Dansul- varianta integrala

Dansul fluturilor albastri

  

   Inserarea se apropia cu pasi repezi. Dar Selena simtea ca ziua abia incepea pentru ea.Avea inca nevoie sa socializeze, sa cunoasca oameni, sa sporovaiasca intre prieteni.

In seara aceea nu iesi . Ramase  acasa, privind umbrele pe care soarele le alungea pe pereti in forme grotesti  tot mai intunecate. In seara aceea, Selena simtea cum viata si amintirile I se preling  lin printre degete.

Trec anii peste orasul acoperit de frunzele toamnei , mii si mii de rubine ce fac parte din  bogatia ascunsa a orasului.Frunzele si inimile. In acest colt de lume necunoscut, absolut toate inimile au iubit. In orasul cenusiu si  prafuit dragostea a inflorit mereu- muguri firavi, timizi, incalziti de un soare bland si bun care ii ocroteste si ii ajuta sa se implineasca.Caci  mugurii iubirii mijesc chiar si in locurile cele mai ascunse si mai neinsemnate de pe pamant. De ei are grija cu tainica blandete cineva de acolo de sus , un zeu Visator care tine lumea in causul palmelor ,sufland uneori peste ea pulberi argintii. In unele locuri, visele se raspandesc mai putin, inghitite de dorinta oamenilor de marire, bani si putere. In altele, visele se astern bland ca o ninsoare de stele pe geamurile caselor, peste antenele prafuite , intra in ochii si in gurile oamenilor grabiti si preocupati de grijile cotidiene . In  orasul unde se va desfasura povestea noastra, visele dainuiesc o vesnicie, gasind aici poate mai multe inimi inclinate spre bunatate  si blandete .  

I Un curs plictisitor

Viata de birou nu era cum si-o imaginase; mereu aceleasi lucruri de facut, munca foarte multa si foarte grea, mereu aceleasi iesiri, aceleasi prietenii.La un moment-dat, monotonie. Plimbari prin parc vara, role si vata cu zahar, inghetata, restaurant si discoteci; cinema, teatru si concerte iarna. O viata amoroasa terna si ea. Selena incepea sa se simta ca si cum facuse si traise tot ce era de trait.

Visul ei fusese mereu sa joace in filme, asa ca , dand din intamplare peste un curs de teatru si televiziune pe internet, se hotari imediat, mai ales ca nu costa extrem de mult si se anunta a fi tinut de  personalitati din lumea show-bizului. Macar o sa mai intalnesc lume noua, isi spuse Selena, ducandu-se  sa se inscrie printre primii. “macar mai invat ceva nou si cine stie, poate ma vede vreun regizor”, isi spuse ea insa fara prea mari iluzii.

La birou, colegii o ascultau cu scepticism, asa cum fac oamenii cand primesc o veste  iesita din comun:

-Si ce ai sa faci tu acolo?...

-Habar nu am…o sa se filmeze, o sa recit, o sa intalnesc actori, regizori,….poate va fi interesant. Macar vad si eu cum e in spatele camerei,cum sunt de fapt actorii si prezentatorii , voi cunoaste o sumedenie de oameni….De fapt, e vorba de a avea  curajul sa incerc ceva nou, sa nu ma plafonez.

-Poate te indragostesti de vreun actor, o tachina una din colege. Gen George Clooney sau Johnny Depp…

-Eei, asta nu prea cred, stii doar ca nu am incredere in ei. Azi cu una maine cu alta, vezi ca toti divorteaza, se insoara si se reinsoara, nu-mi trebuie asa ceva…O sa fiu mai mult o observatoare,  o sa ma mai amuz putin, cel putin asa sper….Sa mai uit fata Andreei. Zambira amandoua, complice. Sefa nu era pentru ele persoana pe care s-o agreeze cel mai mult pe lume….Era prea rece , prea precisa si nu tolera nici cea mai mica abatere de la sutele de reguli de tot felul care transformasera firma intr-un fel de pluton de executie. Cine nu era suficient de atent, era penalizat si chiar dat afara.

   Dupa cateva saptamani de emotii si nerabdare, in care ba se visa o noua Audrey Hepburn revolutionand lumea cinema-ului (hollywoodian), ba o noua Natalia Oreiro a telenovelelor, sosi si seara in care trebuia sa se duca la primul curs. I se spusese ca se va filma in cea mai mare parte a timpului. Se si vedea pe un platou, jucand o scena de dragoste cu un barbat atragator, pe jumatate dezbracata….si daca vreun regizor imi va cere vreun compromis? Se intreba daca ar fi cedat. Hmmm…depinde de regizor, chicoti in gand, rasucindu-se pe tocuri in fata oglinzii, admirandu-si curbele fine in rochia stransa pe solduri. Nu ar fi neindreptatit, isi zambi ea, potrivindu-si pe dupa ureche o suvita din tunsoarea a la mode. Cine stie pe ce valuri o putea purta aceasta noua indeletnicire….oricum, visul ei era Hollywood-ul. Privindu-se in oglinda, I se parea ca seamana usor  cu Nicole Kidman… aceeasi expresie determinata, care innebunea barbatii. O varianta ceva mai bruneta, cu ochi verzi scanteietori si cateva (bune)kilograme in plus. In pofida acestor –in opinia ei- amanunte, se gaseau destui baieti si barbati care o considerau mai mult decat atragatoare…pana la urma, era convinsa Selena, sarmul si personalitatea sunt cele mai importante. Deh, nu era inca vedeta, insa nici mult nu-I lipsea! Ce aveau vedetele in plus fata de ea? Cateva kilograme in minus!si un dram de noroc! La 23 de ani, inca mai putea sa viseze, inca mai putea sa spere ca va face ceva inaltator cu viata ei. Nu spusese nimanui, insa isi lua visul in serios. Daca nici la 23 de ani nu te  mai iei in serios, atunci cand, la 50? Oricum, parerea ei era ca te poti apuca de orice, la orice varsta, trebuie doar sa ai curaj, si  determinare… sa simti ca ceea ce faci este important si chiar merita.

  Prima sesiune de curs nu fu cine stie ce: erau o grupa de vreo douazeci de fete si doar trei (!) baieti…; se prezentara putin, apoi cel ce detinea scoala respectiva – pe nume Emilian, un personaj slab, desirat si cu niste mustati caraghioase, caragialesti , rasucite in sus care parca ascultau de alte legi gravitationale- le vorbi despre curs, despre orar…din pacate, erau si cursuri la care ea nu putea ajunge,  murea de ciuda fiindca se desfasurau in timpul zilei. Isi imagina deja fata Andreei daca i-ar fi zis: stii, eu de 3 ori pe saptamana trebuie sa plec la ora doua…(cand programul ei se termina de obicei pe la sase). Ce explicatie i-ar fi dat, ca face un curs de actorie? Ar fi mancat-o de vie. Se intreba daca Andreea avusese vreodata si alt vis, in afara de a sta toata ziua cu ochelarii pe nas, cu nasul in calculator, scriind incontinuu e-mailuri, uneori fara sa se ridice nici macar pentru pauza de pranz.Oare asta era trai normal??oare si pe ea  o va astepta  astfel de viata,  de  la 30 de ani in sus?....ei bine, acum avea sansa de  a evita ca acest lucru sa se intample.

Din pacate, primul curs de televiziune nu fu cine stie ce, si nici al doilea, si nici al treilea. Entuziasmul ei se cam clatina: da, ii filmara cand se prezentara, apoi ii pusera sa citeasca niste stiri de jurnal, in fata camerei, sa prezinte un inceput de emisiune imaginara…Insa nimic deosebit. Emilian  le vorbi mai mult despre jurnalism, despre cum se creeaza o stire  si alte cele din lumea televiziunii. Invitara o prezentatoare  de stiri sa le vorbeasca despre alcatuirea  buletinului informativ etc…ceea ce ar fi putut fi interesant, daca Selena si-ar fi dorit sa se faca prezentatoare ori ziarista…insa din pacate acesta chiar nu era visul ei. Probabil am inteles gresit, isi spuse, insa la inscriere chiar I se mentionase despre regizori si actorie si filmat scene de film si telenovela…oricat ar fi visat cu ochii deschisi, totusi  I se paruse ca acest amanunt  fusese cat se poate de real.

 Se gandea deja sa renunte ori sa se duca mai rar, oricum nu-I prea placea mediul si nici cladirea veche si intunecoasa unde se tinea cursul.Aproape ca se gandea: Inca o speranta dusa pe apa sambetei, in acest oras  unde nu se intampla nimic serios, unde domneste numai plictiseala si lucrurile facute de mantuiala.

Toate astea insa…

…Pana in ziua in care l-a cunoscut pe Mircea, unul din cei mai in voga actori si prezentatori. Care de altfel nici nu-I placea stiindu-l de la televizor, I se parea exagerat de copilaros si cu un rol prost jucat. Selenei ii placeau barbatii mai seriosi.Era insa cel mai bine cotat prezentator, emisiunea sa –printre cele sau cea mai urmarita.Asa ca, isi spunea ea, o fi  probabil ceva de capul lui. La curs avu posibilitatea sa se convinga, el fiind unul din cei cu care urma sa aiba mai multe intalniri.

Nu numai ca nu semana deloc cu omul de la televizor, dar fu placut impresionata de la inceput de personalitatea lui- era mult mai dragut decat pe ecran, avea simtul umorului intr-un mod copilaresc dar simpatic, era foarte inteligent, degaja un anumit farmec si o siguranta de sine de care niciodata nu fusese constienta. Ce chestie, isi zise, cat de mult te schimba televizorul. Pacat ca el nu isi etaleaza aceasta latura si pentru publicul larg, probabil prinde mai mult sa o faca pe prostul.

Tot  timpul cat vorbi il asculta distrata, atenta mai mult la el decat la ceea ce spunea. Era mai degraba mic de statura, brunet cu ochi negri vioi si inteligenti, in care se citea totusi o dulceata si uneori o umbra melancolica. Parea un om bun si deschis, exact cum nu s-ar fi asteptat sa fie o vedeta TV. Brusc, se intreba daca o fi insurat, dar incerca sa isi alunge aceste ganduri. Din cate auzise  era si insurat avea si copil …alta fusese mai rapida inaintea ei. Ca de obicei, baietii buni sunt luati.

La sfarsitul cursului, trebui fiecare sa inventeze o emisiune si sa o prezinte pe scurt. Selena zise ca I se parea o idee interesanta ca   diverse celebritati sa intalneasca  oameni obisnuiti, in diverse locuri din tara, sa petreaca apoi timp impreuna si sa veda daca s-ar putea indragosti. De fapt, chestiunea era daca o celebritate ar putea sa  aiba o relatie cu o non-celebritate. In timp ce vorbea, Selena I se adresa emotionata si lui Mircea. Nu mica ii fu mirarea cand la final, el o aplauda si spuse ca I se parea foarte buna ideea ei, ca ar trebui sa se gandeasca serios la un asemenea proiect de emisiune.

Rosie toata , incantata, emotionata, cu capul in nori si inima plina de vise, Selena ii multumi si ii zambi intr-un mod mai mult decat graitor…Isi spuse: mi-ar placea ca primul episod al unei asemenea emisiuni sa fie chiar despre mine si …tine.Insa din pacate Mircea nu avea cum sa-I ghiceasca gandurile.In seara aceea pleca de la curs incarcata de emotii contradictorii: Mircea ii placea cu adevarat, ce avea sa faca??

  Pe parcursul cursului, avu impresia ca el o privea adesea. Oare I se parea? De asemeni, nu putea sa nu observe cu mirare aerul  lui melancolic . In fata tuturor parea vesel si sigur pe sine, dar la plecare avea o ciudata  expresie trista, ca aceea a unui caine fara stapan. Selena nu se putu opri sa nu se intrebe ce-o fi  cu el….doar era bogat si celebru, avea o familie, toata lumea il adora, ce putea sa-I lipseasca? Ar fi vrut foarte mult, intr-un moment de impulsivitate, sa-I ceara numarul de telefon, insa nu s-ar fi cuvenit…Om insurat, vedeta…Era totusi intimidata de statutul lui.Cu siguranta  un astfel de personaj nu ar fi bagat-o in seama, ce sa mai vorbim de o poveste de dragoste, cum ii zbarnaia ei prin minte?(nu  degeaba primise porecla unanima de “cap in nori” la serviciu..) Trebuia sa se multumeasca sa-I arunce ocheade lungi suspinand…  Oricum avea sa-l mai intalneasca pe parcursul cursului…care in sfarsit incepea sa devina interesant.

II  Cortina se ridica

Venea primavara, iar aerul ei cald si proaspat parea sa anunte o mie de intamplari noi si neprevazute…Selena lasa mereu usa terasei deschisa, astfel incat sa se imbete cu parfumul salcamilor infloriti peste micul rau din fata cladirii de birouri. Foarte adesea, ca sa faca o pauza de calculator, se lasa furata de privelistea de afara si de multe ori, printre ramurile incarcate de flori si miresme, zarea chipul lui Mircea.

  Intr-adevar, mai venise de doua ori la curs. Ziua se marea si astfel il putea observa mai bine, gesturile vorbele atitudinea. Il placea din ce in ce mai mult si o durea tot mai mult faptul ca era inaccesibil. Ii placea mai ales aerul lui copilaros.  Nu si-ar fi imaginat ca un om celebru putea fi atat de simplu si de modest. Isi  facea meseria cu multa finete si inteligenta, insa tot timpul  ii remarca pe chip acel aer de tristete interioara, un fel de resemnare amestecata cu  dezolare si chiar cu disperare muta…Ar fi vrut sa-l intrebe ce e cu el, sa-l ajute daca se putea si hotari sa faca asta cat mai curand, pentru ca in pofida timiditatii ei  atitudinea lui prietenoasa o incuraja sa se apropie  fara a –i da impresia ca deranjeaza. Daca incercau sa fie amici, nu facea nimic rau, nu?

Se apropiau Pastile, si Emilian ii anunta ca le pregatise o surpriza: o excursie. Inca nu voia sa le spuna ce si cum, insa trebuia sa stie cati ar fi fost dispusi sa mearga. Printre inscrisi se afla si Mircea, asa ca Selena se grabi sa-si confirme participarea. Se gandea ca poate astfel va gasi prilejul sa se apopie mai mult de el…

Era toata ziua cu gandul la excursia pe care aveau sa o faca si la cum avea sa il abordeze pe Mircea, cand in scena isi facu aparitia un nou “profesor”.

    Intarziase foarte rau intr-una din zilele cand avea  curs. Andreea nu o lasase pana cand nu terminase de procesat tot muntele de facturi de pe biroul ei.Selena tasta si o blestema in gand, se blama pe sine in primul rand pentru ca accepta o asemenea viata. Regreta de multe ori ca nu alesese o facultate mai potrivita firii ei visatoare, ar fi putut  de exemplu sa imbratiseze o cariera universitara, sa aiba mai mult contact cu lumea cartilor, in loc sa-si piarda vremea in fata unui calculator, facand o munca plictisitoare si care nu folosea nimanui.Iar acum pentru a ajunge si la cursul de film si TV era nevoita sa alerge literalmente din metrou in autobuz, afara ploua, se simtea inmuiata din cap pana-n picioare si murdara de noroi de parca ar fi alergat la marathon, talpa unui pantof I se dezlipise si risca sa ramana fara, in sfarsit…una din acele zile. Ajunse intr-un suflet la cladirea impunatoare unde se tinea cursul ei, si in timp ce se straduia sa deschida usa grea din lemn se intreba daca in ziua aceea avea sa-l vada pe Mircea. Arunca umbrela intr-un colt, grabindu-se sa urce doua cate doua treptele catre etajul al doilea, mormaind ceva nu prea placut la adresa lor si intrebandu-se cum de proprietarului casei nu-I daduse prin minte sa introduca un lift cat de mic. Incepu apoi sa alerge pe culoarul ce ducea spre sala de curs…nu mai era nimeni, probabil intarziase foarte rau. Dadu sa se uite la ceas, si exact in acel moment se izbi cu putere de cineva pe care nu-l vazuse in semiintuneric. Aparuse din senin, de nicaieri. Lovitura aproape ca o facu sa cada, insa doua maini puternice o prinsera strans. O sprijini cateva clipe de el, incercand s-o ajute sa-si recapete echilibrul. Cu capul invartindu-se si vazand stele verzi, Selena se grabi sa-si ceara scuze strainului, si privi in sus  spre chipul lui.

Era un barbat destul de tanar, brunet, inalt si bine facut, strapungand-o cu doua priviri intunecate ca doua lame de otel. Ochii lui erau atat de intensi si patrunzatori, incat in acea clipa Selenei I se facu un fel de frica si simti nevoia sa si-i  fereasca pe ai ei, desi omul o salvase de la o cadere sigura si poate chiar grava….Murmura din nou niste scuze banale , se elibera din stransoare si se grabi sa ajunga in sala abia rasufland si cu un tremur de neinteles in interior. Spera sa nu-l mai intalneasca niciodata pe strainul cu ochii aceia ciudati.

Dar de data aceasta dorinta nu-I fu indeplinita.

Cu mare tam-tam se anunta un nou profesor, in ceea ce privea teatrul si filmul. Din importanta cu care Emilian le vorbea despre el, parea a fi un personaj important . Toata lumea inclusiv Selena, era intr-o infrigurata asteptare. Caci in urma solicitarilor cursantelor, care (se vede ca si Selena) visau mai mult la cinema si telenovele decat la jurnalism si prezentari de stiri, Emilian se hotarase sa angajeze un actor sa tina un curs separat, astfel incat totul sa fie cat mai diversificat si sa ofere ocazia cat mai multor experimentari…Cursul se vroia a fi ceva mai complex, continand elemente din lumea atat a teatrului cat si a filmului, reunind cateva intalniri cu personalitati importante si multe alte surprize ce se anuntau cat se poate de interesante. Selena era din ce in ce mai uimita de faptul ca Emilian parea sa se gandeasca la toate si sa vrea sa faca tot mai multe lucruri . Il subestimase, trebuia sa recunoasca.

Acum cand se trezea dimineata, primul lucru la care se gandea era daca in acea zi avea sa aiba curs la scoala de televiziune. Incet-incet noua ei preocupare ii absorbea cea mai mare parte din ganduri si din timpul liber. Vazand-o absorbita, colegii incetasera sa o tachineze si o priveau acum ca pe cineva care facea si altceva. Doar Andreea nu se stia daca era la curent…Si chiar daca ar fi fost, de ce i-ar fi pasat prea mult, in fond era vorba de timpul liber al unui angajat, pe care si-l putea folosi asa cum considera mai bine, si pentru care nu avea de ce sad ea socoteala nimanui. Selena regreta numai ca pierdea multe sesiuni de curs, programul de la birou rapindu-I aproape toata ziua, iar sefa ei punandu-I tot timpul tot felul de sarcini in carca, pe care trebuia sa le desfasoare cat mai bine…De ce oare nu-si gasise pe cineva cu bani, astfel incat sa nu fie obligata sa se intretina singura, se intreba adesea. Pe de alta parte, multumea in gand pentru independenta ei: era cat de cat ok sa fii un robotel  noua ore la birou, insa dupa aceea sa fii libera sa faci ce te taie capul…Selena locuia singura intr-un mic apartament al ei …si asta o facea aproape fericita.Independenta. Faptul de a avea un camin o scutea de chirii, de umilinte si frici, de nesiguranta si insomniile din timpul facultatii, cand fusese nevoita sa imparta o camera minuscula si baia pe coridor intr-un camin de studenti ca un cosmar….Macar acum putea sa-si aiba mica ei viata, un colt de liniste si un dram de libertate pe care il folosea cum putea: mici si amuzante sesiuni de shopping, dese iesiri in parc (era o mare iubitoare de natura, de vara si de verde ), si mai ales- de trei-patru ori pe saptamana- mall, restaurant si cinema…Pentru cine nu a trait o astfel de viata, poate parea destul de superficial, dar Selena indurase destule in adolescenta: groaznicul divort al parintilor, suferinta cauzata de indiferenta tatalui care plecase pur si simplu intr-o zi fara ca apoi sa mai dea macar un telefon, plecarea mamei in strainatate , mutarea in marele oras si socul de a se simti singura si abandonata printre straini….O capitala ce I se  paruse oribila, imensa, aglomerata, obositoare, in care nu se regasea si nu-si putea afla linistea si somnul.Cu prea putina speranta,  adesea cu nopti de plans si disperare , cu  aproape deloc chef de viata si de a realiza ceva cu viata ei, Selena reusise totusi sa termine facultatea,  sa lucreze intre timp, apoi sa-si gaseasca un serviciu stabil si sa incerce cat de cat sa se puna pe picioare. Iar acum, ca avea ocazia unei vieti cu experiente noi si interesante, acum ca putea sa vada si partea mai placuta a existentei, acum ca descoperea ca pe lume nu era numai suferinta ci si un pic de fun, avea de gand sa se bucure din plin si sa nu mai sufere niciodata.  Isi promise sa profite de tineretea cea trecatoare si de fiecare moment fara insa a cadea in alte extreme, fara sa devina o tanara superficiala si in cautare de placeri cum vedea multe in jur. Bagajului de spiritualitate dobandit in copilarie voia sa-I adauge un strop de optimism, de viata traita in plin…

Astfel incat un curs nou si interesant cum era cel de televiziune I se paruse o ocazie excelenta de a se amuza si de a-si face noi prieteni. Si poate- de ce nu?- de a obtine celebritatea visata de mica: atunci cand era intrebata ce vrei sa te faci cand vei fi mare, ea raspundea “vreau sa fiu celebra”, articuland cu voluptate naiva silabele cuvantului invatat precoce din cartile pe care le citea de la o varsta frageda si din filmele pe care le devora cu nesat. Cine stie daca visul ei era destinat sa se implineasca?

Dupa cum spuneam, isi facuse aparitia un nou “profesor”, de data aceasta un actor dintre cei consacrati: se numea Mihai Bohalteanu, avea vreo 30 de ani si nu era oricine, ci  “vedeta” teatrului bucurestean, considerat cel mai faimos si mai in voga din generatia sa. Inalt, brunet, serios, aducea cu Johnny Depp, se spunea ca era foarte talentat, si publicul bucurestean -mai ales cel feminin- se dadea in vant dupa piesele lui. Avea intr-adevar un magnetism aparte: cand se afla intr-o camera, era imposibil sa nu-ti atraga privirea sau sa nu fii constient de prezenta lui. Stia sa umple orice gol cu o replica, un gest, avea o voce profunda, guturala, izvorata parca din adancurile fiintei. Era o prezenta puternica, magnifica, iar Selena avu un soc atunci cand recunoscu in el… pe nimeni altul decat pe individul cu ochi de otel in bratele caruia aterizase pe culoar…si care o facuse sa o ia la fuga numai privind-o cateva secunde. Intimidant personaj. Imprastia in jurul sau atata forta , atata intensitate, incat deja in momentul aparitiei sale in camera, cursantele se transformasera din vrabiute ciripitoare in gasculite ascultatoare …daca Mihai se inclina spre dreapta, isi inclinau si ele capul spre dreapta; iar daca Mihai privea la stanga, priveau si ele intr-acolo….in fine, cred ca ati prins ideea. Selena inca nu vazuse nicio piesa de-a lui (nu se prea ducea la teatru preferand de departe mall-ul si cinema-ul), il stia numai dupa nume si dupa faima iar acum ca il cunostea si in persoana, nu putea spune ca ii placea aerul lui usor arogant si foarte exigent…Pe langa asta era agitat, nu statea locului, impunea cu forta prezentei si a glasului, sublinia fiecare silaba din ceea ce spunea, cerea atentie si supunere totala. Se vedea foarte clar ca nu era obisnuit sa aiba de a face cu niste bieti amatori , cine stie care fusesera motivele pentru care acceptase sa vina sa le vorbeasca lor. Parca era un general care-si conduce armata pe campul de lupta…ceea ce Selena pe de o parte intelegea, ii intelegea si admira vointa de profesionalism, insa pe de alta parte ei nu erau actori si nici nu tineau cu tot dinadinsul sa devina. Ei erau niste copii care voiau sa faca un curs pentru amuzament si pentru a mai invata ceva nou. Atitudinea impunatoare a “d-lui profesor” nu putea decat sa o impinga spre revolta (nu suporta sefii, cu siguranta nu venise la acel curs ca sa intalneasca unul nou, ii ajungea cu prisosinta Andreea) Mai ales ca, la prima intalnire, cand fura invitati sa-si spuna impresiile unii despre ceilalti, Mihai ii spuse ei in mod special ca parea aroganta, superficiala, cu capul in nori(aluzie la incidentul de pe culoar?) si cu preocupari specifice generatiei moderne. (si era ceva rau in acestea din urma?? ).  Niciodata nimeni nu-si permisese sa o jigneasca astfel, nici macar Andreea in momentele ei cele mai proaste. Cine se credea, si cum isi permitea sa o atace atat de fatis?In replica, daca tot erau la capitolul sinceritate, Selena ii spuse ca mai degraba el este cel care pare increzut, arogant , autoritar, fara pic de caldura si de emotie omeneasca, precum un robot care isi face treaba si atat; ca daca nu ar fi stiut ca este actor, l-ar fi luat drept un general pe campul de batalie care si-a uitat uniforma acasa. Fu randul ei sa-l vada cu satisfactie tresarind si incruntandu-se (ce soc pentru el, nu toate fetele iti cad la picioare, domnule cuceritor, nu-I asa? mai ales fete pe care iti permiti sa le jignesti fara macar sa le cunosti…) In timp ce toate celelalte colege o priveau de parca era nebuna. Ei, si? Las’ sa vada ca nu sunt una din gasculitele plicticoase cu care e obisnuit, ca mai exista si fete adevarate in zilele noastre, care nu-ti cad la picioare imediat daca le spui “a”, oricat ai fi tu de mare- branza mare actor.  Si care au curajul sa-ti dea o replica atunci cand iti permiti sa depasesti limitele bunei cuviinte.  Las’ ca-l aranjez eu, se gandea Selena fierband in sinea ei, si  fabricand deja mental tot felul de situatii in care sa-l puna in incurcatura pe d-l Vedeta….Mai ales ca avea sa aiba nenumarate cursuri cu el…ori ne razboim la cutite, ori pana la urma ne imprietenim, se gandea, nu cu foarte mare chef.

Dar spusele lui ii reveneau mereu in minte ca un ecou. Aroganta, superficiala… Oare asta era prima impresie pe care  si-o faceau oamenii despre ea? Oare in fond asa era?

III  Un curs cu nabadai

Aproape trecu si luna aprilie. Deja copacii infrunzisera, primavara mirosea a vara si afara era din ce in ce mai cald. Parcul isi trimitea chemarile de soare, rolele o asteptau ademenitor intr-un colt, iar Selena nu mai avea niciun chef nici de birou, nici de Andreea si de privirile ei urate cu care o sageta adesea, chiar nici de…cursul de televiziune. Care acum devenise curs de teatru si film. Nu mai avea chef de stat in incaperi intunecoase- voia soare, verde si  fluturi, alergat prin parc si mai ales…sa alerge  vreun baiat dupa ea. Insa adesea simtea o melancolie grea, un dor de ceva anume….in curand implinea 26 de ani, si inca nu-si gasise sufletul pereche…Iar acest dor se accentua mereu primavara, cand perechile incepeau sa iasa la lumina, in parc, la film, peste tot…Si ea inca nu-si gasise jumatatea.Ce-I drept, nici nu prea si-o cauta. Intotdeauna avusese sentimentul ca cineva acolo sus o iubeste si ii va trimite omul potrivit la momentul potrivit, asa incat nu-si facea griji si nu dispera, asemeni unor amice de-ale ei care nu mai pridideau sa iasa cu tot felul de neciopliti care le faceau sa sufere…Nu, Selena stia in adancul sufletului ca omul potrivit pentru ea exista oriunde s-ar afla, si ca il va gasi pana la urma atunci cand cel mai putin se astepta.

Intre timp, incerca sa se bucure de viata…Si de cursul ei inedit. Deja la serviciu devenise o mica vedeta:

-Si vei juca in filme? In telenovele? O intrebau colegele ei, curioase.

-Mmm..pai..nu se stie inca…urmeaza sa-I aleaga pe cei mai talentati…cursul insa dureaza 6 luni, asa ca inca e devreme sa spun…

-E adevarat ca va tin lectii Mircea Marin  si Mihai Bohalteanu? Doamne….vreau si eu sa ma inscriu…

Intr-adevar, Selena reusise sa atraga cateva colege sa se inscrie intr-o grupa viitoare, astfel incat dobandise o reducere de 25%. Insa toate astea pentru ea erau nimicuri, impreuna cu barfele care circulau prin firma pe seama ei.

La curs  era din ce in ce mai emotionata caci avea impresia ca Mircea o place. Stia prea bine ca e insurat asadar nu se putea nici macar gandi la el, insa de fiecare data cand o privea sau ii vorbea, simtea ca nu stiu ce fluturi iI zboara prin stomac…inima ii dadea ghes, iar Mircea probabil vedea totul si culmea: parea ca-I raspunde. Desi ea incerca sa-si ascunda jena si emotiile, el parea ca I le intelege, si o aproba! Ba chiar ca ii raspunde la surasuri si priviri, de parca se intelegeau din ochi si stiau deja ce simte fiecare pentru celalalt! Doamneee- incerca ea sa-si spuna – chiar ca nu mai poti avea incredere in barbatii de azi…toti o apa si un pamant, om insurat, cu copil….insa Mircea era atat de dulce si parea atat de mult un copil pierdut care are nevoie de mama, incat nu putea sa-l critice cu adevarat. Isi dorea ca la un moment dat sa se apropie de el si sa-I vorbeasca, sa incerce sa lege simpatia evidenta dintre ei. Pur si simplu nu gasise momentul, nu erau niciodata singuri.

  Intr-o alta ordine de idei, lectiile lui Mihai devenisera practice. Initial, le tinuse o mica prelegere despre teatru si arta actorului, despre ce inseamna filmul si cat de diferite erau; foarte inteligent, trebuia sa recunoasca, avea o gandire foarte complexa, bine documentat. Facea toti banii sa-l asculti. Pana la urma, era si atragator, nu degeaba fetele erau innebunite dupa el, ceea ce ei ii provoca un fel de dezgust. Cum sa te injosesti in halul asta incat sa-I ceri un autograf, si pe langa semnatura sa-l rogi sa-si treaca nr de tel(asa facusera mai toate cursantele)??Fetele din ziua de azi chiar nu mai au nici atata dram de demnitate? Sa ti-l ceara el daca e interesat!!(ca eu oricum nu I l-as da).

Intr-o zi, cand ii veni ei randul sa povesteasca ceva, avu surpriza ca el o striga:

-Acum e randul tau, fata cu nume de luna! Si ii zambi.

Pe moment, Selena nu stiu cum sa interpreteze: era un compliment, sau o fina ironie la adresa numelui ei? Chipul lui sincer nu parea a ascunde vreun fir de altceva, insa mai puteai sa stii?doar era actor. Si inca unul bun.

Plina de emotii, se aseza pe scaunul din mijlocul camerei. Vreo 15 perechi de ochi- inclusiv ai domnului vedeta- o priveau . Ce sa le povesteasca? Ceva haios, mai bine. Insa ce?Doamne, o sa se faca de ras complet,  mai ales in fata lui…

Pana la urma reusi sa ingaime o poveste despre o intamplare de-a ei mai veche dintr-o calatorie…ceva extrem de penibil si banal, total lipsit de spirit, ceea ce facu pe toata lumea aproape sa caste (m-as pricepe la povesti de noapte buna), si pe Mihai sa-I spuna cu un zambet prefacut:

-Bravo, draga noastra cu nume si chip de luna…Sa mai continui sa calatoresti…calatoriile sunt foarte frumoase si folositoare..ma rog, sper sa nu fie toate ca acea pe care ne-ai povestit-o, dar oricum….merita !Si toata lumea rase. Doamne, nu mai voia sa mai spuna nimic niciodata in fata unui public…ce-I trebuise oare curs de actorie??? uriasa prostie din partea ei, sa vina sa se faca de ras in fata unor necunoscuti, care nu-I stiau sufletul si o judecau dupa niste banale aparente….

Chip de luna?????Ce voise sa spuna? Si faza cu calatoriile, adica??Doar nu era vina ei ca I se indicase aeroportul gresit, si trebuise sa strabata tot Milano ca sa –l gaseasca pe cel de unde avea sa decoleze…nu era vina ei ca patise ceva atat de penibil, ma rog ar fi putut fi mai atenta, dar in fine…ce-I venise oare sa povesteasca tocmai asta, nu putuse sa inventeze altceva, vreun iubit, vreo aventura…

Pana la urma se hotari sa incerce sa nu-l bage prea mult in seama pe dl vedeta, si daca o va mai enerva mult, avea sa renunte la cursurile lui, atata paguba. In fond, incepea sa-I piara cheful de a se face actrita. Parea prea complicat, si cu asemenea profesori reci, increzuti, aroganti, critici….Noroc ca mai existau  oameni precum Mircea, raritati.Cine stie, poate pana la urma avea sa se faca prezentatoare de stiri.

Desi nu putea sa spuna ca moare de dragul “ domnului profesor”, cursul de teatru si film deveni pana la urma pentru ea cel mai interesant de la scoala de televiziune. Ii placea fiindca putea sa se elibereze, sa traiasca situatii intense si variate, sa experimenteze sentimente noi, sa se exploreze intr-un mod in care nu o mai facuse; din cauza ca nu-l placea pe Mihai, care o scruta adesea cu privirea sa inexpresiva de otel cenusiu, avea chef sa-l sfideze, sa-I  clatine orgoliul.

   De fiecare data erau antrenati in diverse joculete: de miscare, de sincronizare, dictie, atentie, etc. Se parea ca era foarte important sa se perceapa unii pe ceilalti ca un grup, ca o echipa. “Teamwork” era cuvantul magic pe care incerca Mihai sa il insufle   tuturor, si uneori reusea. Important era sa depaseasca barierele dintre ei, sa comunice, sa se deschida , sa nu le fie teama  daca greseau sau erau ridicoli. Sa aiba curajul de a fi ei insisi in situatii inedite. De  a se exprima. De a fi creativi si originali.

Pur si simplu erau incurajati sa se elibereze cat de mult se putea,  sa nu se critice unii pe altii. Fiecare era acceptat asa cum era, cu defecte si calitati.Ceea ce pe Selena nu putea decat sa o incante: era exact ceea ce cauta, mediul care ar fi putut s-o stimuleze s-o faca sa iasa din carapace. Un mediu relaxant, distractiv si de ce nu-plin de invataminte.

  Intr-o zi, Mihai le ceru  sa-si exprime creativitatea prin cantec. Era greu.

Plina de emotie, Selena canta “Luna patrata”, si al sfarsit se amuza sa lipeasca post-it-uri pe fruntile tuturora, cu sloganul “hai sa facem stele patrate”. Era o improvizatie, nu se gandise deloc la asta inainte, dar reusi sa surprinda se pare chiar si pe domnul profesor care o privea acum cu o expresie parca mai putin glacial, cu alti ochi. Poate fusese copilaresc, dar cel putin facuse ceva diferit, isi zise ea.

Altadata, fura invitati sa improvizeze un dans pe o melodie aleasa tot de ei- ceea ce fu chiar mai greu. Cu o usurinta pe care nu si-o recunostea, Selena alese “Umbrella” a Ryhannei, poate fiindca afara ploua. Dansa provocator si antrenant, iar la un moment-dat se folosi chiar de umbrela cuiva pentru cateva miscari sugestive. La sfarsit isi antrena toti colegii in dans, asezandu-I care mai de care in mijlocul camerei in pozitii ciudate, in cerc, ca dansatori alaturi de ea iar la sfarsitul melodiei fugi in fata lor si ii aplauda. Ii transformase pe ei in vedete iar ea devnise spectator!! Toti o priveau uluiti de energia de care dadea dovada si de usurinta cu care inventa intruna tot felul de lucruri, chiar daca poate nu era geniala si nu dadea dovada nici macar de cine stie ce gaselnite inteligente. Cat despre Selena- se simtea pur si simplu minunat, putea face tot ceea ce voia acolo in spatial acela ca o scena inchipuita, avea dreptul sa fie asa cum simtea, isi urma intuitia si imaginatia poate putin ciudata . Actiona  in urma impulsurilor de moment si descoperi cu uimire ca adora sa improvizeze. Nici chiar cand Mihai le sugera sa se pregateasca putin inainte de curs, nu o facea- I se parea mult mai palpitant si mai interesant sa inventeze pe loc o poveste sau o situatie sau un joc. Pe de alta parte, nici daca ar fi vrut sa se preagateasca inainte nu ar fi avut timp. Improvizatia ii placea, o mentinea vie si treaza. Poate era singurul lucru care-I placea cu adevarat si care I se parea de-a dreptul o noutate. In fond, era bucuroasa pentru faptul ca avea libertatea de a fi ea insasi intr-un spatiu in care nu avea nimic de dovedit nimanui , nicio asteptare si nicio ambitie. Sa poti fi tu insuti asa cum nu prea ai fost niciodata poate fi o mare usurare si bucurie.

Intr-una din zile, Mihai le propuse un joculet care-I placu Selenei mai mult decat celelalte:

-Acum vom face ceva important pentru concentrare. Ne vom preface fiecare, timp de zece minute, ca suntem singuri in camera. Ca nu e nimeni in jur care sa ne vada ori sa ne auda, ca suntem numai noi. Ce facem cand suntem singuri? Cum ne comportam? Faceti ce vreti, insa atentie: concentrati-va in asa fel incat , desi sunteti constienti de toti ceilalti, sa nu se observe. Fiti voi insiva, asa cum sunteti la voi acasa!

Ce interesant, se gandea Selena. Sa se prefaca a fi singura…ce simplu, si totusi greu. Ce ar face, daca ar fi singura? S-ar uita pe pereti? Cum s-ar comporta? Inchise ochii..se imagina la ea acasa… Merse apoi spre laptopul instalat pe biroul din colt. Se aseza. Deschise laptopul, incepu sa umble prin el. Ceilalti ramasesera momentan tacuti, fiecare la locul sau. Apoi cineva se aseza pe jos. Un baiat incepu sa recite ceva cu voce tare, dar Selena incerca sa nu se intrebe ce anume. O fata isi facea manichiura, iar alta incepu sa cante, mai intai timid, apoi din ce in ce mai tare. Cineva facea niste gesturi ca si cum s-ar fi aflat la dus. O fata incepu sa  se miste ca si cum ar fi trebaluit in bucatarie. Interesant. Iata cum ne comportam cand nu ne vede nimeni, sau cand ne prefacem ca nu ne vede nimeni.  Iar ea, ea ce facea cand era singura in micul ei apartament? Era foarte simplu: se uita la un film, sau asculta muzica! Sau citea…isi incrucisa picioarele , le intinse lenesa peste birou; apoi gasi in laptop un film , il deschise si incepu sa se uite la el fara a face nicun gest obstinat. Incerca sa para cat mai naturala, leganandu-si lenes picioarele.Colegii ei erau tot mai agitati, topaiau prin camera , dansau, ea din contra- statea foarte linistita fara sa vada si sa auda nimic. Se uita la film si chiar cand incepea de-adevaratelea sa nu mai vada si sa auda nimic in jur, simti cum o mana o apuca de picioare si I le azvarle pe jos cu putere. Tresari de parca ar fi impuscat-o si facu greseala sa se uite in sus. Il vazu pe Mihai, de cealalta parte a biroului, privind-o in felul lui inexpresiv. Nu I se misca niciun muschi pe fata. Atunci Selena isi privi repede picioarele, inciudata:

-Dar biroul asta e groaznic de alunecos, nici nu se poate sta cum trebuie! Se prefacu a nu-l vedea pe Mihai, nu-I dadu nicio atentie.Isi aseza din nou tacticos picioarele langa computer. Insa nici nu apuca bine sa le puna pe birou, ca el I le lua din nou si le azvarli intr-o parte cu un gest aproape brutal, facand-o sa se lase pe spatarul scaunului cu putere. Noroc ca lemnul era solid, altfel poate ar fi cazut.

