luni, 9 aprilie 2012

Pentru Ryanna mea

Fa o plecaciune, aplauzele se vor termina curand...se trage cortina.
Cred ca nu ar trebui sa ramana doar tristete la urma, dupa ce am trait viata asta. Si totusi, asa e adesea. Tristete sfasietoare. Gol. Absenta acelui ceva care sa ne implineasca sufletul. Sa zicem ca avem norocul sa fim sanatosi si cat de cat ok intr-ale existentei(desi sunt rare cazurile), si tot suntem  teribil de tristi si de obositi si avem in fiecare zi de constat:viata nu prea are sens, fiindca nu prea ne ofera ceea ce avem nevoie in strafundul inimii. Si ne-am straduit in toate modurile, am facut tot ce am putut, am incercat toate caile care pareau ca ne duc spre ..acel ceva...spre miez...spre dragoste...spre bine, spre lumina...

Desi sunt probabil mai tanara decat tine draga mea, simt ca te inteleg pur si simplu foarte bine. De cand ma stiu am avut acuta senzatie a golului existentei...mereu am stiut ca e mai mult de descoperit,..si mereu am incercat , am vrut sa ma retrag  undeva si sa descopar acest ceva...acest miez, acest sens, acest mai mult, mai frumos, mai deplin, mai desavarsit, mai pur. Numeste-l cum vrei, chemarea aceasta cred ca o avem toti(sau sper).
Asa ca da, te aprob, faci bine ca te incumeti sa cauti, ca te retragi spre  a te regasi. Asa simt si eu. Nu esti singura. Eu una stiu ca nu mi-ar placea sa fiu singura in cautarea mea...de aceea voiam doar sa-ti spun ca daca vreodata ai nevoie de ceva, de cineva...chiar si virtual...sunt pe aici. Atat.

Te imbratisez din tot sufletul si nu am cuvinte sa iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai daruit, adesea, cand aveam mare nevoie...ai fost o alinare si un balsam si un dar dumnezeiesc.
Iti multumesc si indraznesc  sa te numesc prietena si draga.
Ai grija de tine, iubeste-te, iubeste.Bucura-te ca inca totusi mai exista soare, copii care rad, natura, cer, inca o urma de dragoste pe acest pamant care oricum trece.Nu dispera, caci toate trec, numai ce strangem in suflet ramane si luam cu noi.

3 comentarii:

  1. Julieta,
    plecăciune ţie suflet nobil şi curat,ptr.minunata postare!
    îţi mulţumesc mult ptr.cuvintele calde şi pornite din suflet!..te înţeleg foarte bine,dar crede-mă, că timpul şterge orice rană sufletească şi orice amintire a despărţirilor..am cunoscut şi cunosc acest sentiment care se instalează în noi atunci când cineva poate nu neapărat important în viaţa noastră,dar pe care-l ştiam prezent într-un loc,ne părăseşte...prieteni,colegi,vecini,iată bloggeri mai nou..suntem toţi dependenţi de cei care ne intră în viaţă şi totţi simţim nevoia unui suflet care să ne înţeleagă să fie cu noi în anumite momente,să nu rămânem singuri...dar crede-mă singurătatea este cea mai egoistă zeiţă care ne are în stăpânire..ne înconjoară cu braţele ei,fie că vrem,fie că nu vrem şi ne instalează în suflet golul de care aminteşti...sigur sunt multe necunoscute pe care nu le vom afla vreodată oricât de mult am căuta...poate că ăsta-i şi sensul vieţii..să nu descoperim adevărul...poate că nu ştim dar trebuie să împărtăşim destinul lui Dumnezeu[şi el este singur,da?..sau poate l-am inventat noi aşa de egoişti ce suntem,cine ştie care-i adevărul?:)]..

    RăspundețiȘtergere
  2. singurul secret în a fi fericit în viaţă ,este să nu te ataşezi de nimeni şi de nimic..ia-o ca un sfat..să-ţi găseşti mereu alternative în a-ţi umple golurile existenţiale pe care mai curând sau mai târziu toţi le vom cunoaşte...oamenii sunt cei mai schimbători posibili şi mai mereu imprevizibili..nu poţi să fii mereu atent să previi situaţiile extreme..uneori anumite persoane fac dintr-un nimic o catastrofă şi nu-i poţi convinge cu nici un chip că nu au dreptate…alteori,te trezeşi acuzată pe nedrept că nu ştiu ce nu ai făcut,sau ai făcut şi i-ai dat peste cap viaţa,tu poate în acele momente crezând că procedezi correct şi ajuţi în felul tău..şi câte şi câte..important este să-ţi păstrezi calmul şi să nu încerci să te impui sau să forţezi sentimentele cuiva că sigur vei suferi..repet,te retragi şi găseşti alte alternative alte căi de comunicare,alte persoane..vorba cuiva..”balta are mult peşte”:)…

    RăspundețiȘtergere
  3. îţi spun toate acestea ptr.că, ai dreptate, avem ceva compatibilităţi în ciuda diferenţei de vârstă..personal ca un aspect te pot informa că sufleteşte am rămas ca la 30 de ani..şi ce-i mai important şi acum ca şi atunci am avut simţul ridiculului f.ridicat…ceea ce m-a ajutat mult în viaţă…am avut şi eu vise ca fiecare om..multe nu mi s-au realizat,sau dacă s-au realizat,nu era ceea ce credeam…şi ce crezi că am descoperit?..am descoperit că acele vise ce nu mi s-au împlinit,au fost de fapt spre binele meu..ştiu eu, o funcţie pe care nu am obţinut-o şi pe care mi-a suflat-o cineva,mai târziu s-a dovedit a fi de fapt o ruină profesională ptr.respectiva persoană…sau un băiat la care visam şi o amică mi l-a suflat,sau el a preferat pe altcineva,mai târziu respectivull a devenit poate beţiv,poate afemeiat poate leneş etc.ceea ce iar m-a convins că D-zeu are grijă să-ţi dea ceea ce meriţi până la urmă…de aceea am fost adepta citatului înţelept a lui Dalai lama,care spune “ţine minte,să nu obţii ceea ce vrei,este adesea un noroc incredibil”..îţi sugerez şi ţie să-ţi aminteşti în momente de eşecuri personale,acest citat şi să mergi mai departe,şi să-ţi spui precum zice eroina mea preferată a romanului”pe aripile vântului”Scarllet Ohara:”şi mâine este o zi”!..îţi doresc numai bine şi frumos în viaţa ta şi să ai parte de toate visele împlinite care să-ţi aducă mereu pace şi lumină în suflet
    cu mare drag,te îmbrăţişez,
    ryanna!:)

    RăspundețiȘtergere