Azi marea era alba.
Prin lentilele mele mioape, n-am mai distins linia ce o desparte de cer. Si pentru o clipa, am crezut ca sunt fericita.
In sufletul meu e vara si eu visez la iarna. Atata alb...
De pe linia orizontului se inalta ca o rugaciune lina o Nocturna de Chopin. Si pe linia orizontului pluteste , mai alba decat mirarea, o corabie de vise.
Azi marea si cerul au fost sufletul meu in primavara vietii.
Si-am indraznit o clipa, sa le numesc intr-un singur cantec: Lorelei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu