An razlet, an in care n-am fost eu...an in care m-am ascuns dupa chipul lunii precum fata imparatului din poveste, si la lumina zilei n-am lasat sa se vada decat o masca, sau niste masti...An murdar, meschin, incarcat cu materie si uitand de suflet....An prizonier, in care nu s-a putut face nimic...an inchis intre patru orizonturi, asa cum e viata pe pamantul asta.An  inghesuit si ingrasat..an in care nu m-am locuit si nu m-am trait, an in care mi-a fost mai dor de mine decat oricand fiindca in locul meu au trait alti oameni, alte fapte, alta viata si alte obiceiuri...an in care m-am parasit temporar pentru a adulmeca acel in-afara de care intr-un fel nesabuit si neinteles simteam nevoia. Niciodata nu am fost mai sincera si nu m-am mintit mai mult totodata. Si niciodata n-am indurat mai greu aceasta deportare din mine insami...An vesel in aparenta, an an..  care nu va lasa amintiri in suflet fiindca nu a fost trait cu sufletul.Stiu ca vor mai veni altii si mai grei asa cum au fost...insa anii grei lasa amintiri autentice, te-ai chinuit si te-ai zbatut TU si atunci acolo adanc si tare se sapa amintiri. An in care a predominat sentimentul vinovatiei...an de care voi voi sa uit cat mai curand posibil, insa inca ma tii in incatusare.