Mie-mi pare iarna asta o reintoarcere la noi.O reunificare cu adancul din noi.
Mie-mi pare iarna asta atat de violenta si primitiva un urlet alb spre strafundul din adancul existentei. Ca o pata uluitor si neasteptat de alba care orbeste totul in noi, si ne aduce aminte de alte zapezi uitate ale copilariei rasei noastre.
Mie mi se pare iarna asta violent, muscator de frumoasa, pana la strigat. O iubesc , iarna asta, fiindca e asa de tare rupta din mine si fiindca fara ea parca nu as exista cu adevarat. Si o iubesc fiindca ma uit pe strazi, in vazduh si parca ma recunosc revarsata, inundata pe strazi, cu tot gerul alb din mine asa cum niciodata n-as putea afla nicaieri, cu toti fulgii ce mi se astern ca o simfonie nevisata necreata si de aceea- nesperata.