Blestemandu-l in gand, de data aceasta nu mai zise nimic, isi lua o mutra plictisita , apuca laptopul si se aseza pe jos, bataind in continuare un picior. Se sprijinise cu spatele de peretele cu fereastra, intr-o pozitie destul de sigura. Macar asa nu avea cum s-o faca sa cada. Insa inima I se facuse cat un purice, astepta sa vada ce avea sa –I mai faca.  Avea sa o loveasca iar? Ce-I venise sa se lege tocmai de ea?O dureau pulpele in locul unde se lovisera de marginea biroului…Pe langa socul pe care i-l produsese.

Dar Mihai nu voia cu niciun chip sa o lase in pace, era clar. Veni spre ea , se apleca la cativa centimetri de fata ei si…ramase asa cateva clipe. Parca voia sa-I analizeze cosurile de pe nas, sau dumnezeu stie ce. Inima Selenei se facu pur si simplu cat un purice. Insa desi cu groaza in suflet, niciun muschi de pe fata nu I se misca. El dadea impresia ca mai avea putin si isi lua o lupa…Se uita drept in central fruntii ei. Apoi in jos, pe deasupra laptopului, pe ecran. Incerca sa-l ignore total si sa continuie sa priveasca filmul al carui actiune deja nu o mai urmarea de ceva timp, tot timpul incordata ca un arc la ce avea sa faca ori sa spuna d-l vedeta. Cat de ciuda ii era ca trebuia sa-l ignore, ca nu putea face nimic…Oare? Ii fulgera prin minte o idee. Malitioasa. Plina de rautate. Incantatoare. Se prefacu a-si scoate din buzunar o batista, si o flutura brusc spre si peste fata lui Mihai…ca si cum ar fi vrut sa alunge o insecta suparatoare. Astfel, avu prilejul si satisfactia sa-l loveasca de cateva ori destul de tare peste obraz. El se dadu cateva clipe inapoi surprins si ea inceta sa alunge insect imaginara, afundandu-si mai tare nasul in ecranul calculatorului. Insa el se apleca din nou peste chipul ei!Nu avea sa termine niciodata ? Blestemat! Se zgaia la ea ca la microscop, iar Selena mai mai ca  i-ar mai fi dat vreo doua peste fata, dar de data asta n-avea ce face. Il lasa asa cateva secunde sa se holbeze la ea, fierband si jurand in gand ca avea sa se razbune pentru umilinta aceea…cat de curand.

In sfarsit el se retrase , isi relua plimbarea prin incapere analizand ceea ce faceau ceilalti si dupa cateva clipe anunta cu voce joasa:

-Cele zece minute s-au incheiat.Multumesc!

Toti revenira la locurile lor razand. Le placuse jocul. Numai Selena era bosumflata si il privea inciudata, nedumerita. Ce avusese tocmai cu ea?

-Ati vazut sper, zambi Mihai, ce inseamna sa fiti voi insiva, sa faceti ceva prefacandu-va ca sunteti singuri, desi in jur sunt oameni. Asa se intampla adesea si pe scena: trebuie sa te confrunti cu tine insuti, trebuie sa faci ceva ori sa spui o anumita replica, facand abstractie de faptul ca poate cineva din sala tuseste sau stranuta sau rade sau aplauda sau fluiera; tu trebuie sa  te concentrezi pe ceea ce ai de facut, desi esti constient de absolut tot ce se intampla in jurul tau. Apoi intorcandu-se catre Selena:

-Bravo, nume de luna. Nu ai lasat sa se vada ca eram in fata ta; ba chiar ai gasit o replica buna. Mi-a placut la nebunie ca m-ai lovit peste fata, desi poate n-ar fi trebuit sa lasi sa se vada ca eram o prezenta suparatoare.In orice caz, nimic de pe chipul si din atitudinea ta nu te-a tradat . Facu o scurta pauza, apoi o intreba, cu lucirea de otel in ochii ca smoala:

-Apropo, despre ce era vorba in film?

Selena ingheta. Deschise gura ca sa spuna ceva, insa niciun sunet nu iesi. Pentru ca nu avea nici cea mai palida idee despre subiectul filmului la care se uitase 10 minute, atentia ei fusese absorbita de tot ce se intamplase in jur.

-Da, in film…te uitai la un film, din cate am observant, zise Mihai cu voce joasa. In timp ce fiecare gesticula cat mai ciudat posibil,  tu ai gasit de cuviinta sa sezi linistita, facand unul din cele mai comode si firesti lucruri  pe care le face oricine acasa la el: se uita la un film. Stand sau nu cu picioarele pe birou, continua amuzat.Numai ca, de obicei, lumea e si atenta la actiune, esti de acord cu mine, nume de luna? zambi el tachinand-o. Insa nu astepta niciun raspuns din partea ei lasand-o in pace in sfarsit.

Oricat de prost si de ciudat s-ar fi simtit, Selena rasufla adanc si nu se putu opri sa nu zambeasca la randul ei. Scapase .Isi rasese nitel de ea, dar oricum…fusese interesant. Poate mai putin partea cu zgaitul la…nasul ei.

Intr-o buna zi, Mihai parea mai preocupat decat de obicei. Veni la curs ingandurat, parea ca nu se prea poate concentra , era cu gandurile aiurea.Se obisnuise deja sa nu-l vada doua zile la fel: era cand trist cand vesel cand ingandurat cand extrem de lenes si boem…Parca-I mai disparuse putin din duritatea si exigent cu care venise la primele sedinte.  La sfarsitul cursului, spre marea uimire a Selenei, o retinu cateva momente si ii spuse fara nicio introducere:

-Draga mea fata cu nume de luna…ce-ai zice daca ti-as propune sa joci intr-un film?Nu te speria, nu e cine stie ce, insa ar putea fi un inceput. O sfredeli cu privirea, pandindu-I fiece reactie, supunand-o parca unei analize al carei scop ramanea necunoscut.

Selena isi dadu capul pe spate privindu-l socata si crezand ca n-a auzit bine. Prima reactie, ca de obicei la tot ceea ce venea din partea lui, fu aceea sa se zbarleasca: isi batea joc din nou? Ea, intr-un film???

Fara a-I lua in seama expresia fetei, Mihai continua parca fara a da cea mai mica  importanta la ceea ce ar fi avut ea de spus:

-Stiu ca nu ai pus niciodata piciorul pe un platou de filmare…Ca nu ai experienta cu asa ceva. Si nici studii nu ai. Insa pana la urma asta nu e atat de important, uneori. Nu stiu de ce, am impresia ca te-as vedea facand un film…Pari facuta pentru ecran, insa nu si pentru teatru. Imi place modul in care cade lumina pe chipul tau…in ochii tai…nu-si duse gandul la capat, alunecandu-si o clipa privirea peste chipul ei, sugerand mai mult decat spusese.

Dar Selena ingaima speriata:

-Mihai! Ai idee ce spui?? Eu, intr-un …film?? Intr-un film adevarat???!!!  Nici in visele ei cele mai indraznete nu ar fi sperat sa I se faca o astfel de propunere…mai cu seama din partea lui, care o detesta si nu pierdea nicio ocazie sa-si rada de ea!! Ce ciudat , tocmai el sa-I spuna ca ar vedea-o intr-un film!!Probabil ca nu avea deloc parerea despre ea pe care i-o atribuia…

-Draga Selena, isi imblanzi el vocea, sunt convins ca este foarte neasteptat pentru tine. Dar nu trebuie sa te sperii. Este doar o idee a mea care ar putea fi gresita…oricum daca accepti, va trebui sa participi la un casting, si de acolo se va vedea….Altii mai profesionisti decat mine isi vor da seama daca intuitia mea e sau nu justa.

Capul Selenei se invartea. Simtea nevoia sa stea jos o clipa asa ca se aseza.

-Bine…bine Mihai, si …despre ce film este vorba? Cum se numeste?

-Numele filmului nu e inca bine definit, s-ar putea sa fie “Lorelei”. Este vorba despre o varianta moderna a mitului printesei Rinului, stii despre ce vorbesc? Ai citit vreodata legenda lui Lorelei?

Selena aproba din cap, inca parandu-i-se ca viseaza. Da, avea idee despre ce vorbea…desi nu putea sa bage mana-n foc . Era o legenda trista despre o fata blonda si o iubire incheiata tragic.

Mihai masura camera cu pasi lati si cu mainile la spate, in timp ce-I povestea in mare subiectul filmului:

-Este oarecum o poveste fantastica insa cu accentuate urme de realism; o dragoste ce se naste intre Lorelei, printesa unei regiuni din valea Rinului, si un tanar sarac. La inceput el este vrajit de blonda si fermecatoarea Lorelei, insa apoi este intimidat de bogatia si frumusetea ei  si o abandoneaza pentru o fata din satul sau, de aceeasi conditie saraca. Lorelei, nebuna de suferinta, isi petrece zilele pe stancile raului, cantandu-si dorul si tristetea. Pana intr-o zi, cand iubitul ei trece din intamplare cu barca in apropierea unui loc unde se afla Lorelei…O vede , este distras cateva clipe, fiindca in inima lui in fond o iubea…Intra  intr-un vartej periculos al raului, pierde controlul barcii si …este dus de valtoare, strivit de stanci. Nebuna de durere, de data aceasta Lorelei nu mai poate suporta si se arunca in apa sa moara alaturi de iubitul ei…Stiu, exclama Mihai vazand strambatura de pe chipul Selenei- o poveste cu adevarat tragic, poate nu foarte pe gustul tau. Insa ma gandeam ca ai putea merge totusi la un casting. Iata detaliile. Ii intinse un biletel pe care erau insemnate data si o adresa . Zapacita, ea apuca sa-I mai spuna:

-Bine Mihai, dar…eu…pentru ce rol m-as duce, daca as accepta?

-A, pentru Lorelei, bineinteles! Exclama el ferm.

Selena facu ochii mari.

-Pentru…Lorelei??? Dar…adica rolul principal??? Dar…de ce crezi tu ca as fi potrivita???

-Nu stiu nici eu, zise el pregatindu-se de plecare.Te rog sa ma ierti, dar timpul meu este limitat. Isi lua haina si servieta in care tinea o sumedenie de hartii. Se mai intoarse o data spre ea, inainte de a o saluta:

-Poate fiindca ai in tine o sumedenie de lucruri interesante si contradictorii…Cum ar fi atractie irezistibila, o tona de visare si o anumita chemare spre fatalism…Sa il anunti te rog pe Emilian daca te duci la casting, asa incat sa stiu ce sa-I spun regizorului, incheie el scurt. Pe curand, nume de luna…si curaj! Cine stie ce sansa ar putea sa insemne asta pentru tine. Poate vei deveni celebra.Apoi ii intoarse spatele si iesi grabit, cu pasi mari.

 De prisos sa mentionam cum se framanta Selena seara in asternut…la gandul ca era posibil sa joace intr-un film, ba chiar sa fie personaj principal!! Oare nu cauta Mihai sa-I joace o farsa de prost-gust? ea, care nici macar nu avea habar cum se sta in fata unei camera de filmat, sa se duca acolo si sa se faca de ras!!

Dar isi amintea vorbele lui: ai in tine o sumedenie de lucruri interesante si contradictorii…O punea pe ganduri. Ii citise oare in suflet?Vedea mai departe in ea, vedea lucruri de care ea insasi nu era constienta?

Trecura doua zile de framantari, gandindu-se mai ales ca avea un serviciu cu care nu se putea glumi si o sefa pe masura. Ce avea sa faca?Sa se duca sau nu? Oricum cu siguranta nu aveau sa o aleaga tocmai pe ea, isi spuse. Si cu acest gand care ar fi trebuit sa fie oarecum linistitor, se prezenta in ziua anuntata la casting, nu insa fara ca inima sa-I plesneasca de emotie.

In mod contrar a ceea ce se asteptase, toata echipa fu destul de draguta cu ea. Si mai ales nu trebui sa dea cine stie ce probe. O rugara sa mearga, sa stea asezata, sa incerce sa adopte pe rand o atitudine melancolica, visatoare, apoi de mare suferinta, apoi seducatoare si multe altele. Citi apoi cateva fragmente din replicile care urmau sa fie ale lui Lorelei…replici care ii placura. Pana la urma, se gandi Selena, era o fata ca toate fetele nefericite in dragoste…Pacat totusi ca filmul se anunta a fi unul de mana a doua: regizorul si mai toti actorii erau aproape debutanti, bugetul mic, partea interesanta era ca filmarile urmau sa aiba loc chiar …pe valea Rinului. In caz ca prin vreun hazard aveau s-o aleaga, ea nu vorbea nicio boaba de germana!!Avu ocazia sa le vada si pe celelalte participante la casting: unele erau actrite cat de cat cunoscute, altele erau fete simple ca si ea ajunse acolo prin cine stie ce imprejurare. Inima ii mai veni la loc, bine macar ca nu avea sa fie o super-productie, nu s-ar fi simtit niciodata pregatita pentru asa ceva.

  Dupa vreo ora, totul lua sfarsit si se putu intoarce la serviciu. Castingul fusese mult mai simplu decat se asteptase, descoperi ca se descurcase cat de cat onorabil, desi nu-si revenise din emotii.Nu le marturisi insa nimic colegilor… Urma sa primeasca  raspunsul prin Mihai, in cateva saptamani. Cu siguranta nu aveau sa o aleaga, dar ramasese visatoare. Povestea ii placea.  Si aproape fara sa vrea, participase la primul casting din viata ei, totul datorita…d-lui profesor.Macar in gand trebuia sa-I fie recunoscatoare, desi nu i-ar fi aratat-o nici moarta.

 Cu cat zilele treceau, cu atat Selena se surprindea gandindu-se tot mai mult la Mihai. Isi dadu seama ca se intampla ceva cu ea, deoarece gresea tot mai des bilanturile si rapoartele pe care trebuia sa le faca. In sedinte era mai  mereu cu gandul aiurea. Odata incurca salile si se trezi ca asista la un training al unui alt department (fapt care ii atrase o aspra mustrare din partea Andreei). Intr-o zi, trecand pe langa sefa distrata cu doua pahare de apa in maini, se impiedica si aproape ca I le varsa pe birou.Trebui sa-si ceara milioane de scuze si ramase peste program in seara respectiva sperand ca sefa sa ii treaca cu vederea . Alta data, facu atat de multe copii unui document, incat copiatorul se strica si nu mai avura ce sa-I faca decat sa-l inlocuiasca. Alte dureri de cap, alte discutii cu Andreea. Numai pozne. Selena era pur si simplu consternata insa nu avea ce sa faca. Pur si simplu nu se putea programa sa fie mai atenta, mai cu capul pe umeri. Ajunsese sa se intrebe ingrozita , in fiecare zi, ce trasnaie urma sa I se mai intample. Parca un dracusor nesuferit se amestecase  in viata ei.

   Dar in tot acest timp, nu inceta sa il aiba viu in minte pe Mihai. Gestul sau de a o recomanda pentru personajul principal intr-un film I se parea cu totul iesit din comun si foarte generos. De ce sa o faca? Era doar pentru el o straina, o gasculita de la un curs. Ar fi putut sa recomande o mie de actrite cu experienta, de ce tocmai ea??

  Cand se duse din nou la cursul sau, ceva parca  se schimbase in atmosfera: colegii ii aruncau priviri ciudate. Aflasera ceva? Selena se simti putin prost- detesta sa fie singularizata, sa fie  diferita de ceilalti. Sa fie pizmuita. De ce oare Mihai ii propusese castingul doar ei??

   Trecura inca doua saptamani in care el nu pomeni absolut nimic despre film, ca si cum nici n-ar fi existat. Selena isi vedea de viata ei de birou-casa, intr-o asteptare intensa. Rememora castingul. I se paruse ca echipa de montare o placuse. Ca se descurcase binisor acolo. Daca aveau sa ii acorde o sansa? Ce avea sa faca? Cand avea sa gaseasca timp sa se duca la filmari? Mihai ii daduse deja rezolvarea: urma sa isi ia un concediu fara plata de la serviciu….Insa numai ideea de a-I cere asa ceva Andreei ii provoca o tulburare neplacuta in stomac.

  Zilele treceau si Selena incepea sa se intrebe daca avea sa mai afle vreodata rezultatul (nu indraznise sa mai pomeneasca nimic de fata cu Mihai), cand intr-o zi telefonul de la serviciu zbarnai ca de obicei, insa de data aceasta pentru a-I da o altfel de veste:

-Selena? buna!

-Emilian, tu esti? Buna…

Asteptare de cateva secunde in care simti respiratia agitata a proprietarului scolii de teatru si TV.

-Selena, sper ca ti-ai pregatit o sampanie pe acolo pe langa tine. Rolul lui Lorelei e al tau.

Selena ramase muta la telefon. De emotie scapa din mana receptorul. Se lasa pe spatarul scaunului si trase adanc aer in piept. In loc de bucurie, simtea o frica intensa. Inca nu-I venea sa creada, avea halucinatii. Ce avea sa faca de-acum incolo??

Se duse la curs panicata, sperand sa fi fost totul o gluma, dorindu-si sa o ia la fuga in directia opusa cladirii unde era scoala si sa nu se mai intoarca niciodata. Ii trebui un mare curaj sa-si faca aparitia in sala insa de cum intra pe usa, o intampina Emilian imbratisand-o entuziasmat, apoi toti colegii ei se ridicara si aplaudara.

-Bravo, noua Lorelei!!Felicitari…si la mai mare!!

-Succes ..in noua ta cariera!! Se auzi o pocnitura si se trezi ca I se ofera un pahar cu sampanie.Totul parea ireal. Se ciocnea in cinstea ei, fiindca obtinuse rolul???

Parca traia intr-un vis.Le multumi incet tuturor, aparandu-se de imbratisari si strangeri de mana. Oare chiar era adevarat, sau continua sa viseze?

  Veni si Mihai sa ii stranga mana, cu obisnuita-I rezerva, insa cu un zambet jucandu-I pe buze:

-Ti-am zis eu! Intuitia mea nu da gres…

-Multumesc, se balbai ea fara sa stie ce sa spuna si lasandu-si privirea in jos intimidata. Isi simtea obrajii arzand.Presupun ca iti datorez totul, adauga incet. Insa el nu auzi ori se facu ca nu aude.

-De fapt, nu ai obtinut propriu-zis rolul, mai sunt inca trei posibile interprete pentru  Lorelei…sunteti patru in total, o anunta el. In curand vor incepe probele si filmarile pentru fiecare dintre voi.Va trebui sa va familiarizati, sa intelegeti rolul, personajul…Mai este inca mult de lucru, va dura pana se va desemna cine va fi Lorelei.

Asa da. Ii mai venea inima la loc. Poate ca pana la urma nu aveau s-o aleaga tocmai pe ea. Ar fi fost chiar foarte ciudat sa o aleaga dintre atatea persoane cu mult mai mult talent si pregatire.

-In legatura cu aceste…probe, se interesa. Stii cumva cand…se vor desfasura? Adica, va fi un program incarcat? Fiindca lucrez, si…zise spasita.

Mihai o privi serios:

-Stiu ca lucrezi, ca ai program incarcat…va trebui sa iei legatura cu echipa de la filmari, sunt sigur ca vor fi de acord sa se muleze in functie de programul tau. In plus, partea buna e ca vei putea repeta aici in cadrul cursului meu, fiindca…Trebuie sa-ti dau o alta veste: in rolul tanarului iubit al lui Lorelei voi juca eu.

De data aceasta Selena ramase literalmente cu gura cascata.Il privi cu niste ochi cat cepele. El?? Il privi ca si cand  ar fi fost cazut din luna. Iar isi batea joc de ea, voia sa-I vada reactia, sau ce Dumnezeu… Asadar, aveau sa …adica , era posibil sa joace impreuna?? Ea, o anonima o nimeni, alaturi de marele actor Mihai Bohalteanu??? Simti ca I se opreste suflul si ca are din nou nevoie sa stea jos.In ritmul acela, avea sa ajunga curand la spital, bolnava de inima. Mihai paru ca ii urmareste reactiile  amuzat si ii aduse un scaun.

- In ultima vreme, ai cam avut nevoie sa stai jos, zambi el.Vad ca vestea te tulbura mai mult decat ma asteptam. Nu te-ai obisnuit cu mine inca, doar ne stim de cateva luni… o privi printre gene. Iti sunt  profesor, acum iti voi fi si coleg…Nu te speria, sunt exigent dar cu siguranta nu musc…Selena, ce se intampla, exclama el vazand-o mai intai vanata, apoi verde la fata. Nu ai aer? Deschideti ferestrele! Ii facu vant cu mana, o plesni usor peste fata. Esti bine, revino-ti! exclama ingrijorat.

-Nimic, nimic, nu am nimic, se balbai ea dandu-I mainile la o parte, facandu-si vant cum putea si incercand sa realizeze ce I se intampla , cum de reusea mereu sa se puna in asemenea situatii: sa joace prima oara in viata ei intr-un film, alaturi de un actor important. Nu…nu sunt sigura ca voi face fata…rase ea nervos.  Adica pentru mine e ...ceva destul de…mare, sa aflu ca va trebui sa joc alaturi de tine…o vedeta, un…in fine…

-Um, n-ai nicio grija, nume de luna, ii zise inveselit de reactia ei- te vei obisnui, incerca s-o linisteasca. Si apoi nu uita, inca nu ai obtinut rolul, esti la concurenta cu alte trei candidate…Crezi insa ca vei gasi timp sa exersam? Va trebui mai intai sa inveti rolul, sa te documentezi , sa vezi cine e Lorelei, sa ii intelegi psihologia…Crezi ca vei gasi timp suficient? Apoi, va trebui sa te obisnuiesti cu mine, cu felul meu de a fi si de a lucre…O observa tot mai amuzat cum il privea cu ochii mariti de teama. Sau e prea multa presiune asupra ta?

 Acum voia s-o provoace.Si reusea.

-Depinde….sovai Selena. Programul meu e deja foarte incarcat, daca asta cere repetitii suplimentare, nu stiu sincer cum voi face…As putea sa repet doar seara insa nu foarte tarziu, si in week-end…

-Si noaptea , nu-I asa? intreba Mihai autoritar.Selena se bloca putin.

-Oh nu…, noaptea dorm, altfel sunt distrusa…

-Vom vedea! Replica el. Asadar, curand vom stabili un program strict de repetitii.  

Selena nu voia nici sa se gandeasca. Probabil timpul ei liber urma sa se reduca la zero…Avea sa o epuizeze acest barbat atat de exigent, dur , sigur pe el, si… care ii facea toate simturile, toate convingerile, tot ce era mai decent in ea sa o ia razna de parca era o jucarie in mainile sale.

  Intre timp, il revazuse si pe Mircea. Inca le mai tinea un curs despre diverse lucruri din televiziune. O felicitase la randul lui cu entuziasm:

-Bravo, Sel, esti super ! exclamase. Nu ma asteptam sa ajungi atat de repede sa obtii un rol desi esti foarte talentata, se vede de la o posta. Insa ma uimesti. Se pare ca destinul ii ajuta pe cei care au ceva de spus si de aratat..

Selena se inrosise la atatea complimente din partea lui. Era sigura ca intentia lui era doar sa fie dragut, si ii era recunoscatoare. Nu voia sa vada in ochii lui admirativi mai mult decat o sincera si calda prietenie…O uimi insa la un moment-dat spunandu-I ceva la care nu se asteptase:

-Numai sa ai grija, Sel. Sa ramai tu insuti, nu-ti pierde capul. In cazul probabil in care chiar obtii rolul …ai putea da de greu , nu e usoara lumea asta, stii? Daca vei avea vreodata nevoie de ceva, sa ma cauti, se oferise el intr-un gest induiosator. Ii multumise din inima . Stia sigur ca orice ar fi insemnat invitatia lui, ea nu avea sa-I dea curs, insa modul firesc si deschis in care o facuse ii topise din nou inima. Ce om minunat. In pofida  modului admirativ in care o privea si incercarilor sale voalate de a-I face curte, era totusi un om tare bun, ii incalzea inima.

  Insa pentru ea in momentul acela problema principala devenise rolul lui Lorelei si…domnul Vedeta. Incepura repetitiile chiar de a doua zi. El voia cu tot dinadinsul sa o pregateasca pentru o prezenta onorabila pe platoul de filmari.

-Chiar daca nu vei obtine rolul, vreau ca ceea ce iese din mana mea sa fie de cea mai buna calitate posibila, ii spusese fara cea mai mica urma de zambet. O trata ca pe un obiect, se intrista ea. Nici macar nu o vedea. Se uita prin ea, vand sa o surprinda pe Lorelei…

Incepusera prin cateva jocuri de relaxare, caci Selena era foarte incordata. In sala se aflau doar ei doi…Ceea ce paradoxal, o stresa mai tare decat daca ar fi fost in fata tuturor colegilor. Apropierea lui o tulbura, o intimida. Probabil fiindca stia ca era posibil sa joace impreuna…Simplul gand o facea sa se clatine. Probabil curand va avea nevoie de stupefiante ca sa-I faca fata….se gandea.

-Selena, care este momentul zilei in care te simti cel mai bine? O intreba Mihai.

-Momentul zilei…murmura ea.

-Da, cand te simti cel mai bine, cel mai relaxata. Mie spre exemplu, imi place dimineata. Cum ma trezesc, ma duc pe terasa casei mele. Respir aerul proaspat, imi limpezesc gandurile, imi planific ceea ce urmeaza sa fac in ziua respectiva. Imi beau cafeaua, citesc presa, corespondenta sau pur si simplu stau eu cu mine. Acela e momentul meu de liniste. Tu ai asa ceva?

Gandindu-se la ziua ei haotica, trebui sa scuture din cap. Nu, nu avea.

-Poate seara, zise timid. Inainte sa adorm…atunci ma gandesc la tot ce s-a intamplat peste zi, la ceea ce trebuie sa fac maine…

-Perfect, zise Mihai. Atunci, imagineaza-ti ca este seara. Ai terminat tot ce ai avut de facut, te poti relaxa.

Repetitiile continuau. Selena  citise si scenariul filmului. O intriga personajul ei. Insa si mai mult, o intriga un alt personaj pe care abia acum incepea sa-l cunoasca: Mihai. Deoarece la repetitiile  private cand erau numai ei doi, se transforma in altcineva. Actorul autoritar, exigent si dur disparuse ca prin farmec. Ii luase locul un tanar relaxat, aproape bland, uman, cu simtul umorului , care ii dadea toata libertatea din lume. Selena nu mai stia ce sa mai inteleaga. O lasa sa ia pause dese. Adesea povesteau si radeau pe subiecte care nu aveau nicio legatura cu filmul. Se trezeau ca isi povestesc copilaria, sau ce li se intamplase peste zi, sau ce visuri avusesera …Ii povesti ca isi dories intotdeauna in secret sa joace in filme, desi era constienta ca e doar un vis. El o incurajase insa cu caldura. Apoi se amuzase copios de poznele ei de la serviciu…Uneori Selena uita parca unde si cu cine se afla. Parca erau la un picnic in parc, povestind cate in luna si in stele. La toate se asteptase numai la asta nu. Inca il banuia ca facea vreun joc numai de el stiut…

Astfel incat intr-o seara inainte de culcare, ii veni o idee. Trasnita, desigur, ca tot  ce se intampla cu viata ei in ultima vreme.

IV Aventuri nocturne

Vazuse un film de actiune in care niste hoti se infiltrau noaptea in casa unui mare bogatas. Filmul arata pas cu pas cum treceau de alarme si bodyguarzi, pana in dormitorul celui cu pricina, de unde furau obiecte valoroase fara ca nimeni sa ii simta si fara a fi prinsi ulterior.

Ce-ar fi fost sa incerce si ea?

Era constienta de nebunia ideii, insa I se mai intamplase in copilarie sa se indragosteasca de un baiat mai mare decat ea. Locuia in casa vecina.Era foarte misterios, nu vorbea cu nimeni, nu se stia nimic despre el, doar ei ii arunca uneori cate un zambet in treacat. Asa se hotarase ca vrea sa-l cunoasca mai bine, sa vada cum e in intimitate, cum e acasa la el. In mintea ei de copil, a te strecura acasa la cineva insemna a descoperi misterul care-l invaluia…Se furisase in toiul noptii in curtea vecina si se catarase fara greutate pana la terasa din fata camerei unde il vazuse pe misteriosul ei vecin. Gasise fereastra deschisa…intrase fara zgomot. Il admirase dormind, si ii lasase pe masa o scrisoare simpla in care ii marturisea dragostea ei. La sfarsit semnase: Vecina.

  In dimineata urmatoare asteptase cu sufletul la gura dar el nu mai aparea. Primise  apoi vestea cea trista:familia de alaturi se mutase. Tanarul adorat plecase, odata cu prima ei dragoste… Se interesase cum putuse, dar se parea ca nicio scrisoare nu ramasese in urma lui…Atunci a simtit pentru prima data ca acel sentiment ciudat despre care mai tarziu aflase ca se numeste “dragoste” poate fi nu numai roz si inaltator, ci si dureros…

  Inspirata sau nu de dragostea pierduta din copilarie, Selena se hotari si acum. Nu, pentru Mihai nu era dragoste…nu era fiorul acela plin de beatitudine, sentimentul  ca iti tremura fiecare centimetru de suflet cand te afli in preajma-I sau numai cand te gandesti la el…Era mai degraba curiozitate, nevoia de a descoperi cine era de fapt acest om cu care ajunsese sa petreaca doua ore aproape zilnic. Nu stia multe lucruri despre el…Ba era dur si autoritar , ba un actor infocat pe scena, ba un prieten minunat in tovarasie intima…ca sa nu mai pomenim de rolul lui Lorelei, despre care ii daduse de inteles ca daca il voia, era al ei…fara sa ceara nimic in schimb?Iar in rolul iubitului lui Lorelei, avea sa joace chiar el. Prea era totul ciudat din cale-afara.Simtea ca daca se va furisa in casa lui, avea sa afle secrete nebanuite pe care cine stie, presa le-ar fi vanat.Si astfel avea sa il aiba la mana.

 Zis si facut.

Fu usor sa-I afle adresa, cautand ca din intamplare prin biroul lui Emilian…stia unde tinea dosarele fiecarui “profesor. “

Casa lui Mihai se afla chiar in centrul orasului…nu va fi usor. Se intreba cum era: o vila somptuoasa cu doua etaje, sau ceva mai modesta, in stil clasic? Nu se  departase de adevar:o vila cocheta cu etaj, moderna dar simpla. Se bucura insa de o gradina imensa plina de iarba, flori si copaci, unde Selena ar fi vazut cu usurinta zbenguindu-se niste copii si un caine. Trebuie sa fie minunat sa locuiesti intr-o casa cu gradina, isi zise visand. Mai ales in central orasului, la doi pasi de orice… Pe o strada ferita, cu castani plini de flori si de umbra. O casa in care sa poti creste fericit si lipsit de griji…

  Prefacandu-se a cauta o adresa, facu de cateva ori inconjurul vilei. La acea ora a amiezii nu era nimeni. Insa observa un barbat scund trecut de o anumita varsta care se tot plimba  in sus si-n jos, probabil cel care se ocupa de treburile casei. Vazu ceva mai sus si terasa de care vorbise Mihai…era foarte frumoasa, exact asa cum o descrisese. Acela avea sa fie punctul-tinta al misiunii ei incognito.

Dupa ce isi nota toate detaliile necesare, se hotari sa actioneze chiar in seara, mai precis in noaptea  aceea.

  Nu fu usor. Trebui sa-si adune tot curajul si toata perspicacitatea.

Imbracata ca un ninja pentru a nu fi recunoscuta si simtindu-se ca un agent 007 in misiune speciala, se afla  in toiul noptii in fata portii lui. Descoperi ca partea din spate a casei era luminata mai prost- pe acolo trebuia sa-si faca intrarea. Nu vazu pe nimeni- doar cate un paznic de noapte se plimba uneori pe trotuar. Selena se piti insa in umbra unui castan urias, reusind ca prin minune sa ramana neobservata.

Toate ferestrele erau stinse. Nu se simtea decat adierea vantului. Perfect pentru a trece la atac.

Ii fu destul de usor sa sara gardul care imprejmuia curtea si gradina. Simtindu-se ca unul din hotii pe care-I vazuse in film  sau ca un ucigas platit, se strecura printre copacii fosnitori, asteptandu-se din clipa in clipa sa o inhate vreun dulau , sa fie tinta unei impuscaturi ori sa cada in vreo capcana intinsa inadins pentru raufacatorii ce ar fi violat teritoriul...

Tiptil-tiptil, ajunse cu usurinta pe terasa, care era ceva mai inalta decat curtea. De acolo intr-adevar aveai o minunata priveliste asupra orasului, numai buna pentru meditatie, il intelegea bine pe Mihai ca alegea sa isi bea acolo cafeaua…

Insa nu era timp de meditatii. Scotoci in rucsac, si la lumina lunii scoase ceva albicios pe care il aseza pe masa din fier. Sub vaza de margarete proaspete, cu un colt lasat  in afara astfel incat sa fie vizibil. Mihai avea sa-l gaseasca, dimineata cand se va trezi…

Privi apoi in sus. Auzise parca un mic zgomot, sau I se paruse? Sangele ii ingheta in vine: mai devreme nu fusese lumina lunii, ci a unei ferestre care se aprinsese… Cu inima cat un purice, Selena se lipi de perete. Ca o umbra, se strecura in gradina. Nu stiu nici ea cum reusi sa strabata in goana si ca urmarita de duhuri cei cativa zeci de metri pana la gardul dindosul casei, pe unde venise. Auzi pasi. Cineva se trezise, poate chiar Mihai, si coborase pe terasa. Dumnezeule, avea sa o prinda. Va muri de rusine.

Aproape  zburand, sari  gardul inspre strada, fara sa se mai asigure daca trecea cineva. Isi rupse pantalonii,  cazu si se juli in genunchi. Isi retinu un strigat. O mana o durea ingrozitor, din cot, probabil si-o scrantise. Insa nimic nu conta, nu era timp de pierdut, trebuia sa dispara cat mai rapid. In cateva secunde, el putea sa fie acolo…O lua la sanatoasa , fugind asa cum nu fugise in viata ei. De zeci de ori se intoarse, avand impresia ca Mihai o urmareste…Noroc ca vazu la un moment-dat un taxi- il chema , facu de vreo trei ori turul orasului pentru a deruta pe eventualii urmaritori…intr-un final, cazu extenuata in fata usii blocului sau.

In urmatoarele zile, nimic nu se intampla. Niciun ecou. Oare Mihai nici nu realizase ca un intrus ii patrunsese in curte?Intreaga aventura ar fi putut fi doar vis, si nu era sigura ca nu era asa. Avea o durere ingrozitoare in genunchi si in mana pe care se sprijinise cand cazuse (noroc ca nu era dreapta, pe care o folosea la calculator), purta pantaloni ca sa-si ascunda juliturile, dar in rest era in al noualea cer…Reusise. Se simtea ca o eroina din filmele politiste…reusise sa patrunda in curtea unui actor celebru, fara ca nimeni macar sa banuiasca!! In afara emotiilor ingrozitoare, fusese mult mai simplu decat se asteptase: nu tu bodyguarzi, nu alarma, nimic! Ar fi trebuit chiar sa-l previna pe Mihai, cat de usor se putea patrunde in casa lui:daca vreun fan nebun, ori vreun coleg gelos ar fi  incercat sa ii patrunda in casa cu vreun gand rau? Putea fi de-a dreptul periculos…

  Bataind din picior si evitand privirile, Selena se prezenta la cursul lui Mihai. Se balbaia mai des si era mai rosie decat de obicei, insa totul era ca si inainte. Niciun semn pe chipul lui ca ar fi banuit ceva…Slava Domnului. Cursurile continuau ca si cum nimic nu se intamplase si in curand chiar ea incepu sa se intrebe daca actiunea ei nocturna fusese aievea sau doar visase.

  Mai ales ca raspunsul nu venea…In zadar isi verifica adresa de e-mail. Nimic. Trecusera cateva saptamani, mesajul ar fi trebuit sa soseasca, insa nimic. Pana la urma, operatiunea daduse gres? Isi riscase viata degeaba? Ii venea sa urle de ciuda. Insa la el acasa nu avea sa se mai duca, pentru nimic in lume.

Vrand-nevrand, trebui sa se concentreze asupra muncii.

Citi cu infrigurare incercand sa invete pe de rost,  in zilele care urmara, scenariul filmului si rolul lui Lorelei in intregime. Mitul lui Lorelei, printesa Rinului. Adaptare moderna.Din cate afla, la crearea filmului contribuia insusi Mihai, era vorba de un proiect personal. Ce multitalent, se gandea ea cu admiratie.Si printre candidatele la rolul principal o alesese pe ea! O adevarata onoare. Inca nu-si revenise din uimire. Omul acela o intriga din ce in ce mai mult.

Incerca sa se cufunde in trista poveste a celor doi indragostiti, care  poate fi povestea oricui in fond. In putinele clipe cand nu era moarta de frica, se simtea incantata sa joace intr-un film  ce se anunta frumos, emotionant, ghidata de un actor faimos ca Mihai;insa inima I se strangea gandindu-se la cat de greu si de tragic era rolul lui Lorelei… textul era de o frumusete si de o poezie cum de mult nu mai citise; Nu se asteptase  nici pe departe ca Mihai sa contribuie la asa ceva . Nu-l banuise nici pe departe capabil de atata poezie. In fond, isi dadea seama ca nu il cunostea absolut deloc, ca avea profunzimi pe care nu I le-ar fi ghicit….Numai daca ar fi reusit sa patrunda la el acasa! Cu siguranta din amanuntele spatiului sau familiar ar fi ghicit multe despre el…

Cu fiecare zi de repetitie,  era tot mai emotionata. Aflase ca ‘rivalele” ei erau toate actrite…Nicio debutanta.Numai ea nu avea pic de experienta in domeniu. Halucinant.Cum de o alesesera, era un mister. A suta mia oara se gandi ca Mihai voia sa faca un joc ciudat si neinteles… De ce? Nu se vedea deloc o tanara printesa a Rinului…Nu era nici macar blonda cu ochi albastri, nu corespundea nici macar fizic cu idealul de Lorelei.Ea, atat de simpla si banala, interpretand un mit…Era  putin cam prea mult pentru cat putea duce.

Din nefericire, mai era un motiv pentru care ii tremurau picioarele si I se casca un gol in stomac de fiecare data cand aveau repetitii: in timpul imbratisarii lor din final, Lorelei si iubitul sau trebuiau sa se sarute….Adica ea si Mihai…Se infiora toata la acel gand si isi simtea obrajii arzand, desi pentru o clipa doar se intrebase  cum erau buzele lui. Gandul  ii provoca senzatii delicioase si interzise – doar nu se simtea atrasa de Mihai!!! Asta ar mai fi lipsit, isi spunea cu groaza. Dupa emotiile “debutului” ei cinematografic, sa mai aiba o aventura cu unul din cei mai ravniti actori ai momentului…Cu siguranta ar fi fost o bomba, nu numai pentru viata ei cat si pentru presa!! Ar fi ajuns pe prima pagina a tuturor ziarelor si revistelor de gossip…Trebuia sa faca tot posibilul dar absolut tot posibilul sa nu confunde fictiunea cu realitatea. Desigur, interesul pentru el ii era dictat doar de faima lui si de misterul care ii inconjura  personalitatea…

Dar orice-ar fi facut, nu era usor sa stie ca avea sa fie intima cu el…in fata tuturor, in mod repetat, in fata intregii tari!! O apuca ameteala cand se gandea. Si panica. Toti or sa rada de ea , or sa vorbeasca vrute si nevrute! Intr-un fel, nu o intimida atat faptul ca Mihai era o celebritate, dar…sa-l sarute, sa incerce , in pielea lui Lorelei, sa-l seduca , tocmai pe el?? Era ca si cum ar fi incercat sa seduca un zeu, ea biata muritoare.

Asa ca nu prea-I iesea rolul …sau nu-I iesea deloc. Mai ales scena sarutului…era groaznica. Selena ba il calca pe picior , ba isi ciocnira nasurile, ba se intampla ca ea se impiedica in propriile picioare si daca n-ar fi tinut-o el ar fi cazut ; ba o durea gatul ori stomacul; ba intr-o seara intarzia la o intalnire (imaginara); ba o apucase raceala, si stranuta tot timpul; ba radea atat de tare incat nu o mai putea opri nimeni ; in fine, era clar ca astfel nu se  putea merge inainte.  Incercasera de zeci de ori si nu se apropiasera macar la cativa centimetri, ce sa mai vorbim de sarutat! Mihai puse piciorul in prag:

-Parca n-ai fi sarutat pe nimeni in viata ta, Selena! tuna el nemultumit.Parca ai avea cincisprezece ani si esti la prima ta intalnire cu un baiat. Pentru numele lui Dumnezeu! exclama el si se plimba nervos ca un leu in cusca, in timp ce ea se facea mica.Mi-e si frica sa te ating, am senzatia ca mai degraba ai rupe-o la fuga decat sa ma imbratisezi…chiar asa de odios iti sunt? tuna el si Selena ar fi vrut sa intre in pamant, nestiind ce sa raspunda. Aminteste-ti, esti Lorelei, cea mai frumoasa fata din lume, visul secret al fiecarui barbat, ii repeta el intruna, dar ea  simtea tot mai mult ca ar fi vrut sa fie invizibila, din ce in ce mai putin convinsa.

-Imagineaza-ti, urma Mihai, ca esti indragostita nebuneste de Tanar. De Tanar, intelegi Selena, nu de mine; la care ea se inrosi pana in varful urechilor. Trebuie sa faci abstractie de mine, ca sunt cine sunt, ca poate iti displac etc; trebuie sa ma vezi ca pe iubitul tau, pe care il poti pierde sau cuceri pe vecie; de aceea sarutul tau este punctul culminant, unica ta sansa de a-l face sa fie al tau, de a-l lega de tine si de a fi amandoi fericiti pe veci. Cantecul tau va fi cel mai divin lucru pe care el l-a auzit vreodata; iar chipul tau, fiinta ta vor fi cele ale unui inger.  Aparitie nepamanteana pentru ochii lui…Vei fi mai presus decat si-ar putea el imagina sau ar putea visa vreodata. Vei fi zana lui. Ea ramase tacuta, ferindu-si privirea, nestiind ce sa faca cu mainile. Nu I se mai intamplase nici in vis sa trebuiasca sa interpreteze o zana. De unde avea sa se inspire?Printre altele, fusese mai mult un baietoi toata viata, alergase fericita prin mall-uri si prin discoteci, flirtase si se distrase cat putuse…Preocupari destul de straine de cele ale unei zane…

-Intelegi Selena, Lorelei?o aduse Mihai cu picioarele pe pamant. Esti fata cea mai fascinanta din cate exista…asta trebuie sa ne arati…iar eu sunt sigur ca pe acolo pe undeva Lorelei se ascunde in tine…trebuie numai adusa la lumina.

Isi mentinu mult timp privirea asupra ei, incercand parca sa-I transmita ceea ce trebuia sa simta. Cu siguranta, meseria de actor nu era deloc usoara!suspina Selena in gand,resemnata ca nu se va inalta niciodata la asteptarile lui Mihai.

Scena sarutului insa o preocupa mai mult decat ar fi vrut.Daca trebuia sa fie sincera cu ea insasi, nu putea sa-l lase sa o sarute. Culmea, nu din repulsie…ba chiar din contra.Adevarul era ca de cand stateau mai mereu impreuna pe la repetitii, incepuse sa se simtea mai feminina langa el. Personajul dur si autoritar  facuse loc unui om ca toti oamenii, chiar foarte stilat. Ii facea mereu mici favoruri : ii ducea geanta, ii tinea usa, scaunul, ii aducea apa, sucuri, prajituri,orice ar fi vrut, ii atingea un umar ca din greseala, ii indeparta cu tandrete aproape parinteasca o suvita rebela de pe frunte...Gesturi marunte care insa impreuna contribuiau la crearea unei atmosfere aparte intre ei…cand erau  doar ei doi, parca in camera se facea mai cald. Selena    era nepregatita pentru aceste mici gesturi si de multe ori ar fi vrut sa isi ascunda chipul, sa nu ghiceasca cat de mult o tulburau caci el era la urma- urmei masculin si  atragator intr-un mod  care o facea sa constientizeze ca nu era nici ea de piatra . Uneori ii arata o tandrete si o caldura carora pur si simplu nu putea sa nu le raspunda… Ar fi vrut atat de mult ca el sa vada in ea doar o papusa colorata si superficiala pe chipul careia  trebuia, cu mainile lui pricepute, sa modeleze masca lui Lorelei…Atat. Din adanc  rasareau senzatii care nu ar fi trebuit sa fie acolo si pe care cu draga inima le-ar fi ignorat…daca ar fi putut. Farmecul lui de actor  era oare cauza? Acel ceva care innebunea absolut pe orice fata  de fiecare data cand se afla prin preajma ?Din pacate sau din fericire,  constientiza ca totul era doar un joc  de aparente si ca nu trebuia sa I se urce la cap. Era doar  un personaj, nimic mai mult. Un joc cu masti, un joc frumos insa departe de realitate.Trebuia sa faca diferenta intre Tanar si Mihai…nu erau aceeasi persoana… cum ar fi putut recele si autoritarul Mihai sa fie un fierbinte indragostit? Suprapunerea I se parea de neinchipuit. Si totusi…

Vrand-nevrand, Selena fu din ce in ce mai prinsa in joc, care deveni curand o adevarata obsesie de noapte si de zi. Pffiiiiiiiu…actoria e ceva mai complicata decat mi-am inchipuit,isi spunea.Nu rareori la birou se uita la calculator si in locul cifrelor de pe ecran, vedea chipul lui Mihai apropiindu-se…si simtea ca se inroseste; cum de nimerise tocmai ea oare in acel rol, pentru care fiecare din colegele ei ar fi ucis, stia sigur? Mihai fusese cel care o distribuise… Ar fi vrut mult sa inteleaga ce anume vazuse in ea. Sau poate era doar o provocare, o pusese intr-o situatie dificila avand in vedere ca ea si Lorelei pareau sa aiba foarte putin in comun?

Se tot intreba cum e Lorelei. Cum se poarta, cum vorbeste, care ii sunt gesturile? Cum arata o preafrumoasa zana a undelor, blonda pe deasupra (hmmm iata-ma si blonda).Ce expresie poate sa aiba, ce privire, cu ce privire il ademeneste si il incanta pe Tanar?Si-o imagina pe Lorelei ca fiind puritatea insasi. Imaginea din mintea ei era mai degraba a unei Lorelei ca in romanul lui Ionel Teodoreanu, pe care il citise de multe ori in adolescenta. O Lorelei- copil insa cu o profunzime ascunsa. O Lorelei minunata prin gingasia cu care mergea prin viata si printre oameni, ducandu-si tainica povara a sufletului ei neintinat si necunoscut de nimeni…In fond, poate ca Lorelei avea multe chipuri, in Lorelei se ghicea insasi Femeia, in complexitatea ei de ipostaze si trairi… Ce rol greu si fermecator ii oferise Mihai…

Cauta orice material pe care il putea gasi despre blonda zeita a undelor Rinului,  insa tot mai mult se convingea ca personalitatea ei era total diferita de cea a lui Lorelei. Ea  nu avea acea doza de melancolie specifica poetilor romantici si cu greu se putea identifica versurilor:

Ma intreb ce-ar putea sa insemne

Mahnirea din sufletul meu.

E-o veche poveste, pesemne,

Ce-mi staruie-n minte mereu.

Lorelei era un fel de obsesie, o fantasma ce staruie in mintile oamenilor, vrajiti de aceasta aparitie nepamanteasca in zilele cu furtuna… Legenda povestea ca atunci cand apare pe stanca frumoasa Lorelei tesandu-si cantecul nepamantean, daca vreun pescar nefericit se gaseste din intamplare prin acele locuri, isi pierde mintile si piere in valtoare. Intr-un fel, e ca dragostea, medita Selena. Te prinde ca intr-o vraja si te duce incotro vrea ea, chiar si la pierzanie. Acest mit e oare o alegorie? Caci si apropierea dragostei ne rapeste mintile, simtirea, judecata.Ramanem orbi, surzi si muti, parasiti de puteri, iar cand mai putin ne asteptam, dragostea ne poate arunca in vartejul cel negru al disperarii… Frumoasa Lorelei putea fi un fel de metafora pentru sentimentul iubirii, pe care oamenii il cheama neincetat insa de care se si tem simultan, ca de o naluca mult-visata , mult-temuta?

   In continuare, astepta. Isi verifica adresa de e-mail de trei ori pe zi. Nimic si iar nimic.

    De obicei, vinerea sau sambata era seara cand puteau merge sa-l vada pe Mihai la teatru. Pentru cine voia, el retinea un anumit numar de invitatii. Sustinea ca e important pentru ei sa vada, sa observe pe actori. Desi nu erau nici macar amatori in ale teatrului, Mihai isi lua rolul de profesor foarte in serios, de parca ar fi vrut sa scoata din ei actori pe banda rulanta, si astfel ii molipsea, le dadea din forta si pasiunea lui. Era cu adevarat remarcabil cata energie avea…In serile de la teatru, Selena putu sa-I admire intreaga maiestrie. Ea, care poate fusese la teatru de putine ori in viata ei, ea care se plictisise mereu si nu intelesese despre ce era vorba, incepea acum sa inteleaga. Era abia la inceput…simtea asta, dar se minuna de cata frumusete si magie ii era dat sa cunoasca, de cat de ignoranta fusese pana atunci. Cu adevarat emotia aceea atat de vie si de minunata, numai la teatru o simtea….cu cat mergea mai mult, cu atat ii placea mai mult, devenea mai dependenta de ea. Cu atat avea mai multa nevoie de ea. Ca o flacara, teatrul incepu sa-I arda in inima...Ca si chipul D-lui Vedeta pe care il vedea in noua ipostaza de actor pe scena. Alta fata a personalitatii lui. Era, trebuia sa recunoasca, foarte bun…foarte viu. Coplesitor. Asemeni unui uragan ce ravaseste totul in tine, lasand o noua ordine, o noua lumina. De fiecare data cand aparea pe scena insufletea totul, decorurile, publicul chiar, vibrau altfel. Se simtea ca daruieste totul, pana la limite, pe care si le depasea adesea. Jocul lui era apropiat de perfectiune, atat prin tecnica, cat si prin pasiune, prin traire, pe care si le doza exact atat cat cereau personajul si situatia, fara sa cada nici in monotonie nici in exagerare. Era cu adevarat incredibil cat de mult il schimba scena…daca in viata de zi cu zi exercita un anumit magnetism, acesta se amplifica pe scena de zeci de ori, transformandu-l parca intr- un fel de zeu.  Selena trebuia sa recunoasca: mai rar asemenea actor… pur si simplu, crea dependenta. ( “brrrrrrrr”).

   Toata ziua la serviciu se gandea numai la teatru, la curs, la filmari si la…Mihai. Abia astepta sa revina alaturi de el, de trei sau de patru ori pe saptamana, la repetitiile la care de cele mai multe ori erau doar ei doi. Incepea sa se simta precum un ucenic in curs de modelare de catre un maestro. Cu teama, se gandea ca devenise mai mult dependent de el decat de ceea ce faceau acolo in sala uneori pana seara tarziu…Parca facuse o pasiune. …? Prostii!

V  Fluturii albastri

Cantecul lui Lorelei nu-I iesea cu niciun chip. Era foarte greu, cerea un antrenament si o maiestrie pentru care Selena nu avea nici capacitatea, nici timpul necesare. Incerca din rasputeri, insa… poate tocmai de aceea. Stabilise cu Mihai ca, inainte de testul final in urma caruia avea sa fie aleasa interpreta lui Lorelei, sa –si invete rolul si sa faca repetitii pana cand avea sa fie el multumit . Ceea ce era inca departe de a se intampla…

-Nu trebuie sa te fortezi atat, ii tot repeta. Trebuie sa o cauti pe Lorelei in tine…si atunci cand o vei gasi, cantecul ei va izvori de la sine. Nu te ingrijora …incearca mai degraba sa fii Lorelei. Selena se straduia insa era deja resemnata: ii era imposibil, cu jobul pe care-l avea, deja obosita ziua, sa mai joace si seara ceva cum trebuie.Ar fi avut nevoie sa repete 12 ore din 24  ca sa ajunga la perfectiunea pe care i-o sugera Mihai. II era insa destul de recunoscatoare pentru ca, surprinzator, nu cauta sa o forteze mai mult decat simtea ca ii sunt limitele. Parea ca ii intelege starea  si-I spunea:

_Nu te ingrijora atat, lunatica mea… zambea. Stiu ca n-ai timp, ca ai multe pe cap…dar cand vii aici, incearca numai sa te bucuri ca poti fi ea…Deconecteaza-te, uita de probleme si de viata ta, uita de Selena. E o ocazie unica, nu crezi? Ea aproba, vrajita. Intr-adevar. Trebuia sa fie o ocazie unica sa incerce macar sa joace un astfel de personaj. Era pe deplin constienta de marele dar pe care incerca sa i-l faca Mihai, desi nu intelegea de ce. Animozitatile dintre ei disparusera. Se imprietenisera.Se impacau aproape bine. Nu stia cum, dar avea mereu senzatia ca atunci cand ii spunea un lucru, intelegea exact la ce se refera. Nu avea studii de actorie, insa…

-Stiu ca o ai  pe Lorelei in tine, pe undeva intr-un coltisor…ii spunea, incercand sa o incurajeze. Uneori o vad in ochii tai, ti-o intrezaresc in gesturi…incearca sa o aduci la suprafata. Si aminteste-ti ca in fond, e doar un joc, Lorelei se bucura, se amuza sa vina de acolo din tine, din adancuri….Las-o libera pe Lorelei, fa-o sa zboare….Intr-o zi o ului nespus cand ii zise:

-Stii cum e Lorelei in tine, Selena? E un fluture albastru proaspat trezit din somn la prima geana de lumina… Imagineaza-ti ca  nu ai trait niciodata pana acum; ca ai semidormitat intr-un cocon de matase, intr-un somn fara vise si fara idealuri. Iar acum a venit in sfarsit pentru tine lumina.Cu o fericire nespusa, iti descoperi aripile…Ti le poti intinde larg, nu este nimic si nimeni care sa te opreasca…Iti poti intinde aripile pana la cer si poti indrazni sa te lansezi in zborul tau albastru , fara frici si fara limite… mai tii minte cum erai cand dansai, si improvizai pe muzica? Ce mult te distrai, ce libera si frumoasa erai. Da, erai , din toti porii. Faceai din noi ceea ce voiai.Atunci am avut in tine revelatia unui fluture.Trebuie sa constientizezi asta: nimic nu te poate opri sau ingradi. Eu nu am in minte o anumita Lorelei, pe care vreau sa ti-o impun, si nici nu as vrea asa ceva. Sau poate am, insa este un cliseu pentru ca nu am intalnit-o niciodata si este o constructie a fanteziei mele.Mi-ar placea  mult mai mult daca m-ai surprinde;daca mi-ai arata-o pe Lorelei a ta.As vrea sa o captez, sa o descopar si sa o arat lumii pe Lorelei cea de acolo din tine, zise aratand spre pieptul ei. Acolo se ascunde o Lorelei ca un fluture albastru adormit, care este mai vie si mai adevarata decat orice mit si decat orice inchipuire. O privi in adancul ochilor ca niciodata soptind: asa te-am vazut inca de la inceput, inca de cand ne-am izbit pe culoar…iti mai amintesti? Erai cineva ce se afla intr-un zbor, numai al sau, nepasandu-I ce obstacole ar putea intalni in cale. Imi amintesc ca aveai o rochie albastra, adauga ca pentru el. De aceea poate, asocierea cu un fluture albastru.

Ramasera privindu-se tacuti cateva clipe lungi. Asemenea izbucniri de sinceritate din partea lui o  lasau fara cuvinte. Ce ar fi putut sa-I raspunda, care sa nu fie de prisos?Ca nu se cunostea nici macar ea insasi atat de bine?

-Ma tem…isi auzea vocea. Ma tem…ca te inseli…ca nu sunt la inaltimea astep…a ceea ce crezi tu…Sunt o fata banala…

-Ce faci in seara asta? Ai vreun plan anume? o intrerupse el cu ochi arzatori.

-Poftim??…aaa....nu, se fastaci ea.Nu in mod deosebit.

-Bun. Ce zici de o repetitie nocturna? La mine acasa? Ai ceva impotriva, ti-e teama?

Selena tresari violent. Il cerceta cu atentie, insa nu vazu pe chipul lui nimic care sa-I trezeasca o cat de mica banuiala.

-Pai…numai tu si eu, adica…?ingaima facand-o pe nevinovata. Nu, nu cred ca ar fi o idee prea buna…

-Mhhmmm, ba da, ar fi bine . Stii, uneori de fapt intotdeauna, actorul si regizorul au nevoie de repetitii separate. Numai astfel ajung sa aiba incredere totala unul in celalalt. Si ajung sa inteleaga cu adevarat cine e si ce poate celalalt. Pana la urma,  e si o relatie personala, strict intre ei doi.Ma refer mai ales la actorii cu roluri principale, cum esti domnia  ta. Si avand in vedere ca eu acum iti sunt si  coleg si regizor, nu vad de ce ai refuza o repetitive nocturna, care e unul din cele mai firesti lucruri in lumea spectacolului, zise el incrucisandu-si bratele cu hotarare. Era clar: nu avea scapare. Cand el voia un lucru, il voia de-adevaratelea.

-Aham…inteleg. Desi ma simt groaznic ca trebuie sa repeti numai cu mine, si-ti rapesc din timp.. spuse ea deja resemnata. Poate ca stiuse tot timpul, si acum urma sa o pedepseasca fiindca patrunsese in intimitatea lui. Avea sa o supuna unui joc crud…

-Nicio grija, Selen. Asadar, accepti? Sa stii ca stau chiar aici, in centru…si…nu musc, fii pe pace, zambi el. Oricum ne stim deja de cateva luni…ai avut timp sa ma verifici, sa vezi ca nu sunt un maniac violator….O privi ironic cu obisnuitul zambet  in coltul gurii. Daca nu ar fi ajuns sa il cunoasca cat de cat, l-ar fi strans uneori de gat cu placere.

Nu avea de ales.Accepta. A se duce la el acasa noaptea nu-I inspirase prea mare teama nici in trecutul apropiat… Acum probabil aveau sad ea cartile pe fata, el o sa-I ceara explicatii si ea, ea…I le va da. Daca va fi nevoie, va marturisi fara ezitare ceea ce avea pe suflet, si fie ce-o fi.

In seara stabilita, se gasea in curtea lui. Ii deschise omuletul pe care il vazuse trebaluind prin curte… O conduse politicos inauntru. Selena se asteptase la opulenta, insa  vazu doar o camera mare-sufrageria, cu un birou, scaune, fotolii si biblioteca. Simplu si luminos. Peste tot se observa disciplina, stilul riguros, ai fi zis ca esti in casa unui avocat sau doctor, nu a unui artist. Obiectele si maniera in care erau asezate denotau simplitate , gust si o finete care poate ar fi scapat unei priviri superficiale.

  El insusi avea o tinuta sobra. Se imbraca mult in negru, iar cu ochii si parul tot negri, parea un zeu intunecat sculptat in abanos.O privi cu ochi cercetatori care o facura sa intre la banuieli:

-Bine chip lunatic, acum ca mi-ai inspectat casa si sperand ca e pe placul domniei tale, zise el surazand, trecem la treaba? Sa nu stam mult, cred ca avem amandoi nevoie de cat  mai multa odihna..

-Ok, zise ea cu un firicel de voce.

-Sa nu-mi zici ca te-ai inmuiat…unde iti este avantul, spiritual de aventura ? Te stiam altfel, mai curajoasa, mai rebela, mai intreprinzatoare… Selena se foi pe fotoliul pe care se asezase ca pe ghimpi. Din clipa in clipa se astepta sa-I arate scrisoarea, sa o supuna unui dur interogatoriu…Cine stie, poate din vreo camera alaturata pandea politia…Simti pe frunte broboane de sudoare. Lui ar fi putut sa-I explice totul, insa politiei…

-Doar vezi bine,  continua el privind-o atent, casuta mea e cuibusorul cel mai simplu din lume ….O sufragerie, doua dormitoare, un petec de gradina…Sunt un om ca toti oamenii, zise  si o privi de data aceasta fara pic de ironie, insa ea se uita peste foile rolului. Pentru nimic in lume nu i-ar fi putut sustine privirea in clipa aceea. Nu-si imaginase ca poate s-o incurce atat de mult cineva si ca se putea afla intr-o astfel de situatie. Oare de ce ii trebuise curs de teatru, repetitii, mers acasa la un actor..mai ales la acest actor?acum cine stie ce-si imagineaza….i se parea ca o priveste tot timpul insistent incercand sa-I ghiceasca starea de spirit.Ce mai, o cautase cu lumanarea.Ce fata normala la cap s-ar fi pus intr-o astfel de situatie? Pentru intaia data, simti aspre mustrari de constiinta pentru ceea ce facuse. Te plictiseai, aveai chef de noi aventuri…acum ai gasit cu prisosinta….Vazand ca asteapta de la ea un raspuns, isi ceru patetic scuze, pretextand ca e obosita.

-Ei hai, Lorelei, sa-si ceara scuze? Nu-ti face griji...s-o luam incetisor, noaptea e lunga.Sa vedem un pic cum e cantecul asta…

-Offf…iarta-ma….cred ca sunt…extenuata, exclama ea, sfarsita. Pur si simplu nu se putea concentra, si spera ca el sa ii dea drumul sa plece. Dar cu siguranta in seara aceea avea sa o faca sa plateasca pentru tot.

-Nu-I nimic draguta mea, stiu, si eu sunt obosit. Imagineaza-ti, zise amuzat, e a doua noapte  de cand nu dorm. Am avut atatea repetitii, va am si pe voi…se aseza langa ea si parca fara sa-si dea seama isi puse mana peste mainile ei. Selena aproape sari de pe fotoliu, socata. Daca ar fi asezat-o pe un scaun electric n-ar fi tresarit mai tare.

-Ah, iarta-ma, zise  repede, si-si retrase mana. Iarta-ma, nu mi-am dat seama, repeta  si-si trecu mana prin par nervos, privind-o. Probabil ca pe chipul Selenei se citea o mare oroare, asa incat ii zise:

-Te-am rugat sa nu-ti faci niciun gand, nu sunt un tip care forteaza fete.Si cu un zambet batjocoritor: iti imaginezi ca o pot avea pe oricare; dupa spectacole,  dau buzna, imi cer autografe, imi umplu cabina cu numere de telefon…As putea sa-mi tapetez toata casa cu biletelele primite de la fete, rase el. In fine, se intrerupse , daca vreau o femeie, crede-ma ca am mijloacele  mele sa o cuceresc, dar in asta nu intra si violenta. Oricum, pana acum nu m-a interesat niciuna atat de mult, incat sa abuzez….se opri, ii privi gura...de farmecul meu. Buzele Selenei se uscara, nu mai auzea decat sunetul pendulei, ca un tun, sau erau bubuiturile inimii ei? Nu-si putea desprinde privirea din adancul ochilor negri. Si deodata realiza ca erau singuri in noapte. Camera era palid luminata de o veioza de birou, caci ea insistase ca o dor ochii de la lumina. Atmosfera devenise incet-incet ceva mai intima decat s-ar fi asteptat…

-…insa  tu nu prea pari in apele tale draga mea draga, nu-I asa?zise el incet, venind spre ea. Selena se crispa pe marginea fotoliului. Acum. Acum avea sa-I strecoare sub nas scrisoarea…Ce e cu tine, nume de luna? Vocea lui se transforma intr-o soapta seducatoare. Se apleca spre ea incet, la doi centimetri de gura ei…foile cu rolul alunecara pe covor cu un fosnet moale. Ochii Selenei se cufundara in ai lui ca doua frunze intr-un lac adanc, fosnitor si intunecat. Niciodata pana atunci nu se privisera astfel. Nici inimile nu le mai bateau in piept, intr-un fel de suspendata asteptare. El schita o bataie din pleoape. Ca hipnotizate, buzele ei se deschisera..isi inalta chipul spre al lui, el cobori  spre ea…se apleca incet…si ridica foile cazute de pe jos. I le dadu, cu o sclipire amuzata in ochii negri. Ca trezita  dintr-o vraja, Selena se trase inapoi imediat, inhata foile si se prefacu ca isi cauta replicile. Inima ii batea anormal de tare, isi simtea palmele umede pe foile pe care le fosnea nervos, si se intreba cat timp trecuse de cand se uitau astfel unul la altul si oare ce vazuse el in adancul ochilor ei… ii vazuse oare tremurul sufletului?vazuse cum intrase prin spatele casei lui, sarind gardul ca un hot, strecurandu-se prin gradina bine ingrijita? Incepea sa se intimideze de-adevaratelea si jocul acela nu o amuza de fel.Ce voia in fond de la ea, de ce o chemase?cat avea sa o mai tin ape jar?

-Ok, draga mea, redeveni Mihai serios, fara  a o scapa din ochi. Hai sa repetam replicile acum. Sau nu, mai degraba as vrea sa te aud cantand. Si as vrea sa incerci sa te misti in timpul cantecului, plimba-te prin camera, arata-mi…inchipuie-ti ca eu sunt Tanarul, da? Iar tu-Lorelei….stau pe malul apei pierdut, mi-am ratacit drumul spre casa… iar tu ma zaresti…esti de multa vreme indragostita de mine, iti pot oferi bucuria de-a trai, implinirea …sunt poate ultima ta speranta la fericire.  Si atunci te hotarasti sa-ti pui in actiune tot farmecul, sa ma cuceresti.Vraja ta sta in frumusete si in cantec…In atitudine, in miscari ca si in cuvinte.

Repetara o vreme. Pana cand Selena ceru o pauza.Era cu adevarat epuizata.

-Aaa..Mihai…iarta-ma, dar pur si simplu simt ca adorm; se pare ca nu am rezistenta ta, zise, si se aseza pe fotoliu zambind si…cascand fara jena.

-Ok lunatico, zambi si el observand-o amuzat. Poate e de ajuns pentru o seara. Oricum, am impresia ca incepi sa-ti mai intri in rol. Meriti o mica pauza.

Se duse la fereastra si o deschise. In camera patrunse placut aerul racoritor al noptii. Ramase in cadrul ferestrei , tacut, gandindu-se, privind luminile orasului de sub el. Uneori ajungeau vag zgomotele adormite din strada.

Selena ii privi silueta puternica in conturul ferestrei. Ai fi ghicit  ca in acel trup puternic bate o inima plina de sensibilitate? Nu voia sa o arate, insa in clipele cele mai neasteptate se comporta cu multa delicatete fata de ea.Descoperise ca era in fond un om bun.Cine stie..poate in fond nu avea habar ca fusese ea. Daca se gandea logic, nici nu avusese cum sa afle, nu lasase absolut niciun indiciu, era sigura.

Simti un fel de compasiune pentru el. De foarte multe ori o intelegea cand era prea obosita sau cand pur si simplu nu ii reusea o replica, un gest, cand vocea ei dadea gres…si atunci nu o hartuia, o lasa in pace, prefera sa treaca la alta scena ori sa faca o pauza. Ca acum. Se parea ca aveau timp, nelimitat…Nu erau presati de nimic caci Mihai voia sa faca treaba buna chiar daca asta presupunea mai multa vreme.Era un perfectionist. Desi scena dintre ei doi era cea principala, ii antrenase in repetitii si  pe ceilalti cursanti… Asa era drept, afirma el, sa aiba toti un rol pentru a  vedea cum e in pielea unui personaj. Il admira. Stia ca joaca in mai multe piese, ca apare la TV, realizeaza filme, ca  face mai multe lucruri deodata…Si totusi isi gasise timp pentru ea, o fata atat de obisnuita. Simtea cumva ca ii acordase o onoare, isi rapise din orele pretioase de somn ca sa o ajute sa se descopere si sa se inteleaga pe sine…Caci ce era acel rol, daca nu o descoperire si o redescoperire de ea insasi?

Vocea lui joasa o trezi din reverie:

-Chip de luna, vii putin?

Se ridica si veni langa el.

-Ii vezi? sopti.

Selena privi in directia in care privea si el, si atunci ii vazu.

Doi fluturi albăstrii, zburau impreuna la nivelul pervazului.Ca tinandu-se de mana. Erau mici, gingasi , superbi Se dadura usor inapoi ca sa nu-I sperie.

-Nu-I asa ca-s frumosi? Ca intr-un vis, el ii cautase mana, intr-o atingere usoara ca o aripa de fluture.

Ea incuviinta din cap, emotionata. Intr-adevar, erau minunati. Fara sa-si dea seama cum, mana ei era intr-a lui.

-Crezi ca sunt un cuplu?

Da, poate ca erau. Nu vazuse niciodata doi fluturi…De obicei ori vedea mai multi, ori numai cate unul. Si niciodata in acea nuanta de albastriu. Poate  galbeni sau orange. In vreo gradina sau pe marginea vreunui drum de tara. Insa la fereastra, mai ales la ora aceea tarzie…Era aproape o minune. Poate venisera atrasi de neonul din fata casei.

-Se adevereste inca o data ca minunile sunt de fapt cele mai simple lucruri din lume, sopti Mihai induiosat parca si el.

Ramasera o vreme tacuti, urmarind zborul tremurat si straveziu al micilor cautatori de lumina. Se perindara cateva minute prin fata lor, fara sa stie ca sunt urmariti, intr-un dans sinuos, in care nu se paraseau o clipa. Chiar daca unul dadea impresia ca se indeparteaza, celalalt il ajungea din urma si il readucea pe un traseu numai de ei stiut.  Era cu adevarat o incantare sa-I urmaresti, mai ales in magia acelui moment nocturn.

-Se spune ca fluturii albastri aduc noroc…sopti ea mai mult ca sa spuna ceva. Cui ii vede I se implineste o dorinta.

-Serios? O intreba el si pentru prima data o privi, poate putin mai lung decat s-ar fi cuvenit , ceea ce o facu sa roseasca. O privea  fara  ironia obisnuita, in felul acela indescifrabil care o intimida. Cine stie la ce se gandea…Simti ca se face mica langa el, in cadrul ferestrei, brusc constienta de apropierea dintre ei si de mainile lor care se atingeau.

Perechea de fluturi stravezii isi mai desena o vreme in vaste curbe prin aerul linistit dansul ciudat si plin de farmec; apoi fara de veste, disparu asa cum venise in aerul fluid al noptii. Selena incerca sa-I urmareasca din priviri insa in zadar.

-Au plecat…sopti.

-Cine stie de ce au venit…sopti si el.

O cuprinse un tremur usor. Ca la un semn, mainile li se desprinsera. Ea se cuprinse cu bratele.El observa, si inchise fereastra.

-Iti e frig…

-E de la cei doi  fluturi indragostiti, sopti ea, si evita sa il priveasca.

–Indragostiti erau, nu? … intreba el ezitand, cu un zambet usor. Tacerea era atat de grea in jur, incat ar fi putut auzi bataile pendulei din camera. Ochii lui aplecati spre ai ei o ardeau cu o incarcatura aproape insuportabila. Ii simtea peste genele ei lasate.Daca l-ar fi privit in acel moment, ar fi fost pierduta pe vecie. El avu parca o intentie de a o cuprinde dupa umeri. Fiori dulci ii urcara in trup .Oare ii putea simti ritmul nebunesc cu care sangele ii alerga in vene? Nu, el nu trebuia sa stie, sa ghiceasca niciodata. Cu un efort supraomenesc,  se desprinse  si se indrepta spre fotoliul ei in care aproape se prabusi sfarsita. Oboseala si emotiile nedeslusite ale acelei seri isi spuneau cuvantul.

 Mihai disparu o vreme, apoi reveni cu un pahar de vin rosu.

-Poftim, poate te mai incalzesti, apoi vei dormi mai profund.Vinul rosu face bine la sanatate. Vrei sa mananci ceva? Ea scutura din cap negativ. Isi simtea stomacul strans- abia putu sa inghita cele cateva guri de vin, care ii facura oricum capul sa se invarteasca. De ce oare Ii daduse tocmai vin rosu, la ora aceea tarzie?Ce marturisiri voia sa ii smulga?

-Nu mai fi asa crispata…inca nu te-ai relaxat…Se asezase la randul lui in fotoliu, fara sa o scape din ochi. A- i observa cele mai mici reactii de pe chip parea singura lui preocupare in viata.

-In alta ordine de idei, pot sa-ti pun o intrebare personala? Sa te mai trezesc putin, inainte sa te trimit acasa.

Gata. Acela era momentul .Ii vazu din nou licarul ironic in privire in timp ce-I urmarea buzele care sorbeau vinul, si Selena simti ca se zbarleste putin. Se indrepta in fotoliu, pregatindu-se pentru atac.

-Ok…voiam sa te intreb… daca ai sedus vreodata vreun baiat.

-Pof…Putin lipsi sa nu se inece. Din dulce, vinul deveni brusc fara gust.

-Stai stai, nu te ambala, o intrerupse el vizibil amuzat, sunt convins ca ai o multime de suspinatori la picioare, voiam sa zic….ai depus vreodata efortul…ti-ai dat vreodata silinta, din toata inima,  sa cuceresti pe cineva? Sau vin toti baietii singuri, ca ursuletii la borcanul cu miere, sedusi din prima de farmecul tau minunat si inocent? Zambetul ironic  ii juca mereu pe buze.

-Stii ceva, Mihai, nu e treaba ta, sincer, se ratoi Selena, varsand vinul pe fotoliu, in timp ce isi agita paharul.Simultan, isi storcea mintea sa-si aminteasca pe cine sedusese ea vreodata. Cu siguranta stia cum sa o puna in incurcatura!!

-Oh da, total de acord! rase el observand dara de vin ce se prelinsese peste marginea paharului din mana ei. Poftim un servetel, ai grija sa nu te patezi.Vinul iese foarte greu la spalat. Mai ales de pe fotoliu…Dar ca o buna gospodina, imi inchipui ca stii deja. Isi radea in continuare de ea!!  

-Mi-ar fi placut totusi sa aflu…continua el; ar face lucrurile mult mai usoare…pentru rol ma refer, se grabi  sa adauge, cu aceeasi ironie.

Acum ce dumnezeu voia sa sugereze?I se parea ei, sau era hotarat sa-I faca avansuri in seara aceea? Sa seduca?...Ah, daca ar fi avut capul mai limpede l-ar fi pus la punct din trei cuvinte, insa vinul isi facuse efectul- simtea ca incepe sa pluteasca si camera se invartea cu ea. Se imbatase? Nu bea niciodata, ce-I venise sa o faca tocmai acum?

Incerca sa-I riposteze:

 -Uite Mihai, as vrea sa iti spun un lucru.Stiu ca sunt mica si neexperimentata…in ale filmului, se grabi ea sa adauge rosind. Si ca mi-e greu, intr-adevar, sa ma prefac…tot ce simt mi se citeste pe fata, daca mint sau ma prefac, se vede imediat..

-Categoric, zise el.

-Insa nici tu nu ma ajuti…iti razi tot timpul de mine, ceea ce ma enerveaza si ma intimideaza! Nu inteleg de ce ma ironizezi mereu! Ce am facut? Sunt doar o fata obisnuita care se joaca, care cauta ceva interesant de facut in afara vietii de birou…si  incep sa cam  regret ca m-am bagat in asta! Mai bine stateam in coltul meu plin de vise, macar erau frumoase . Decat sa vin aici  sa traiesc o realitate complicata, plina de peripetii... Inteleg ca nu am experienta si ca probabil sunt ridicola, insa….daca e asa, nu vad de ce m-ai ales tocmai pe mine pentru rolul lui Lorelei…mai bine ma puneai sa fiu o… o camerista sau in fine….sa interpretez pe cineva neinsemnat..sa am un rol mai mic, in proportie cu lipsa mea de experienta.

El deveni deodata foarte serios. Cu caldura, ii dadu paharul la o parte , ii lua mainile si incepu sa I le mangaie apasat.

-Ai dreptate, ai dreptate, iarta-ma . Cativa fiori incepeau din nou  sa urce ,  de la stomac spre piept .Mainile lui aveau efect de magician asupra pielii ei.Numai de i-ar fi dat drumul!

-Ai dreptate, insa nu ma pot abtine sa nu te tachinez…iarta-ma. Continua sa ii tina mainile in ale lui, degetele i se plimbau peste palme desfacandu-le in mangaieri aproape senzuale.Te-am ales pentru rol...pentru niste motive numai ale mele. De fapt, s-ar putea sa ti le impartasesc.

-Poate e mai bine sa o faci…indrazni ea.

-OK.Te-am ales fiindca ai ceva in tine, inca nu stiu ce, si as vrea sa descopar. Pe langa ca esti foarte simpatica….si foarte frumoasa… ai ceva …extrem de provocator…si de copilaros totodata…Mainile i le rasuceau usor pe ale ei, intr-o simfonie de mangaieri. Era insa absent, pierdut in ganduri:

-Ca si cum inca nu esti constienta de puterea ta de a innebuni barbatii... (isi radea iar de ea?!!) Esti pura, naiva, ai insa in tine multa seductie…cred ca daca ai  vrea ai putea ameti un barbat numai din priviri…si…din atingere, zise privind in jos la palmele ei abandonate managierilor sale. Desigur, nu-ti dai seama de asta, poate inca nici nu ti-au trecut prin minte toate astea… Sau poate da, insa nu cred, nu stiu de ce nu cred ca ti-ai exercitat inca puterea de seductie in mod constient…Faci victime intamplatoare, pe care nu le doresti, de aceea nici nu bagi de seama cand se indragostesc de tine barbatii. Selena amutise. Rosi probabil pana la radacina firelor de par, noroc ca era destul de intuneric ca sa spere ca nu I se putea observa stanjeneala.

-Esti altfel decat o Lorelei…esti o Lorelei care seduce, sincer sper sa nu te jignesc, insa ..nu prea te vad fragila, nu pari facuta pentru o dragoste tragica in care sa pierzi, pari mai mult genul care seduce si abandoneaza, genul care ia totul de la dragoste, nu stiu exact sa iti explic…fiindca nu te cunosc atat de bine… de asta ti-am si dat rolul asta : ai un ce ambiguu, interesant, un amestec de inocenta-copilarie-seductie  si inca ceva… si as vrea sa –ti inteleg misterul, dar cred ca nu e  usor… Esti o provocare, draga Selena, zambi el insa ochii ii ramasesera seriosi.

Dumnezeule, oare nu avea sa-I mai dea niciodata drumul la maini? De unde izvora deodata  atata ardoare din fiinta lui, de obicei atat de rece si impecabila, se intreba uluita. Vorbele sale I se invarteau prin minte ca fluturii de mai devreme din fereastra…N-ar fi vrut decat sa-I dea drumul, sa poata respira. Desi o alta parte din ea ar fi vrut exact contrariul.

-Mai tii minte cand mi-ai zis ca par aroganta? incerca ea sa spuna ceva, stupid, primul lucru care ii veni in minte . Cat de mult ar fi vrut sa para detasata, sa se prefaca a nu-I simti caldura virila din atingere. Punand stapanire pe mainile ei pusese parca stapanire pe ea. Daca i-ar fi cerut sa se ridice in acel moment sau sa faca orice, nu ar fi fost sigura ca i-ar fi raspuns mintea la comenzi.

-Mda….acum stiu ca de fapt am vrut sa spun: femme fatale…ai ceva de femme fatale..inca nedescoperit poate, neconstientizat pe deplin…insa asta e. Poate iti va folosi ca Lorelei, daca vei deveni constienta de asta, sau poate nu, poate dimpotriva…. Ramase pe ganduri. Dar nu mi-ai raspuns la intrebare.

