miercuri, 26 octombrie 2011

A nu se confunda: suferinta si nevoia de "ceva" cu talentul. Nu, nu.
Odata si odata o sa caut un material despre talent.

Ganduri spre orizont marin

Daca existi, si stiu ca existi, te rog, TE ROG din toata inima , da-mi inapoi casa, copilaria si pe Lorelei...

 
Ah mare, da-mi tu toata alinarea ta, caldura ta, inima ta, am nevoie de poezia ta minunata si vesnica, mare, mare a mea, esti numai a mea, te ascund in san si suflu sa-mi tii de cald.
Mare, oare cati mai sunt pe pamant, oameni ca mine care au nevoie de-o alinare si nu e nimeni, nimeni?
Si uite-asa, atunci e ca acum cand viata pur si simplu trece pe langa tine si orice giumbuslucuri  faci nu poti s-o opresti, fiindca n-ai invatat inca sa intinzi umil mana de copil ca sa cersesti un pic de dragoste.

Si stai ca-n cantec, la margine de drum, la margine de mare. Marea iarna, marea toamna, marea-n suflet, mereu si vesnic: e mare. Marea-anotimpul dinauntru.

miercuri, 19 octombrie 2011

CELE MAI FRUMOASE MELODII DIN FILME- Moon River

Din minunatul "Breakfast at Tiffany's", interpretat de cine alta decat neuitata iubire a inimilor, Audrey...
In uratul cu care se incearca a ne fi impanzite viata, subconstientul, Audrey a mea (asa-mi place uneori sa cred, ca e numai a mea, o sora mai mare asa de tare visata) imi aduce un strop de bucurie si de speranta...ca da, vom reusi, vom razbi, ne vom dedica frumosului si binelui, trebuie!!Audrey, cat de mult te iubesc, inima mea si toate ale mele vibreaza de tine, mai ales in filmul asta...
Breakfast at Tiffany's Poster

luni, 17 octombrie 2011

Fragment din subcapitolul „Dumnezeu se roagă” - partea a III-a


Ne-a adus Dumnezeu din nefiinţă la fiinţă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-l cunoaştem ca Tată şi pe noi întreolaltă ca fraţi şi fii ai aceluiaşi Părinte. O cunoştinţă sigură despre acestea - iar credinţa ajută şi duce la această siguranţă - înclină inima, sau dragostea, ca să împlinim cu toată voia porunca cea mare a iubirii, în care se rezumă toată strădania lui Dumnezeu. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, şi pogoară pe Tatăl, Fiul şi Duhul în fii. Iar pe fii Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce când se împlineşte, minunează lumea, şi o sileşte să cunoască pe Dumnezeu, din fii, căci fiii uniţi în iubire trăiesc în El şi arată în lume capătul pământesc al Împărăţiei cereşti. Aceasta e pe scurt voia Tatălui şi rugăciunea Fiului, să prindă şi societatea omenească în aceeaşi iubire Treimică. La această trăire a vieţii veşnice, cu începere de aici, Dumnezeu îşi cheamă copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surle. Iată câteva dintre ele:
1.Chemarea lăuntrică a conştiinţei;
2.Chemarea din afară a cuvântului;
3.Chemarea prin necazurile vieţii;
4.Chemarea prin necazurile morţii;
5.Chemarea prin semnele mai presus de fire;
6.Chemarea prin chinurile.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Selena

Selena PosterStill of Jennifer Lopez and Jon Seda in SelenaSelena
Un film uimitor prin spontaneitatea si sinceritatea emotionanta a lui Jennifer Lopez...care m-a convins inca o data ca este un artist complet, actrita si cantareata deopotriva.Un gest extrem de nobil de a dedica un film cantaretei latino Selena Quintanilla-Perez, impuscata la doar 23 de ani, in apogeul carierei, ea tocmai planuind sa realizeze un album in limba engleza si sa aiba un copil. Filmul este din 1997 , rolul Selenei este primul rol principal al lui Jennifer Lopez, pentru care a castigat un ALMA Award.
  J Lo, imi place de tine mult!!

joi, 13 octombrie 2011

CELE MAI FRUMOASE MELODII DIN FILME- Wizard of Oz

Somewhere over the Rainbow - IZ Kamakawiwo


Frunza galbena uscata
Frunza ce-ai fost verde-odata,
Sterge-ti ochii de rugina...


Trandafiri de toamna

Mi-e foarte dor de parfumul lor delicat, de sufletul lor frematand a cele o mie de culori si de povesti ale Toamnei...Cat de infiorator de frumoasa erai, Acasa.
  Cand parasesti pentru totdeauna un oras, ar trebui sa-ti iei amintirile cu tine, sa incui poarta catre el si sa arunci cheia. Revenirile nu au niciun sens, nu fac decat sa strice amintirile si dureroasa nostalgie a amintirilor , prin care esti sigur ca ai trait cu adevarat, ca ai fost ingrozitor de fericit si de trist, Acolo, Acasa.







marți, 11 octombrie 2011

Foul Play



Una dintre cele mai super comedii romantico-politiste (daca pot sa o numesc asa) pe care le-am vazut vreodata.Cu Goldie Hawn & Chevy Chase.
Trust me, daca vreti sa radeti de nu va mai opriti!!

duminică, 9 octombrie 2011

Orice am face in aceasta viata inima ne ramane mereu plina de rumoarea nefericirii... Pentru ca nefericirea este legea acestei lumi...
- Si zici, parinte, ca eu ma rog fara sa stiu? Asta-i culmea!
- Da, dragul meu... Singura diferenta intre dumneata si un sfant este ca sfantul lasa toate, si familie si bani si ganduri, pentru a trai cu toata fiinta acest strigat tainic al inimii.... Caci in masura in care te unesti cu cererea, in aceeasi masura te vei uni cu raspunsul...



" Impaca-te cu tine insuti; si se vor impaca cu tine cerul si pamantul. Straduieste-te sa intri in camara ta launtrica si vei vedea camara cea cereasca; pentru ca si una si cealalta sunt acelasi lucru si, intrand intr-una, le vei vedea pe amandoua." ( Sf. Isaac Sirul)


www.crestinortodox.ro



Blonde Venus

Eram curioasa cum juca Marlene Dietrich, de ce e considerata o mare actrita. Intr-adevar, am aflat aseara, vizionand filmul mentionat in titlu. Nu e numai fascinanta, cu o voce buna. Are ceva numai al ei care o face unica si inconfundabila, imi place accentul ei usor german precum si siguranta de sine, naturaletea si acea usoara raceala care o insoteste in toate situatiile si starile interpretate, chiar in cele mai emotionante . Mare actrita, minunata , uluitoare, o frumusete si o fascinatie remarcabileNimic exagerat sau denaturat, sarm si naturalete cat cuprinde.O femeie si un personaj puternic, un film alb-negru din 1932 care insa reuseste sa emotioneze , cu un Cary Grant sclipitor ca intotdeauna si o poveste de viata foarte frumoasa si profunda, care aduce in lumina relatia dintre o mama si copilul ei, precum si indestructibilitatea nucleului familial. Da, familia e familie si asa trebuie sa ramana pana la sfarsit, in pofida tuturor vicisitudinilor, dragostea pentru copii trebuie sa invinga ratacirile temporare si tentatiile. Un film ce mi-a ramas in inima.

joi, 6 octombrie 2011

Friends with benefits

Desi initial am crezut ca va fi un film din acelea la care te uiti atunci cand chiar nu ai ce face, asteptandu-ma sa vad scene care trec de limitele "admise" ale pudorii,  Friends with benefits m-a surprins destul de placut. Dovada ca si acum, la cateva saptamani dupa ce l-am vazut, ma mai gandesc uneori la el, la povestea celor doi amici care se hotarasc sa aiba si partide de amor...care din fericire nu sunt obscene. Un Timberlake simpatic si o Mila Kunis extrem de plina de viata, dar mai ales replicile uluitoare , care se succeda intr-un ritm care te lasa aproape cu rasuflarea taiata. Trebuie sa fii odihnit cand te uiti la filmul asta. Ma asteptam sa fie mai "dur" dar e destul de dragut, iar Timberlake isi etaleaza cateva calitati reale de actor pe care nu i le descoperisem in (nasolul si cam vulgarul in opinia mea) Bad teacher.
  Un film chiar de vazut, un film curat si cu sentimente curate, in pofida asteptarilor.
  Marea revelatie este dupa mine Mila Kunis (care nu mi-a placut deloc in oribilul Black Swan, dar care aici arata din plin tot ce poate)
Enjoy!!Si inspirati-va!:)

luni, 3 octombrie 2011

Deznadejde

...si parca-mi vine sa scormonesc pe plajele lumii, unde e aurul, unde margeanul, unde unde atata frumos sa nu mai incapa in pupilele mele marite?
si parca m-as azvarli in valuri sa fiu una cu mareea
ah nisipul, azurul, auriul, sufletul, scoicile, misterele , pietrele, sarea, culorile marii, ah mare, nepieritoare eterna sublima regina a tuturor poetilor
mare, de fapt tu esti poeta cea mai mare care a existat vreodata
mare, vreau sa fac si eu parte din tine

Unde e Julieta

...insa uit ca viata e atata frumusete, in enorma ei complexitate.
Ma uit la titlul blogului astuia si-mi dau seama de neputinta sa: scrisorile Julietei? care scrisori, care Julieta. Julieta vrea sa fie partea aceea din fiecare , panza de paianjen tesuta din razele lunii, pe care lumina sau zgomotul prea tare ar putea sa o fisureze?
  Cine e Julieta, stau si ma-ntreb, e poate un mit fiindca nu o mai recunosc in mine.
Pe mine m-a salvat Cineva odata demult, si pentru asta tare ii multumesc si o sa-i fiu recunoscatoare toate vietile pe care le voi trai. Fiindca stiu ca-mi va darui si mai multa muzica si prea  plin de cunoastere cu fiecare pas .
Draga Julieta, esti un mit al fanteziei mele,...nici nu stiu daca ai existat vreodata. M-am jucat de-a tinele...Mi-a placut, dar nu te cunosc. Nu pot sa spun decat ca nu cunosc pe nimeni, ma cunosc (un pic) pe mine si asta e frumos, dar nu sunt nici Roxana nici Julieta, sunt un abis si un bulgare de sare cazut de pe o stea.
Am un singur prieten, pe care-l cheama Micul Print...Si locuiesc in foarte multe locuri, uneori pe un colt de luna rosiatica.
Si nu ma pricep prea bine sa scriu. Nici scrisori.De fapt, n-am mai tinut o pana in mana de ..hehei...foarte multa vreme.Nu m-am mai murdarit de cerneala. Scriu numai asa, in eter, sau ma prefac ca scriu. Daca degetele mele nu ating hartia, nu contureaza curba literelor din cerneala, e ca si cum as arunca idei de aer intr-o dimensiune care se numeste "virtuala", adica una ipotetica, adica una care nu exista.
Adica scriu niste scrisori imaginare care nu sunt scrisori, ale unui personaj care n-a existat decat in fantezia cuiva.
Si totusi...


Prietenii

Uneori as vrea sa vad viata ca pe un drum parcurs pe o punte deasupra apelor intunecate ale universului si neantului.
Incet-incet, de copil pana te faci mare , de-a busilea , in genunchi sau in doua picioare , chinul nostru e de a strabate puntea si a descoperi ce ne rezerva fiecare cotitura.
Mai sunt deasupra pasari in albastru. Mai sunt viziuni ingrozitoare din abisuri, limbi de foc ce ne ard uneori picioarele si inima daca le lasam. Mai exista si muzica. Da, muzica.
Si uneori, sovaind in balans pe punte, mai gasim din cand in cand cate o perla. Curiosi, neincrezatori, ne aplecam si mai culegem cate o perla pretioasa- vii, multicolore, le iubim si le ascundem bine in rucsacul  cu merinde pentru calatorie.Si la final, neputinciosi si batrani, cand am parcurs bucata care ne-a fost data, inainte sa ne lungim ca sa adormim pt totdeauna , deschidem rucsacul si ne numaram perlele-prietenii -singurele comori pe care le-am putut strange si care ne-au ramas alaturi pana la final.

Breakfast at Tiffany's

Am incercat sa-l vad de doua ori, insa eram de fiecare data prea obosita si prinsa de ale mele probleme ca sa il recunosc, ca sa il vad cu adevarat. Povestea mi se parea plicticoasa.
Mi-a placut insa teribil , peste cuvinte finalul. M-a rupt in doua.M-a emotionat brusc, asacum nu mi-as fi inchipuit. Toata verva , aparenta usurinta copilareasca cu care Holly trece prin viata...ascund o teama  imensa, groaza si de singuratate si de iubire, de a apartine cuiva. Asa cum arata gestul de a il arunca pe Cat din masina in ploaie si apoi de a il cauta cu disperare. Nu, nu ma pricep la cuvinte, dar mi-ar fi placut ca Audrey sa fi jucat mai multe personaje de acest gen...Personaje care ne reveleaza pana la urma pe noi noua  insine...Holly imi pare partea cea mai fragila din noi...cui nu ii e teama de dragoste, de a apartine cuiva, cui nu ii e teama de fapt de a fi tradat , amagit si abandonat?

Holly(Audrey) e minunat de sensibila in acest rol pe care-l joaca parca cu toata fiinta...E un film de vazut si de ascuns bine in cutiuta sufletului.



Dumnezeu se roagă



Aşadar, ca să ne mântuim şi să moştenim cu Dumnezeu viaţa veşnică, trebuie să o cunoaştem şi să o trăim cu Dumnezeu, încă din viaţa aceasta vremelnică. Trebuie, adică, să fim străbătuţi şi locuiţi de Dumnezeu, ca să se arate în noi viaţa dumnezeiască. Iar, pe de altă parte, precum nu se află vrajbă în Dumnezeu, aşa să nu se afle nici între cei ce-L au pe El ca temelie a vieţii. Starea de pace cu toată făptura e o minune aşa de mare, încât uimeşte lumea şi o sileşte să recunoască într-aceasta fapta lui Dumnezeu. Împărăţia vieţii veşnice s-a propovăduit şi e deschisă; pe împărat îl cunoaştem şi iubirea I-o ştim; supuşii însă tare greu s-adună ca să fie una, de aceea trebuie răsunet de surle, după grosimea de ureche la care au ajuns supuşii Împărăţiei. N-ar trebui decât să-L recunoaştem toţi pe Dumnezeu ca Tată şi că noi toţi îi suntem fii şi, potrivit cu această cunoştinţă, să ne orânduim viaţa.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.