luni, 3 octombrie 2011

Prietenii

Uneori as vrea sa vad viata ca pe un drum parcurs pe o punte deasupra apelor intunecate ale universului si neantului.
Incet-incet, de copil pana te faci mare , de-a busilea , in genunchi sau in doua picioare , chinul nostru e de a strabate puntea si a descoperi ce ne rezerva fiecare cotitura.
Mai sunt deasupra pasari in albastru. Mai sunt viziuni ingrozitoare din abisuri, limbi de foc ce ne ard uneori picioarele si inima daca le lasam. Mai exista si muzica. Da, muzica.
Si uneori, sovaind in balans pe punte, mai gasim din cand in cand cate o perla. Curiosi, neincrezatori, ne aplecam si mai culegem cate o perla pretioasa- vii, multicolore, le iubim si le ascundem bine in rucsacul  cu merinde pentru calatorie.Si la final, neputinciosi si batrani, cand am parcurs bucata care ne-a fost data, inainte sa ne lungim ca sa adormim pt totdeauna , deschidem rucsacul si ne numaram perlele-prietenii -singurele comori pe care le-am putut strange si care ne-au ramas alaturi pana la final.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu