Draga Ry,
Iti adresez in primul rand aceasta postare, dar mi-o adresez si mie insami.
M-a pus pe ganduri comentariul tau recent cum ca dragostea e trecatoare...e doar o iluzie a prezentului...
Mi se intampla de curand sa am de-a face cu..sa-i zicem asa, o "cerere in dragoste"...exista cineva care imi cerseste dragostea...folosesc acest cuvant pentru ca este efectiv ceea ce simt ca face. Ma place foarte mult, si nu-mi dau seama daca ii impartasesc sentimentele, uneori parca da alteori parca nu.
Ieri am inceput o carte a Parintelui Arsenie Papacioc care trateaza intre altele si viata de familie. Si am gasit exact toate raspunsurile de care aveam nevoie si pe care le cauta(in fond cunoscandu-le deja) sufletul meu si inima mea de fata.
De fapt noi suntem fiinte spirituale, copii ai lui Dumnezeu. Suntem facuti sa cautam, sa vrem mereu mai mult, de aceea viata aici pe pamant cu ceea ce ne poate ea oferi nu ne multumeste.
Scopul dragostei dintre doua persoane nu este nici implinirea dragostei fizice, nici casatoria cu nasterea de copii; acestea sunt doar consecinte. Scopul aparitiei dragostei intre doua persoane este: ajutorarea reciproca pentru evolutia spirituala. Care evolutie cred eu ca se refera mai ales la Dumnezeu. Iata din ce unghi trebuie privita casatoria, iata care este calea pentru ca trainicia ei sa nu se piarda in timp (cum imi spuneai tu ca dragostea e o iluzie si in timp apar ura, plictiseala neintelegerea etc).Daca intre cei doi exista si atractie fizica, cu atat mai bine insa din cate banuiesc(sper sa ma insel) aceasta atractie poate disparea in timp, insa nu este cred ceva rau pentru ca se trece la alta treapta, si anume la treapta spirituala. Sau dimpotriva, cimentata de latura spirituala, atractia fizica poate continua...nu am de unde sti fiindca nu am trecut pe acolo...si fiindca Dumnezeu da fiecaruia dupa cum stie El mai bine.
Cum stim cand am gasit persoana potrivita pentru aceasta sprijinire reciproca in cresterea spiritului? Parintele Arsenie o spune minunat: pur si simplu stii, simti. Este ceva ce simti in interior. Trebuie sa spun ca mie mi s-a intamplat, uneori: pur si simplu am simtit ca acela era omul pentru mine. Pur si simplu stii, ti-o spune inima, nu trebuie sa intrebi in stanga si in dreapta, cand e sa fie o stii tu singur.Si daca e sa fie, poate ca o stiu amandoi simultan. Este minunata inima noastra, ne dicteaza exact ce este mai bine pentru noi, trebuie doar sa o ascultam.
M-am recunoscut foarte mult in spusele parintelui Papacioc, mi-am adus aminte ca de cand eram mai mica nu acceptam niciodata prieteniile baietilor din "cartier", mi se parea aiurea sa ma pup cu ei sau alte cele...acum stiu de ce.Intotdeauna am cautat altceva, am cautat pe cineva care sa ma completeze si sa ma sprijine din punct de vedere spiritual.Care sa ma inteleaga cum sunt in interior...sa-mi inteleaga framantarile, cautarile, cugetarile, toate acele lucruri pe care nu le spun niciodata nimanui decat lui Dumnezeu. Cineva care sa caute alaturi de mine, care isi sapa in suflet dupa raspunsuri sau pur si simplu- in cautarea frumusetii...cineva care cauta in el insusi si in viata frumosul si adevarul-care de fapt cred ca sunt tot una...In aceasta lumina, viata trupeasca devine un element secundar, indraznesc sa afirm ca intre un baiat minunat dpdv fizic dar mediocru spiritual (sau nu cu aceleasi cautari ca ale mele) si un altul care ma completeaza dpdv spiritual dar mediocru dpdv fizic, as inclina sa il aleg pe al doilea...de fapt, cu siguranta l-as alege pe al doilea. Spun asta pentru ca de curand cineva (acel barbat de care am pomenit initial) mi-a spus ca pentru o relatie cu adevarat serioasa si mai ales pentru casatorie, trebuie mai intai sa ai si o viata intima..pentru a vedea daca te potrivesti pe toate planurile. Auzisem de mult aceasta teorie, e posibil sa fie ceva real, ceva din mine insa o respinge...de ce?nu stiu nici eu..poate fiindca asa a zis Dumnezeu, poate fiindca nu simt ca este ceva atat de important, in sensul ca daca tu ai o comuniune spirituala minunata cu o persoana, daca va intelegeti si aveti aceeasi viziune asupra vietii, nu vad de ce o eventuala nepotrivire sexuala ar schimba ceva...sau din contra:undeva tainic tind sa cred ca o deplina comuniune pe plan sufletesc implica si o intelegere pe plan fizic...eu asa simt. Iar faptul ca trebuie sa te "incerci" inainte de casatorie este doar o scuza , de fapt se cauta placerea si distractia...
Poate ca tot ceea ce am scris aici poate parea extrem de idealist ...Insa ma uit in jur si vad atat de multe relatii si casatorii destramate, in care cum spui tu Ry, dragostea s-a stins si au aparut alte sentimente contrare, incat nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva tot ce am scris mai sus reprezinta singura cale reala de reusita a unei relatii intre un barbat si o femeie.
Te pup si te imbratisez si iti astept daca vrei, comentariile.
Cu drag, Julie