Am descoperit pupicii de miau:sunt acei pupici, care se dau de catre un pisic mic si pufos si miorlaicios catre toti cei care il iubesc si il mangaie pe blanita si il fac sa toarca si il iau la ei acasa si ii dau laptic....
Asa ca impart si eu la toata lumea, mici si mari, o groaza de MIAUCI!!!
Asa ca impart si eu la toata lumea, mici si mari, o groaza de MIAUCI!!!
off!..sunt atât de dulci şi fără de noroc..din păcate din ce am constatat,multă lume nu suportă pisicile şi le chinuie,mai ales unii copii chiar cu asentimentul părinţilor sau al altor semeni,sau le otrăvesc.
RăspundețiȘtergereacum un an de crăciun,pe o iarnă geroasă şi cu multă zăpadă m-am trezit la uşe cu plânsetele sfâşietoare ale unui pisicel..l-am băgat în casă,i-am dat să mănânce şi mi-a fost milă de el cât de flămând era şi cum ba venea să se mângâie pe lângă mine ba mânca miorlăin,în felul ăsta mulţuminu-mi..l-am oprit,ia.m făcut culcuş la căldură,am constatat că avea şi o bubă la cap..l-am îngrijit cu drag,iar el era după mine prin casă oriunde mergeam.din somn se trezea dacă simţea că ies din cameră..am făcut din el un motan frumos,sănătos pe care-l admirau trecătorii când îl vedea la fereastră,dar se pare că acum îndrăgostit fiind şi plecând după fete ori s-a rătăcit ori i s-a întâmplat ceva grav că are peste o săptămână şi nu a mai sosit încă ,deşi mai lipsea el câte o noapte şi o zi dar venea cu mare drag şi dor înapoi..asta e..soarta!..la animale ca şi la oameni.
o duminică frumoasă!:)
Buna Ry!
RăspundețiȘtergereSi eu am avut pisici...in perioada adolescentei.
Le iubesc tare de tot, desi cateodata ne mai ciondaneam...ca nu-mi placea sa fure mancarea de pe masa. Mi-e tare dor de ele dar asa e, sunt independente, poate ca motanelul tau a plecat dupa vreo mare iubire sau doamne fereste, o fi patit ceva..Important e ca tu l-ai ingrijit cand era mic si i-ai daruit dreptul la viata.Sa te simti fericita chiar si pentru atat, ca ai facut o fapta buna si ai salvat un sufletel.
Te imbratisez cu drag si dor.
eu iubesc enorm pisicile şi mi-e dragă independenţa lor..sunt deosebit de inteligente şi nu te iubesc dacă nu te vor..
RăspundețiȘtergeremoatanul meu nu a venit nici acum..mă gândesc că s-a rătăcit în mod sigur şi nu a mai ştiut să vină acasă..pentru că el nu se apropia de alţi oameni afară de noi..era o corcitură de maidanez cu rasă...asta i-a fost soarta,ce să-i fac..
mulţumesc de cuvintele frumoase...
o seară minunată să ai!
Ufff imi pare rau de tine, stiu cat de greu e sa pierzi un motan, e aproape ca un copil. Mie mi se rupea inima cand se rataceau astia mici..ultimul meu motan a ales sa ramana afara, cu pisicile lui. Insa de fiecare data cand ieseam pe afara il vedeam si pe el dand tarcoale, era atat de expresiv, parca-mi spunea: iarta-ma ca te-am parasit, nu e vorba ca nu te iubesc si nu-ti sunt recunoscator, insa pur si simplu asta e natura mea, asa mi-e mie mai bine, cu pisicile ca mine.
RăspundețiȘtergereCred ca o sa mi-l aduc aminte toata viata, mi-e dor de el si acum.
te pup mult si-ti doresc sa se intoarca motanelul, incearca sa-l mai chemi pe acolo pe langa casa, sau pe strazi,poate se ascunde si e prea speriat sa iasa, dar daca iti aude vocea poate vine!