Spin

Eu nu ti-am spus cuvinte. La ce bun? ce au ele sa exprime mai mult decat deja se stie, mai mult decat iti pot transmite rasuflarea si sangele meu arcuit in al tau?

Nu te mai suport.Nu-ti mai suport adancul.
Ma faci sa vreau sa te absorb intreg insa ma tratezi ca pe un copil.Invizibila.
Undeva am citit ca fetele frumoase sunt invizibile.Nu le vezi fiindca te orbeste frumusetea lor.Asa sunt si eu? Nu mai suport.NU pot sa-ti fiu invizibila, pur si simplu nu pot, as vrea cu disperare, pana la urlet SA MA VEZI, macar o singura data, SA MA AUZI macar o singura data.

Este dragoste asta, da?Sau ce este?O aiurare de sublim pe un fir suspendat deasupra mortii si a nimicului?
Este dragoste spinul asta ?

Nu mai suport sa ma simt neputincioasa fata de tine sa ma simt ca o dara de raza intr-o dupa-amiaza tarzie

Neputincioasa

In timp ce esti uriasul de stanca nepasator cu fruntea in stele

Nu mai pot

Ma crezi?

Nu mai pot sa-mi frec adancul de al tau in speranta ca-i vei auzi chemarea si ecoul.

Vreau sa fug.O sa-ti scriu azi.

Cuvinte cum nu ai auzit.Fraze cum nu stiai ca se pot scrie, fraze care poate-ti vor gadila adancul insa va fi tarziu. Nu pot sa suport umilinta de a fi atat de adanc in carnea mea si atat de departe in adanc.Al tau.

Nu pot suporta umilinta si fragilitatea mea de om care striga cu disperare “salveaza-ma” iar tu cu urechile astupate visezi in departare soimi.

Nu intelegi, nu intelegi ca eu nu-mi traiesc viata, ca nu ma locuiesc, ca soarele si muntele si marea asta nu sunt eu, ca sunt o umbra aici si ca in mine-ul meu este in alta parte, si ca atat de tare as vrea sa ajungi acolo insa totul ti se pare ridicol si copilaresc fiindca da lumea asta nu e ridicola si copilareasca, este dura si grea si de asta nu intelegi inmine-ul meu copilaresc pe care insa pana la durere as fi vrut sa mi-l cauti, sa te aud macar o singura data intrebandu-ma cine esti tu rox.Nu, asa mort si superficial, NU.

Nu te pot lasa inauntru asa mut orb si surd.

E timpul sa ne luam la revedere.

Imi place de-atat de multe ori de tine...tu nu stii.nu ai habar si ti se pare ca te mint.ca sunt un ain plus care vrea ale tale in loc sa te vrea PE TINE.

Dar nu.

Vreau sa te vreau pe tine, nu ale tale.

Toata viata am vrut atat de mult sa iubesc dureros si sangeros, pana la ultima infranare de mine, pana la ultima carne pana la ultima frunza.

Acum, iata.acum esti. Si totusi.

Ah si imi musc ochii sangelui si degetele carnii si urlu, urlu urlu  aici in abis caci stiu ca nu ca nu ca nu vei fi al meu niciodata si ca e inutil. Ca ma vei purta peste tot pe brate ca pe un trofeu ca pe o jertfa insangerata invelita in matasuri fine aurii insa doar bratele, doar gura ta va fi acolo.tu vei fi departe, inima si mintea ta se uita la mine distrate dar sunt departe, vaneaza soimi si lei in paduri ce ar putea sa fie....

Da ma voi transforma in soim in vultur si leu. Voi fi vanatul tau.dar niciodata nu ma vei avea.niciodata.

Vei alerga dupa mine flamand si insetat si haituit insa nu ma vei ajunge. Nu se poate ajunge de-neajunsul. Ma voi ascunde in toate formele materiei si voi lua chip cum nici nu ai visat, numai ca sa nu ajungi la mine.Numai ca sa ma vrei mereu, ca insetatul din desert ce si-ar vinde inima pentru ultima picatura de sare.

Ce fericiti sunt cei ce pot sa scrie.sau sa cante, sau sa danseze. Sau sa-si picteze bucuria, amarul si tristetea. Fericiti cei ce pot plange. Fericiti fericiti fiindca in lacrimile lor inmoaie adancul existentei. In scrisorile lor isi striga strigatul inimii si asa li se pare ca e mai plin.tot golul asta pare mai plin mai exprimabil. Dar celor care nu pot scrie, vorbi, striga, canta, picta sau dansa...lor ce le ramane?Si eu si eu ah da m-am pacalit ca pot canta...m-am inaltat pe varful degetelor sperand ca voi deveni mai usoara decat aerul si ca voi dansa...in lumina marii m-am arcuit parandu-mi-se aproape ca imi pot dansa viata si strigatul interior.Dar ah ah ah am stiut si stiu cum zice psalmul, ca viata si omul sunt doar o umbra si am stiut ca sunt si am fost doar umbra unui cantec, umbra unui dans. Ce e de facut dragul meu ah tu care le poti pe toate cu o gratie de harpa si de violoncel, tu ce treci ca o lebada ca un delfin peste toate clapele existentei, de la sus la jos, de la cald la violet, de la sulita la sarut si de la muzica la gand...Ce e de facut dragul meu, cand eu nu-mi pot exprima mutenia si nici nu-ti pot da umbra mea sa stai de vorba cu ea, fiindca nu pot si  fiindca ea nici nu exista pentru tine.

Ah Dumnezeu.Nu nu o sa-L parasesc pentru tine.Nu vei avea aceasta victorie asupra mea.