Eram curioasa cum juca Marlene Dietrich, de ce e considerata o mare actrita. Intr-adevar, am aflat aseara, vizionand filmul mentionat in titlu. Nu e numai fascinanta, cu o voce buna. Are ceva numai al ei care o face unica si inconfundabila, imi place accentul ei usor german precum si siguranta de sine, naturaletea si acea usoara raceala care o insoteste in toate situatiile si starile interpretate, chiar in cele mai emotionante . Mare actrita, minunata , uluitoare, o frumusete si o fascinatie remarcabileNimic exagerat sau denaturat, sarm si naturalete cat cuprinde.O femeie si un personaj puternic, un film alb-negru din 1932 care insa reuseste sa emotioneze , cu un Cary Grant sclipitor ca intotdeauna si o poveste de viata foarte frumoasa si profunda, care aduce in lumina relatia dintre o mama si copilul ei, precum si indestructibilitatea nucleului familial. Da, familia e familie si asa trebuie sa ramana pana la sfarsit, in pofida tuturor vicisitudinilor, dragostea pentru copii trebuie sa invinga ratacirile temporare si tentatiile. Un film ce mi-a ramas in inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu