marți, 6 septembrie 2011

Moneglia

De peste tot ma bombardeaza stiri ca lumea merge rau...In tot acest ocean de confuzie, sunt fericita "gasitoare" a drumului drept, care este cel al simplitatii si curateniei.
Am inteles de ce era dificila viata intr-un oras mare: fiindca eram supusa poluarii, tentatiilor. Aici e totul mai usor si mai frumos fiindca e simplu.Binecuvantarile ajung si aici, din fericire.
Nu stiu de ce, in unele clipe imi vine in minte Sayuri.
Parca niciodata copilaria si batranetea nu s-au impletit mai bine decat la 27 de ani. Ma simt tanara si batrana, ca doua fete ale unei monede. Am regasit in mine aproape intacta copilaria, si parca ma indrept cu pasi marunti spre o toamna a vietii mele, fara sa fi trecut prin vara. Ciudat: copilaria nu e primavara, ci e iarna cu obrajii imbujorati, mainile zgribulite si turturi la feresti...In rest , e peste tot toamna aurie coapta in blandetile de altadata.

Multumesc Dumnezeu.

Un comentariu:

  1. interesantă abordare a temei ce priveşte starea ce o ai la această vârstă..e un paradox,şi eu am trecut prin asta şi alţi tineri,şi mă întreb ce vrea de fapt universul să ne transmită...desigur pct.culminant al maturităţii,sau zenitul vieţii de unde apoi urmează coborâreea...Ion Crisotiu spunea cu ceva timp în urmă..."la treizeci de ani mă simţeam ca la şaizeci,iar la şaizeci mă simt ca la treizeci"..şi nu-i departe de adevăr:)

    RăspundețiȘtergere