simtit ieri, tare de tot, ca pe cel mai bun si mai complex prieten din univers. eram in masina si mi-am dat seama ca noi habar nu avem cum este El, cat e de bun si de relaxant, si cat de mult bine vrea pentru noi. si cata iubire vrea sa ne daruiasca.
si am mai invatat un lucru despre mine: nu prea am nevoie de securitate materiala...ci emotionala, afectiva. nu pot functiona singura, sunt ca o planta neudata tinuta in frig. am nevoie permanent de cineva care ma iubeste alaturi sau macar de cineva care stiu ca nu ma paraseste. o fi banal, dar...ieri parca am inteles pe deplin.
dragostea nu e doar o pagina din carti...chiar poate fi traita, in modul cel mai natural , firesc si solar posibil.
uneori simt ca as vrea sa mor, ca ma oboseste prea mult zbuciumul inutil al acestei vieti. dar ma rugasem sa nu mor inca, fara a fi iubit. fara a fi cunoscut frumusetea si tandretea iubirii. ieri am cunoscut-o (poate), si as vrea sa traiesc o mie de vieti, ca sa o experimentez iar si iar.
cu adevarat, suntem nascuti din iubire. noi oamenii-ne nastem din iubire, din actul procreatiei care este oricum dragoste, atractie, ceva tot e intre cele doua persoane, o cat de mica apropiere...ceva care cat de cat incearca sa semene a iubire, tinde sa infloreasca spre iubire. si multi dintre noi o sufocam cu cele mai diverse griji si frici pentru ziua de maine...ce mancam cu ce ne imbracam cu ce ne platim facturile etc etc etc...si uitam de dragoste, o banalizam ca parca noi avem nevoie de iubire nu, avem nevoie de mancare, de haine , de distractie...si apoi ne trezim ca sotia ne insala, copilul se drogheaza ori pur si simplu se indeparteaza de noi etc...ne trezim ca din viata noastra dispare sensul, fiindca habar nu am avut ca de fapt sensul pe care trebuie sa-l urmarim in viata este IUBIREA, in toate formele ei si catre absolut toata lumea, pe cat putem trebuie sa ne silim sa facem totul absolut totul in numele ei si in scopul de a o gasi. este o floare tare rara...dar singura care merita, care ramane, care invinge totul si care trece peste tot. orice altceva am urmari in viata, nu ne satisface nu ne multumeste nu ne e de ajuns. singura care potoleste nelinistile si fricile e iubirea.
insa din pacate noi oamenii pur si simplu nu stim aceste lucruri...nu suntem educati, nu ni se spun aceste lucruri. nu suntem facuti constienti de imensa insemnatate a iubirii...de cum ne poate schimba fundamental viata faptul de a alege sa daruim o imbratisare si o vorba buna, in loc sa alegem sa imprastiem in jur nervi si tipete si rautate si frustrare. e vorba doar de o alegere, uneori cu imense sacrificii si suferinte, dar e ALEGEREA fundamentala.
intr-adevar, poate ca nu esti persoana pentru mine...deci...ce-ar trebui sa fac?
sa merg inainte cautand sprijinul Lui. l-am simtit ieri, tare de tot, ca pe cel mai bun si mai complex prieten din univers. eram in masina si mi-am dat seama ca noi habar nu avem cum este El, cat e de bun si de relaxant, si cat de mult bine vrea pentru noi. si cata iubire vrea sa ne daruiasca.
si am mai invatat un lucru despre mine: nu prea am nevoie de securitate materiala...ci emotionala, afectiva. nu pot functiona singura, sunt ca o planta neudata tinuta in frig. am nevoie permanent de cineva care ma iubeste alaturi sau macar de cineva care stiu ca nu ma paraseste. o fi banal, dar...ieri parca am inteles pe deplin.
dragostea nu e doar o pagina din carti...chiar poate fi traita, in modul cel mai natural , firesc si solar posibil.
uneori simt ca as vrea sa mor, ca ma oboseste prea mult zbuciumul inutil al acestei vieti. dar ma rugasem sa nu mor inca, fara a fi iubit. fara a fi cunoscut frumusetea si tandretea iubirii. ieri am cunoscut-o (poate), si as vrea sa traiesc o mie de vieti, ca sa o experimentez iar si iar.
cu adevarat, suntem nascuti din iubire. noi oamenii-ne nastem din iubire, din actul procreatiei care este oricum dragoste, atractie, ceva tot e intre cele doua persoane, o cat de mica apropiere...ceva care cat de cat incearca sa semene a iubire, tinde sa infloreasca spre iubire. si multi dintre noi o sufocam cu cele mai diverse griji si frici pentru ziua de maine...ce mancam cu ce ne imbracam cu ce ne platim facturile etc etc etc...si uitam de dragoste, o banalizam ca parca noi avem nevoie de iubire nu, avem nevoie de mancare, de haine , de distractie...si apoi ne trezim ca sotia ne insala, copilul se drogheaza ori pur si simplu se indeparteaza de noi etc...ne trezim ca din viata noastra dispare sensul, fiindca habar nu am avut ca de fapt sensul pe care trebuie sa-l urmarim in viata este IUBIREA, in toate formele ei si catre absolut toata lumea, pe cat putem trebuie sa ne silim sa facem totul absolut totul in numele ei si in scopul de a o gasi. este o floare tare rara...dar singura care merita, care ramane, care invinge totul si care trece peste tot. orice altceva am urmari in viata, nu ne satisface nu ne multumeste nu ne e de ajuns. singura care potoleste nelinistile si fricile e iubirea.
insa din pacate noi oamenii pur si simplu nu stim aceste lucruri...nu suntem educati, nu ni se spun aceste lucruri. nu suntem facuti constienti de imensa insemnatate a iubirii...de cum ne poate schimba fundamental viata faptul de a alege sa daruim o imbratisare si o vorba buna, in loc sa alegem sa imprastiem in jur nervi si tipete si rautate si frustrare. e vorba doar de o alegere, uneori cu imense sacrificii si suferinte, dar e ALEGEREA fundamentala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu