Am citit undeva...mi se pare o alegere grea. Poate ca nu pare, insa pt cine nu a trait...
Un anumit personaj feminin trebuia sa aleaga intre un barbat cu 20 de ani mai mare, care-i oferea siguranta si stabilitate emotionala si materiala...insa nu era exact tipul visurilor ei, nu chiar o frumusete...si un alt barbat de seama ei, de care se simtea atrasa si cu care simtea ca ar putea trai o poveste de dragoste minunata, insa era deja intr-o relatie cu primul barbat amintit....Sa aleaga siguranta si stabilitatea, sau emotia, fluturii in stomac, magia necunoscutului si a nesigurantei?
Cu primul se cam plictisea...nu simtea ca au suficiente puncte in comun, nu comunicau suficient, nu ii putea impartasi gandurile cele mai intime desi isi dadea seama ca el tine la ea...se simtea mai mult ca un element decorativ sau ca un element indispensabil dintr-o casa, gen-ceas de perete. Da, era un element indispensabil din viata acelui om...pentru echilibrul lui interior, dar cine era ea cu adevarat parea imposibil sa-i impartaseasca...Si atunci, ce sa faca, sa-l lase pentru cel de-al doilea, pe care nu il cunostea dar de care se simtea incredibil de atrasa?Ce sa faca, sa incerce sa-l cunoasca mai bine, simtindu-se totusi o tradatoare? Sa-si sacrifice siguranta materiala/psihica de dragul setei de iubire, de o relatie adevarata, vie??si care in final se prea poate termina deloc ca in visele ei, adica prost?greu.....cand vezi prin filme poate parea simplu, insa cand o traiesti pe propria piele..
Eu una sincer parca i-as pastra pe amandoi....insa pare imoral asa, non-etic....Mi se pare ca nu-i poti cere bietului om(primul) mai mult decat poate el da, fizic si psihic....Insa parca e de datoria ta sa incerci sa-l cunosti si pe al doilea. Intrebarea este:daca mereu vei cunoaste un altul, care iti pare mai minunat?Ce faci, il lasi mereu pe actualul pentru un alt (cal verde pe pereti)? Sau oare exista o jumatate pentru fiecare, si atunci cand o recunosti, stii ca e El si ramai cu el always...like in the movies....
Un anumit personaj feminin trebuia sa aleaga intre un barbat cu 20 de ani mai mare, care-i oferea siguranta si stabilitate emotionala si materiala...insa nu era exact tipul visurilor ei, nu chiar o frumusete...si un alt barbat de seama ei, de care se simtea atrasa si cu care simtea ca ar putea trai o poveste de dragoste minunata, insa era deja intr-o relatie cu primul barbat amintit....Sa aleaga siguranta si stabilitatea, sau emotia, fluturii in stomac, magia necunoscutului si a nesigurantei?
Cu primul se cam plictisea...nu simtea ca au suficiente puncte in comun, nu comunicau suficient, nu ii putea impartasi gandurile cele mai intime desi isi dadea seama ca el tine la ea...se simtea mai mult ca un element decorativ sau ca un element indispensabil dintr-o casa, gen-ceas de perete. Da, era un element indispensabil din viata acelui om...pentru echilibrul lui interior, dar cine era ea cu adevarat parea imposibil sa-i impartaseasca...Si atunci, ce sa faca, sa-l lase pentru cel de-al doilea, pe care nu il cunostea dar de care se simtea incredibil de atrasa?Ce sa faca, sa incerce sa-l cunoasca mai bine, simtindu-se totusi o tradatoare? Sa-si sacrifice siguranta materiala/psihica de dragul setei de iubire, de o relatie adevarata, vie??si care in final se prea poate termina deloc ca in visele ei, adica prost?greu.....cand vezi prin filme poate parea simplu, insa cand o traiesti pe propria piele..
Eu una sincer parca i-as pastra pe amandoi....insa pare imoral asa, non-etic....Mi se pare ca nu-i poti cere bietului om(primul) mai mult decat poate el da, fizic si psihic....Insa parca e de datoria ta sa incerci sa-l cunosti si pe al doilea. Intrebarea este:daca mereu vei cunoaste un altul, care iti pare mai minunat?Ce faci, il lasi mereu pe actualul pentru un alt (cal verde pe pereti)? Sau oare exista o jumatate pentru fiecare, si atunci cand o recunosti, stii ca e El si ramai cu el always...like in the movies....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu