...insa uit ca viata e atata frumusete, in enorma ei complexitate.
Ma uit la titlul blogului astuia si-mi dau seama de neputinta sa: scrisorile Julietei? care scrisori, care Julieta. Julieta vrea sa fie partea aceea din fiecare , panza de paianjen tesuta din razele lunii, pe care lumina sau zgomotul prea tare ar putea sa o fisureze?
Cine e Julieta, stau si ma-ntreb, e poate un mit fiindca nu o mai recunosc in mine.
Pe mine m-a salvat Cineva odata demult, si pentru asta tare ii multumesc si o sa-i fiu recunoscatoare toate vietile pe care le voi trai. Fiindca stiu ca-mi va darui si mai multa muzica si prea plin de cunoastere cu fiecare pas .
Draga Julieta, esti un mit al fanteziei mele,...nici nu stiu daca ai existat vreodata. M-am jucat de-a tinele...Mi-a placut, dar nu te cunosc. Nu pot sa spun decat ca nu cunosc pe nimeni, ma cunosc (un pic) pe mine si asta e frumos, dar nu sunt nici Roxana nici Julieta, sunt un abis si un bulgare de sare cazut de pe o stea.
Am un singur prieten, pe care-l cheama Micul Print...Si locuiesc in foarte multe locuri, uneori pe un colt de luna rosiatica.
Si nu ma pricep prea bine sa scriu. Nici scrisori.De fapt, n-am mai tinut o pana in mana de ..hehei...foarte multa vreme.Nu m-am mai murdarit de cerneala. Scriu numai asa, in eter, sau ma prefac ca scriu. Daca degetele mele nu ating hartia, nu contureaza curba literelor din cerneala, e ca si cum as arunca idei de aer intr-o dimensiune care se numeste "virtuala", adica una ipotetica, adica una care nu exista.
Adica scriu niste scrisori imaginare care nu sunt scrisori, ale unui personaj care n-a existat decat in fantezia cuiva.
Si totusi...
Ma uit la titlul blogului astuia si-mi dau seama de neputinta sa: scrisorile Julietei? care scrisori, care Julieta. Julieta vrea sa fie partea aceea din fiecare , panza de paianjen tesuta din razele lunii, pe care lumina sau zgomotul prea tare ar putea sa o fisureze?
Cine e Julieta, stau si ma-ntreb, e poate un mit fiindca nu o mai recunosc in mine.
Pe mine m-a salvat Cineva odata demult, si pentru asta tare ii multumesc si o sa-i fiu recunoscatoare toate vietile pe care le voi trai. Fiindca stiu ca-mi va darui si mai multa muzica si prea plin de cunoastere cu fiecare pas .
Draga Julieta, esti un mit al fanteziei mele,...nici nu stiu daca ai existat vreodata. M-am jucat de-a tinele...Mi-a placut, dar nu te cunosc. Nu pot sa spun decat ca nu cunosc pe nimeni, ma cunosc (un pic) pe mine si asta e frumos, dar nu sunt nici Roxana nici Julieta, sunt un abis si un bulgare de sare cazut de pe o stea.
Am un singur prieten, pe care-l cheama Micul Print...Si locuiesc in foarte multe locuri, uneori pe un colt de luna rosiatica.
Si nu ma pricep prea bine sa scriu. Nici scrisori.De fapt, n-am mai tinut o pana in mana de ..hehei...foarte multa vreme.Nu m-am mai murdarit de cerneala. Scriu numai asa, in eter, sau ma prefac ca scriu. Daca degetele mele nu ating hartia, nu contureaza curba literelor din cerneala, e ca si cum as arunca idei de aer intr-o dimensiune care se numeste "virtuala", adica una ipotetica, adica una care nu exista.
Adica scriu niste scrisori imaginare care nu sunt scrisori, ale unui personaj care n-a existat decat in fantezia cuiva.
Si totusi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu