Cata mila si durere in suflet pentru biata gaza de pe marginea chiuvetei. Pe jumatate muiata, se zbatea cu o aripa sa scape, sa mai traiasca...Lupta vietii e aceeasi la toate nivelurile, macro si microscopice. Acelasi instinct, aceeasi umila zbatere.
 Iar eu fara pic de suflet am deschis robinetul si am lasat-o sa se piarda in vartejul negru al tevilor fara fund. Una din acele vini ciudate pe care le pastrezi cumva in subconstient...Ca oricat de mult bine ai face sau oricat ai vrea sa nu faci rau, esti oricum un animal care prin simplul fapt ca traieste sacrifica mii milioane de alte vieti nevinovate.

Gaza cu aripa franta mi-a sagetat inima cu tristete.