-???

-Ai sedus vreodata vreun baiat, voluntar? Intentionat?

-Aaaa…sincer…cred ca da…

-Aha? Si pot sa intreb, cum ai facut? Se interesa el apropiindu-se si mai mult, fara sa-I dea drumul la maini.

-Pai…pur si simplu. L-am privit..

-Aha, deci totul sta in priviri, zambi el. Exact cum credeam. Ai putea sa-mi arati?Sa-ti imaginezi ca eu sunt acela, si..Ii dadu usor drumul reasezandu-se incordat in fotoliu inaintea ei.

-Pai…cred…zise ea nesigura si cat se poate de tulburata. Isi pierduse capul, era clar.Vrei sa te seduc….ca si cum as fi Lorelei?se auzi spunand.

-Exact, zise el ca in transa.

-Ok….incerc, sopti ea.

-Si lasa timiditatea la o parte, baietilor nu le plac fetele timide, stiai?

-Aaa..sincer, nu cred ca-mi pasa prea mult…. Totusi, pe tine te plac, te vreau, zise ea incercand sa fie provocatoare. Se ridica incet, se duse spre el, il impinse pe spate. Indrazni sa il mangaie pe obraz incet si il privi in ochi, asteptandu-se in orice clipa sa o indeparteze. Genunchii li se atingeau. Se apleca si ii sopti seducator: stii bine ca vei fi al meu; e doar chestiune de timp. Nu are rost sa fugi. Chipurile aproape li se atingeau, cateva suvite din parul ei ii mangaiau obrazul. Erau atat de aproape incat isi auzeau  bataile inimilor. Ramasera asa cateva secunde ce parura cateva vesnicii.Trupul lui absorbea parfumul discret si caldura dulce emanata de sanii ei, aflati direct in raza lui vizuala. Daca s-ar fi aplecat putin in fata, i-ar fi atins cu buzele. Respiratia ei grea ii facea sa se ridice si sa coboare intr-un ritm sacadat.

-Asta e! ii spuse cu voce ragusita, facand un efort supraomenesc sa se ridice, inghitind cu greu si incercand sa para cat mai naturala. Vezi, nu prea fac mare lucru, - pur si simplu ma joc putin…Poate asa ar trebui sa incerc,  sa fiu eu insami in rolul lui Lorelei, sa ma joc, fiindca altfel nu stiu cum… Insa numai joaca nu era mana lui care o apuca brusc de un brat,o alta de mijloc,  o trase rapid spre el si inainte ca ea sa poata inteleage ce se intampla, ii captura gura intr-unul din cele mai ametitoare, uluitoare si coplesitoare saruturi din viata ei.I se taiara picioarele si cazu peste el cu toata greutatea . Incerca sa se zbata insa o rasuci fara mila si o aseza pe genunchi, fara nici cel mai mic semn ca avea sa-I mai dea drumul vreodata. Prea socata ca sa mai fie capabila de o rezistenta adevarata, Selena isi lasa gura explorata de a lui, care in doua secunde se familiarizase deja cu dulceata ei. O saruta zdravan pret de cateva secunde, muscand-o usor, cu o pasiune si o forta de care nu l-ar fi crezut in stare. Gemu si se lasa absorbita de trupul lui ca de un magnet, in timp ce ii rasucea gura pe toate partile, sorbind-o cu nesat ca pe un fruct proaspat de care parca nu se putea satura.

Cand in sfarsit ii dadu drumul, trebui sa o sprijine ca sa nu cada. Tremura, moale, din toate incheieturile si I se parea ca toate se invarteau in jur de parca i-ar fi cazut in cap o caramida. Gura ii pulsa si o durea. O ajuta sa se aseze pe fotoliu si ii sopti:

-Ai vazut, nume de luna? La asta ma refeream... O privi tandru si o mangaie pe fruntea umeda, isi trecu degetele peste buzele ei umflate. Ai vazut ce simplu e si cat de mult ma provoci, incat uite ce-mi vine sa-ti fac….  Se apleca si o saruta iar, de data asta mult mai dulce, mai bland, insa la fel de pasional, culcand-o peste un brat al fotoliului moale. Selena simtea ca ii venea sa lesine, dar in acelasi timp o febra dulce ii urca in trup. Il inlantui cu ambele maini si il trase mai mult spre ea. Nimic nu mai conta decat apasarea ferma si minunata a buzelor lui. El gemu si se afunda mai mult in caldura si moliciunea gurii ei. Dulce otrava….Totul disparuse imprejur, parca era intuneric sau parca erau mii de culori…si doar ei doi. Insa deodata el intrerupse magia, la fel de brusc cum incepuse. Se desprinse de ea si o lua de umeri cercetandu-I chipul aiurit, privind-o pana in adancul sufletului, in verdele tulbure al ochilor in care pulsa pasiunea,  cu luciditate dar cu  tandrete infinita si parca cu un  regret profund.

-Vezi, draga mea, la asta ma refeream. Voceea lui era infinit de tandra. Ii mangaie din nou chipul, suvitele razlete, privirea-I cobori spre pieptul ei care tresalta sub rochia subtire …apoi cu un efort de vointa, se ridica si incepu sa se plimbe cu gravitate.

-In fond…ceea ce-mi doresc, cred…ceea ce incerc, prin acest rol…cu tine…O privi. Gesticula agitat. Mi-e greu si mie sa mi-o recunosc,…cred ca incerc sa aduc la suprafata femeia ….frumoasa, pasionala, uluitoare…pe care o ghicesc in tine. Fata, femeia aceasta incredibila, fascinanta…Nu doar frumoasa, ci..o privi din nou…innebunitoare. Pentru care un barbat si-ar pierde mintile. Simt uneori ca as …ca as vrea sa fac dragoste pasionala cu tine in fiecare clipa a vietii mele, pana la sfarsit…Si folosesc pretextul lui Lorelei, intinandu-I poate  mitul, povestea… De ce fac asta? Habar nu am nici eu…. mi-e si teama sa ma gandesc….Se uita la ea cu toata tulburarea unui om parca sfasiat de pornirile-i interioare...

Apoi fara de veste, veni spre ea, o lua de umeri si o saruta iar si iar, ii saruta pleoapele, obrajii, nasul, gatul, decolteul. Selena incepu sa tremure , vrand din toata fiinta sa poata rezista asaltului  care devasta totul in ea, insa era ca o scoica dusa departe de un ocean invizibil.

-Saruta-ma te rog si tu, il auzi soptindu-i. Buzele lui trasau cercuri de foc peste ale ei. Saruta-ma , Lorelei…

Tresari. Printre bubuiturile inimii, auzise bine. In corpul ei era haos, dar incerca sa se adune, tremurand . Se desprinse cat putu din imbratisarea lui fierbinte, ghemuindu-se intr-un colt.Tamplele ii bateau nebuneste. Incerca sa-si aranjeze hainele, parul. “Lorelei”??Numele se strecurase intre ei ca o fasie de lumina si de aer intr-o perdea densa si intunecata. Se ridica , nesigura, abia tinandu-se pe picioare. Trecu pe langa el , bajbai dupa geanta  de umar si fara a spune nimic, deschise usa greea de la intrare si iesi aproape alergand, in aerul dens al noptii. Il auzi strigand-o, insa nu se intoarse.

In drumul spre casa si toata noaptea o arse amintirea buzelor fierbinti, ii rasuna ecoul faramitat al vorbelor lui… Cu lacrimi sarate pe obraji, se chinui in zadar sa adoarma. Gluma se transformase in ceva prea mult pentru ea. Toata noaptea se zvarcoli in asternut cu buzele inca umflate de sarutarile arzatoare, gandindu-se ce ar fi fost si cum ar fi fost daca ar fi facut intr-adevar dragoste si dorindu-si cu disperare sa se fi intamplat.Ingrozita ca fusese la un pas sa se intample. Dar ar fi iubit-o pe ea sau pe o naluca, pe un personaj din inchipuire? Realiza a mia oara ca  in fond nici nu o cunoastea, iar daca o vedea poate atragatoare, nu era pentru ea insasi, ci fructul imaginatiei lui romantioase de actor. Adormi cu obrajii uzi de lacrimile neputintei- nu simtise niciodata un gol atat de adanc in toata fiinta si o dorinta atat de mare sa o iubeasca cineva.

VI Nedumeriri

Cu inima insomniaca si nelinistita, Selena nu putea dormi, nu putea lucra, nu putea face mai nimic.Nu se duse saptamana aceea la cursul de actorie,  ii venea sa nu se mai duca niciodata. El avea sa stie, sa-si dea seama…Insa ar fi vrut sa fuga undeva pe alta planeta, sa uite totul pentru totdeauna. Uneori se intreba cum de nu auzea nimeni inima ei, cum de nu-si dadea nimeni seama ce se intampla in interior, de ce oare din furtunile dinauntru nu razbate niciodata nimic in afara, nici macar o adiere? Si cand se intampla, este adesea prea tarziu…Cat de straini si de indiferenti suntem unii fata de altii, ce putin stim sa ne citim in suflete, desi lucram si respiram la cativa centimetri distanta….inca o data atat de evident: materia nu are nimic de-a face cu sufletul, sunt pur si simplu entitati diferite apartinand unor lumi paralele….Ufff devenise prea filozoafa chiar pana si pentru gustul ei…Astfel isi petrecea zilele, absenta la tot ce se intampla in jur, interiorizandu-si trairile si gandurile negre.

Incerca sa lucreze, sa vorbeasca, sa rada, sa glumeasca, insa  tot ce facea era sters, fals. I se roteau in minte neincetat chipul, ochii, mainile, atingerile,buzele, vorbele lui…ca niste fluturi nebuni prinsi in pumn si zbatandu-se sa zboare; ca si cum ar fi luat o boala ingrozitoare si nevindecabila. Iubire? Pasiune?Nebunie? Delir? Toate la un loc…Insa daca asta era dragostea, daca insemna furtuni interioare, jocuri periculoase si zbucium sufletesc necontenit, s-ar fi lipsit de ea cu mare drag….amintirea lui Lorelei o intrista si ii lasa un gust amar. Ii intinase mitul…Facuse din ceva frumos si ideal o poveste josnica si banala. Lorelei nu s-ar fi coborat niciodata sa se duca acasa la un barbat si aproape sa I se arunce in brate.Existenta monotona si superficiala a Selenei devenise un cuibar de viespi ce-I impungeau sufletul si nu-I lasau odihna. Probabil pedeapsa pentru un act necugetat, isi spunea ea. Insa nu, daca statea sa se analizeze, nu era dragoste, era poate atractie fizica in combinatie cu dorinta de a zgandari un mister, si acea admiratie dusa la extrem pe care fara voia ei o avea pentru el…era un actor charismatic, nu? Sau mai mult decat atat…era pur si simplu fascinant…Nu era singura care simtea astfel- alte sute sau mii de fete simteau ca si ea…Dar nu conta, dulcea , amara si zadarnica nebunie din piept si din tample ori de cate ori se gandea la el era acolo oricum zi si noapte uneori ducand-o pe culmi de o betie de nedescris , alteori aruncand-o intr-un abis al disperarii. Trecu si Selena prin chinurile oricarui indragostit atunci cand nu este sigur ca pasiunea ii este impartasita.  Planse si rase la amintirea fiecarui moment petrecut impreuna. Fiecarui gest si cuvant. La amintirea sarutarilor sale patimase. Era aproape sigura ca aveau sa ramana singurele amintiri din acea ciudata relatie cu el. Nici nu-si mai verifica posta electronica- era clar ca nu avea sa primeasca niciun raspuns. Poate ca nici nu-I vazuse scrisoarea- poate ca o rafala de vant o smulsese si o dusese departe, ingropand-o sub vreun colt uitat de gradina…si Doamne, poate era mult mai bine asa, el sa nu afle niciodata  nebunia din inima ei…

Dulcea  si amara ei nebunie era asemeni incercarii de a trece pe o sarma deasupra unei prapastii inalte… avea tot atatea sanse de izbanda. Stia in sinea ei ca o celebritate ca el nu s-ar fi incurcat cu o neinsemnata ca ea. Era simplu. Judecand la rece, orice ar fi facut, el s-ar fi plictisit de ea la un moment-dat, nu ar fi avut niciodata timp pentru o relatie stabila…De ce nu se casatorise pana in acel moment?probabil din lipsa de timp, probabil viata lui era un continuu du-te vino de turnee fara vacante fara timp liber. Insa ea l-ar fi acceptat oricum. Daca maine ar fi pierdut tot si l- ar fi stiut ca a ramas un nimeni , ar fi simtit la fel. Daca ar fi ajuns sa cerseasca paine la coltul strazii, tot l-ar fi iubit si i-ar fi oferit adapost. Daca s-ar fi imbolnavit grav si ar fi ramas intr-un scaun cu rotile toata viata, i-ar fi stat alaturi si i-ar fi oferit ingrijire nelimitata.

 Intelegea acum ceva mai mult din mitul Ei…al lui Lorelei. Intelegea sau credea ca intelege cum e sa fii vrajit de o himera, de un ideal intangibil…sa cauti implinirea acolo unde nu e, stiind totusi adanc in tine ca numai acolo ar putea fi daca ar fi sa fie… Sa fii bolnav, sa te strivesti de stancile propriilor regrete pentru ca nu poti atinge cu mana un vis.

In alte zile, judecand la rece, se ingrozea de intreaga intamplare. Realiza desigur ca probabil nu era deloc unica fata care ajunsese la el acasa, in toiul noptii, ar fi fost de-a dreptul naiva sa isi inchipuie asa ceva.Cine stie- poate multe alte admiratoare trecusera prin aceleasi etape: repetitii, clipe romantice la fereastra, putin vin rosu, cateva tachinari bine tintite, o sarutare…nici nu voia sa se gandeasca. Ar fi putut sa fie un scenariu bine studiat dinainte, stiut pe de rost. Daca totul fusese doar un joc diabolic, pus in scena cu maiestrie inegalabila de o minte bolnava si plina de fantezie cum ar putea fi a lui, numai ca sa…I se facea rau la acest gand. Ca o gasculita proasta, alergase la el in toiul noptii, chipurile sa repete pentru rol! Se intreba daca nu cumva in subconstient  se asteptase la cele ce aveau sa urmeze…daca nu cumva stiuse deja. Si daca el nu folosea probabil acelasi pretext cu toate fetele pe care simtea ca poate sa le prosteasca : repetitii private!Intr-adevar o cautase cu lumanarea. El fusese probabil surprins de cat de naiva se aratase :doar era logic ce anume urma sa se intample, nu? Mai ales daca aspira sa obtina rolul lui Lorelei :cateva sarutari, apoi mai mult…probabil zeci de fete abia asteptau sa se afle singure in casa cu el si ar fi dat orice sa fie in locul ei… mai stii, poate ii acordase o mare onoare !!Asta in fericitul caz in care inca nu aflase ca ii patrunsese in curte cu cateva nopti inainte… Se opri inspaimantata din tastat si se holba la conturul chipului ei reflectat in ecranul calculatorului de la birou. Si totusi…ii reveni in minte imaginea fluturilor albastri din cadrul ferestrei. Jocul lor atat de pur, atat de inocent. Un om prefacut nu ar fi fost capabil sa surprinda atata poezie… Nu ar fi avut cum sa improvizeze acel moment. Poate doar daca nu era bolnav sau nebun! Desi, isi zise, se putea astepta la orice. Il banuia ca traia mult mai mult decat crezuse  in lumea personajelor sale imaginare, in lumea lui fantastica…Era sigura ca avea o viata interioara ascunsa, pe care nu i-o stia nimeni, si era poate firesc  ca actor sa fie asa..altfel  nu ar mai fi fost atat de mare acolo, pe scena. Era poate prea prins in panza de paianjen a personajelor sale, si nu mai facea diferenta clara dintre fantezie si realitate? Altfel, de ce o numise Lorelei? Sau voise numai sa ii arate cum era un sarut? Cum ar fi trebuit sa fie scena din film a regasirii celor doi iubiti? Da, asta era. O ademenise incetul cu incetul si fusese atat de proasta incat sa creada ca o saruta Mihai de-adevaratelea, cand de fapt fusese  tanarul iubit al lui Lorelei. O vazuse el tot timpul ca pe Lorelei, incercase oare sa o transpuna in rol fara ca ea sa-si dea seama? Da, se prea poate… Insa in acel caz era un om fara inima si nu mai era nimic de facut.

 Astfel o chinuiau gandurile, nelinistile. Ar fi vrut ca nimic  sa nu  se fi intamplat niciodata.Nici curs de televiziune, nimic.Daca privea in urma la ultimile luni, nu vedea niciun castig, numai stres si iar stres, emotia incredibila de a fi alaturi de el care-I sapa in suflet si n-o mai lasa sa fie ea.Suferise transformari atat de adanci, de cand il cunoscuse…Nu mai era cea de dinainte. Ce bine ii fusese, in existenta ei simpla si calduta … Ce bine fusese, sa aiba un suflet de copil, inainte sa-l cunoasca.

Ar fi vrut sa fuga. Simtea nevoia departarii.Maine. Ce-ar fi daca si-ar cumpara un bilet pentru o insula, maine?? Nu ar sti nimeni, nimeni nu i-ar regreta existenta. Nimeni nu ar plange prea mult o fata nu prea draguta, nu prea muncitoare, nu prea atenta la ce se petrece in jur, nu prea bine imbracata, nu prea simpatica, nu prea vesela, nu prea iubitoare, nu prea interesanta… Ce bine ar fi fost, sa fuga….sa dispara dintr-odata. Sa-si reia viata de la inceput. Privind pe geamul de langa calculator unde statea sa ploua, isi vazu aievea viata ideala: sa fie o fata simpla, din popor, intr-o insula cu bastinasi, banani si cocotieri …sa impleteasca obiecte si cosuri din paie, sa-si faca o coliba din stuf, sa se hraneasca cu fructe tropicale si sa bea apa de ploaie.Sa nu-I stie sufletul nimeni, numai vantul copacii si marea. Sa nu-si ia cu ea in valiza decat un vraf de carti, sa fie libera, libera…ce minunat sentiment trebuie sa fie libertatea, sa ai petecul tau de pamant si de cer fara sa ti-l revendice nimeni, fara sa-ti ceara socoteala de existenta ta, iar acolo sa-ti permiti sa fii asa cum esti, asa cum ai visat , sa-ti permiti sa te cauti, fara sa fii poluat de internet, discoteci, malluri, telefon…

Tarait enervant si ucigator. De trei ori. Raspunse fara pic de chef.

 –Alo…??

-Buna Selena, sunt Emilian…de la scoala de teatru..

-Aaa… buna.

-Te-am sunat sa te intreb ce mai faci.Nu ai mai venit pe la noi. Esti bine?

-Aaa…da…am…am fost cam ocupata zilele astea.., am..avut mult de facut…imi cer scuze, nu stiu daca mai pot veni, eu..

-Asculta, tii minte ca v-am pregatit o surpriza de Pasti? Ei bine…voiam sa stim daca mai participi. E vorba de niste repetitii intr-un cadru neconventional: la mare! Vrem sa mergem 3 zile, week-endul viitor. Ce zici?

Pauza.

-Alo? Selena, mai esti?

Isi freca tamplele, incercand sa inteleaga spusele lui. Repetitii?? …marea?

-Alo? Ma auzi?

-Aaa…da Emilian..iarta-ma…pai..nu stiu ce sa zic…cine mai merge?

-Ce poti sa spui decat DA. Mergem cu totii…eu, Mircea, fetele, baietii, toti care sunteti in piesa. Numai Mihai nu stiu daca vine, ezita, fiindca are foarte multe spectacole si nu crede ca reuseste. Insa oricum, echipa va fi aproape completa.

La auzul numelui lui parca din alta lume, Selena isi infipse unghiile in bratul scaunului.

-Selena, ma auzi? Cred ca iar s-a intrerupt. Asadar? Crezi ca poti veni?

Marea…s-o reintalnesc…de cand eram mica…. Departare…evadare in azur…

-Selena? Alo! Alo!

-Da! Da, Emilian…te aud…cred ca …da, cred ca as merge, daca mai e loc….

-Aaa bravo! Perfect! O sa vezi, ne distram de minune! Deja am facut rezervarile, asadar ne vedem la curs, sa punem la punct detaliile. Te asteptam! O zi buna si vorbim!

-Multumesc, Emilian, o zi buna…vorbim….

La curs. Sa se duca? O vor mai putea oare tine genunchii, sa-l priveasca ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, in mijlocul tuturor, sa-I vorbeasca de parca ar fi doua planete indepartate care nu s-au intalnit niciodata si care nu-si cunosc traiectoriile? O vor tine oare corzile gatului sa-I spuna cuvinte, cand tot ce ar fi vrut era sa cada in imbratisarea lui , sa moara ori  sa fuga???

Totusi facu un efort de vointa si se duse. Voia sa-l mai vada macar o data.

Mihai era distant, parea absent in ceea ce o privea ca si cum nu ar fi existat pe lume.  Abia daca se privira , nu-si spusera niciun cuvant. Selena se intreba daca toata lumea simtea jena extrema care domnea intre ei doi. Facura unele lucruri noi insa nimic legat de filmul pentru care se pregatisera pana atunci. Parea ca uitase complet de Lorelei. Selena insa ghicea adevarul si nu putea in fond decat sa –I fie recunoscatoare pentru ca numai de scene de dragoste nu-I ardea acum, mai ales cu el. O scutise cel putin momentan de chinul si de obsesia pentru  un personaj care incepuse sa I se para mai mult o povara si o fantasma imposibil de ajuns.

Dar de fiecare data cand indraznea sa se uite in ochii lui, retraia precis clipele acelea iar el parca stia, se cunostea in privirea lui. Murea de rusine de parca ar fi ars-o pe trup cu un fier rosu in seara respectiva si ii ramasese urma pentru totdeauna. Daca statea sa se gandeasca: pana la urma, ce facuse? Nu era o faradelege,  se mai rotesc planete, mai  zboara pasari, mai misca nori pe cer,  se mai saruta oameni ….nimic nefiresc…insa doamne, de ce parea totul asa de imens si de complicat si de nedeslusit, incat parca o lasa fara puteri si cu o teama  necunoscuta in suflet? Poate era doar teama de suferinta, teama ca intelesese gresit.De ce oare nu putea fi ca alte fete: sa considere totul un simplu incident, sa mearga apoi mai departe? De ce trebuia sa-si faca atatea ganduri si iluzii?

Pana una alta, veni si week-end-ul cu marea asa ca fara chef, Selena se prezenta in ziua respectiva, rugandu-se la toti dumnezeii sa nu fie Mihai pe acolo, sa se relaxeze si sa uite de el…isi jura ca trei zile cat avea sa dureze iesirea,  se va bucura de frumusetea marii si nu se va gandi la el mai mult decat un minut. Maxim 59 de secunde….Brrrrrrrrrrrrrr……

VII Week-end la mare

Miercuri, 27 aprilie

Cuvinte

Uneori am stele inalte care mi se prind in par….stiu ca –mi sunt doar ganduri, si le las.

 Uneori ma prind  de cuvinte ca si cum mi-ar fi teama ca daca dispar ele, piere tot.

Cata nevoie de o ploaie pe suflet.

Visatorul.

Astfel o intampina blogul ei preferat, pe care-l citea zilnic….Si marea. Stand pet arm, isi deschise iPodul .Si ca de obicei, nu rezistase tentatiei de a intra pe minunatul blog al Visatorului, pe care-l descoperise intr-o seara ploioasa si plictisitoare. De atunci o insotea in momentele cand se simtea singura. Fiindca I se parea in rezonanta cu starile ei, desi nu I se adresa in mod direct. Nu avea prea mult timp, insa pe el il citea cu placere.Nu stia cine e si nici nu ar fi dat sa afle, putea fi fata sau baiat, insa era ca si cum si-ar fi citit acolo ganduri si trairi proprii ori similare care o linisteau, nu era deci singura pe lume ce trecea prin anumite faze sufletesti… Nu-I scria niciodata, i-ar fi fost rusine si apoi ce sa-I spuna in plus fata de ceea ce exprima el atat de bine. Ramanea admiratoare  muta  anonima. Ce sens ar fi avut? Sa intampine o noua dezamagire? Prefera sa fie totul ireal, ca spuma marii ce I se infatisa inainte….Mare care in trei zile avea sa nu mai fie decat amintire si vis.

Plecasera din capitala dimineata devreme, iar dupa cateva ore bune ajunsesera la mare. Liniste, frumos, fosnet de valuri si magie. Marea. Marea. Si un soare fantastic pe un cer de matase limpede.

Selena nu  mai vazuse marea de multi ani…o regasea acum cu sufletul mai plin de acea emotie nedeslusita insa mereu neschimbata cu trecerea anilor.  Marea o intampina cu acelasi mister de cand era mica. Insa parca si mai urias, si mai adanc acum, si mai plin de poveste. Marea o regasea ca si cum nu s-ar fi despartit niciodata. In apele de clestar straveziu era zidit ca un palat adancit in ape albastre, insasi sufletul ei…Ar fi plecat bucuroasa in cautarea acelei jumatati nedeslusite din ea care se ascundea parca in adanc, in departari de turcoaz si in argint de cer. Da, acolo departe erau colturile cele mai indepartate ale inimii ei. Marea nu era numai adanca, era in primul rand inalta.Asa o simtea Lorelei din ea. Ar fi vrut sa-I sopteasca: mare, fluture albastru arcuit in zbor inalt… Buzele se deschideau insa niciun sunet nu tulbura tacerea de argint. Briza ii impresura piepul cu mirosul ei sarat impletit cu alge de aur si nisip, ii cuprindea fiinta de carne intr-un zbor abrupt si avantat spre soarele unei dimineti albastre dincolo de portile cerului .Marea o cuprindea in valurile sale pline de alean, caci si marea isi are povestea ei ca oricine. Pentru cine nu stie, marea e vrajita- ajunge numai sa te asezi pe mal ,sa-ti apropii urechea de cate o scoica, si daca ai rabdare, ii vei afla povestea de milenii…Marea, cu eterna ei promisiune libertate. Dar, marea din lume sau marea din suflet?

  Prima zi la mare era de odihna si de plimbare. Selena nu prea avu chef de nimic, nici de socializat, desi venisera multi, vreo 30. Toti cursantii. El insa nu venise.Pretextase spectacol (sau poate nu, poate sta cu iubita la iarba verde in clipele astea, poate are si el o viata).

La amiaza, se duse iar pe plaja si intra pe blogul Visatorului. Se simtea straina, singura si voia parca sa stie ca e cineva acolo dincolo de ecran, mai aproape decat cei de langa ea care ii erau straini.

“Ma oglindesc deasupra dorurilor toate. In marea inimii mele – chip de sare.”

Tresari. De unde stia oare? Visatorule, ai inceput sa ma cunosti? Am inceput sa ne fim aproape? zambi ea. “chip de sare”…isi simtea obrajii si buzele sarate in bataia brizei.Lua apa in pumni, si se uita la reflexia propriului chip.

-Selena? Aparu din senin o umbra mare era la doi pasi in spatele ei.

-Ma gandeam ca tu esti, zambi el prieteneste.

Selena se intoarse mirata si il recunoscu nici mai mult nici mai putin decat pe Mircea. Arata senzational, tenul bronzat era subliniat de o camasa in culori vesele parca din Hawaii. Ii mai lipsea doar coroana de flori din jurul gatului. Selena se inveseli imediat si-l intampina cu un zambet larg:

-Heeei, ce faci?Nu te-am vazut, de cand am plecat.

-Nu dorm la pranz, nu sunt obosit…si am zis sa profit de fiecare minut de mare. Te deranjez?

-Deloc, vino langa mine.

-Ok…se aseza langa ea. Vad ca esti visatoare…marea are de obicei acest efect. Dar macar aici ar trebui sa lasi iPod-ul…sa te bucuri de natura pur si simplu, vezi ce minunata e marea…A, sau trebuie sa vorbesti cu prietenul tau…

-Nu am prieten, ii zambi ea din nou, usor jenata ca trebuia sa-I faca o astfel de marturisire. Chiar nu ar fi vrut sa ii dea prilejul acelor avansuri voalate pe care le simtea uneori venind din partea lui.

-Nuuu????ridica el  neincrezator din sprancene .O fata asa draguta???iarta-ma ca iti spun….e pacat. Cred ca ai putea face un baiat foarte fericit, zise si paru sa roseasca. Era extrem de simpatico , ii era drag cand avea acea expresie de timiditate copilaroasa.

-Aaa…tot ce e posibil, zambi ea melancolic. Fat-Frumos trebuie sa apara la un moment-dat si in viata mea, s-ar putea sa fie chiar pe drum, rase ea; dar mai intai o sa-l supun la niste teste, zise cu un aer serios.

-Cu siguranta!  rase si Mircea. Si…cam ce fel de teste, se poate sti?

-Aaaa, pai, in primul rand, nu trebuie sa fie insurat, sau sa aiba prietena, zise ea si il privi graitor, insa Mircea nici nu clipi.

-Mai apoi…trebuie sa fie serios, cu intentii curate, sa-mi demonstreze ca ma place cu adevarat, ca vrea sa ma cucereasca. In fine…rase ea. Nimicuri. Tu ce mai faci?

-Pai…sincer sa fiu…eu sunt…rase, intimidat; mi-ar placea sa incerc sa cuceresc o fata, insa nu stiu daca o sa reusesc…Nu putea s-o priveasca in ochi. Inima ei facu un salt:

-Sa cuce….bine Mircea, dar…nu esti…adica eu stiam ca esti…

-???

-NU esti casatorit? rosi ea. Oh, iarta-ma, eu..nu voiam sa ma bag in viata ta…

-AAaaaah…acum inteleg! Exclama el usurat.Tu ma credeai inca insurat! Nu draga mea,, sunt divortat …din pacate, sau..poate pana la urma asa a fost sa fie, se intrista el, privind in larg ingandurat.Nu eram compatibili…mereu certuri, reprosuri, eu traiesc in lumea in care stii, sunt mereu pe drumuri…ea nu intelege asta, e prea posesiva, si probabil e normal sa fie asa. Eu am fost cel care a pus capat, nu avea rost sa ne mai chinuim. Ma doare atat de tare pentru Alex, baietelul meu, sper sa inteleaga cand va fi mare…

-Imi pare asa de rau. Trebuie sa fi fost groaznic, size Selena si il mangaie pe umar. Parintii mei au divortat asa ca stiu cum e, cat de grea e ruptura. Se banalizeaza mult divortul in zilele noastre, mie insa mi se pare atat de dureros, mai ales cand sunt copii la mijloc…. ai zis ca ai un baietel, nu?

-. Da, am un baietel de numai 5 ani, Alex, comoara mea, sta insa cu mama sa. Il pot vedea oricand, totusi…e greu, stii…el inca nu-si prea da seama ce se intampla, suntem foarte legati si ne iubim mult, dar sa nu –l mai am in casa, sa nu-I mai aud glasul, sa nu mai facem de toate impreuna, in fine….hai sa vorbim despre altceva, vrei? spuse si se ridica in picioare.Macar acum stii sigur ca sunt un burlac tanar, frumos si cu bani…in cautare activa de fete!! Asa ca, mai bine ne-am bucura de mare, ce zici? Hai sa ne plimbam putin, poate gasim niscaiva scoici colorate!O sa-ti arat locul meu preferat unde gasesc mereu minuni…

-OK!! Aproba ea vesel desi putin intimidata si ii intinse o mana, pe care el o lua firesc si o trecu pe sub bratul lui. Se apucara veseli sa caute scoici, vorbira, rasera, povestira de parca se cunosteau de cand lumea. Selena se simtea   relaxata si vesela alaturi de Mircea, usurata si incantata acum cand stia ca nu face nimic rau; petrecu restul zilei mai mult in compania lui, pe plaja.El se comporta incredibil de natural si de simplu- nicio urma de aere de vedetism, era cel mai dragut si normal baiat pe care-l cunoscuse vreodata, asa ca ii era extrem de firesc sa se simta-n largul ei. Rasera si glumira si intrara in valuri, se jucara, se stropira pana obosira astfel incat pana la urma se prezentara in fata celorlalti leoarca din cap pana-n picioare, insa zambitori pana la urechi ca niste copii fericiti si pusi pe sotii.

Spre amiaza, Emilian propuse o minidiscoteca pe plaja si fu intampinat de uralele tuturor….cu foc de tabara, gratar si tot dichisul. Selena si Mircea devenisera nedespartiti. Isi descoperisera o groaza de afinitati: le placea aceeasi muzica, vazusera aceleasi filme, adorau concertele, teatrul si dansul, citisera aceleasi carti, le placeau aceleasi personaje mondene…ea se distra de minune pentru ca ii povestea tot felul de amanunte picante din viata diverselor personaje mondene pe care le cunostea bine, lucra inconjurat practic de intreaga lume din show-biz a Bucurestiului, ceea ce ei I se parea fantastic.

Se incinse o mica discoteca in aer liber, de rasuna plaja. Ea dansa mai mult cu Mircea, care o incanta tot mai mult: o invata tot felul de figuri si o facu aproape sa se inece de ras, cu comentariile lui pline de umor la adresa diversilor gura-casca care ii admirau de pe margini… Se dezlantuira ca nebunii fara sa le mai pese de ceilalti, desi Selena se intreba cam ce credeau toti, ea si super vedeta Mircea Marin, dansand ca doi indragostiti pe plaja? Daca aparea a doua zi in ziarele de cancan? Mircea Marin si noua lui cucerire…ce ar fi zis colegii de la birou, si mai ales Andreea? Oare avea s-o dea afara? Oare aveau sa o barfeasca apoi pana la adanci batraneti? Orice-ar fi, macar o poza tot trebuia sa-si faca impreuna cu Mircea, sa-l roage sa-I dea si un autograf… sa aiba ce arata eventualilor nepoti, cu cine se distra ea la tinerete.Tot ii zburau astfel de ganduri prin cap, cand se simti urmarita cu insistenta de o pereche de ochi negri patrunzatori si foarte familiari….Ah, nu. Nu se poate. Intoarse capul ca fulgerata si la cativa metri de ea il vazu nici mai mult nici mai putin decat pe Mihai, cu o bere in mana, cu bratele incrucisate, urmarindu-I atent pe sub gene cu obisnuita-i expresie indescifrabila. Selena simti ca i se face rau instantaneu. Se opri din dans atat de brusc, incat Mircea aproape ca o lovi din greseala.

-Sel, ce ai? Ce e?se ingrijora el.

-Ah, nu…nu e nimic, cred ca…poate am dansat prea mult, mai bine as lua o pauza, te superi? Hai sa…

Ah la naiba, venise.Cum s-ar fi putut altfel?se gandi ea inciudata si cu un gol in stomac.Ce ma fac acum?Week-end-ul ei cel minunat se dusese pe apa sambetei, oricat de ironica ar fi fost expresia.

-Cum sa nu, iarta-ma daca te-am obosit prea mult…e drept ca daca ma dezlantui, sunt greu de oprit, zambi Mircea. Vrei sa bem ceva?

-Da, as bea ceva, zise ea, insa imediat ii paru rau, fiindca se indreptara exact spre locul unde statea Mihai. Ah, nu, de fapt mai bine nu...incerca ea sa remedieze, insa era prea tarziu. Deja Mircea il vazuse si se indrepta vesel spre el. Se cunosteau, erau chiar prieteni, asa ca Mircea il saluta imediat:

-Mihai, ce surpriza!! Parca auzisem ca nu vii la Costinesti…cum de te-ai razgandit?

Mihai ii privea fara pic de zambet in ochii intunecati ca marea.

-Buna Mircea, Selena. M-am eliberat de niste sarcini, si am zis sa dau o fuga…a insistat Emilian, sa va faca o surpriza…daca as fi stiut ca va distrati atat de bine, as fi venit mult mai devreme, adauga el privind-o si numai ea probabil ii simti tonul insinuant.

-Ce misto, exclama Mircea. Acum suntem echipa completa. Sa vezi ce ne distram, nu-I asa Sel? Apropo, ai vazut ce cucerire am facut, rase el facand cu ochiul spre Mihai, si o lua de brat. Cursantele astea…imi sucesc capul! Selena rase manzeste si nu indrazni sa-si ridice privirea spre ochii intunecati.

-Da, am observat, se auzi vocea lui joasa. Felicitari, Mircea. O cucerire remarcabila.

Din nou sarcasm? Tot nu indrazni sa se uite in ochii negri, simtea ca daca ar fi facut-o ar fi rupt-o la fuga iar el ar fi urmarit-o special ca sa o bata, prin tot Costinestiul. Ii zise repede lui Mircea:

-Hai sa mergem…mi-e putin rau…iarta-ma, se balbai ea intrebandu-se daca se vedea cumva in exterior agitatia dinauntrul ei.

-Cum sa nu, scumpa mea. Mihai, ma ierti...se pare ca trebuie sa ascult de vointa domnitei mele, rase. Salutare, ne vedem mai tarziu, ok.

Selena il trase pe Mircea dupa ea fara un cuvant si se indrepta cat mai repede posibil spre partea opusa.

-Draguto, dar ce ai patit? Ti-e chiar asa rau? Vrei sa mergem undeva unde e liniste? se ingrijora Mircea.

-Aaaa  ...da, te rog, hai sa ne plimbam putin pe plaja, mai departe, il ruga fara sa se mai intrebe ce vor spune ceilalti.

-Ok, haide, aproba Mircea. Dar ce e, ti s-a facut rau de la dansat?

-Cred..si de la bere, mi se invarte capul.

-Esti palida, intr-adevar. Iarta-ma, daca te-am fortat , zise el si o lua grijuliu de mijloc. Se indepartara de toti pana cand abia se mai auzea putin din muzica asurzitoare.

-Selena, sopti el, dac-ai sti cat esti de frumoasa…Marea si soarele iti dau o culoare aparte.Parca ai fi ireala, esti superba.Iarta-ma daca sunt prea direct…zambi el. In timp ce ea  simtea parca in spate ochii Lui cum o ard, Mircea Isi apropie fata de a ei si ii depuse o sarutare usoara pe obraz.

Ea tresari si se departa de el.

-Ohhh tu sa ma ierti, ii zise, si privi in jos, in intuneric . Nu indraznea sa se uite spre el, se simtea deodata extrem de jenata.El isi dadu seama si nu mai incerca nicio apropiere .Mersera unul langa altul tacuti.

-Imi pare rau ca am stricat totul, zise  dezamagit.

Dragul de el…I se franse inima vazandu-l suparat.

-Nu, n-ai stricat nimic, eu sunt cea care a ruinat atmosfera…nu stiu ce e cu mine, o fi schimbarea de aer, sau poate prea mult dans, prea mult efort azi…nu sunt obisnuita. Iarta-ma tu, probabil esti obisnuit cu persoane mult mai...active, iar pe mine de la 2 dansuri m-a luat ameteala…parca as fi o baba, incerca ea sa faca haz.

-Ba sa nu-ti faci griji, nu stiu cum par insa de fapt mie-mi plac fetele mai linistite...asa ca tine.O privi insistent si o lua de mana.Deja lucrurile pareau sa avanseze intre ei.

Selena ii multumi in gand pentru amabilitate insa senzatia de disconfort tot nu o parasea.

-Sel…nu am glumit, stii, cu Mihai mai devreme. Chiar ma simt…chiar m-ai cucerit…esti fata cea mai de treaba pe care am cunoscut-o vreodata…si…cea mai frumoasa, ii sopti. Nici macar fetele din televiziune nu se compara cu tine, nu au naturaletea ta… de fapt, trebuie sa recunosc ca te-am placut imediat, de la inceput, de cand cu proiectul tau indraznet de emisiune. Ai fost asa de simpatica incat inima mea a luat-o razna imediat…te superi daca-ti marturisesc? intreba el cu un aer de copil strengar care vrea sa para spasit, dar spera la bucata de ciocolata.

-Ohh...eu…zise ea, si isi simti mana stransa mai tare.Se intreba cum ar fi reactionat Mihai daca ar fi fost de fata si se uita brusc in jur sa vada daca nu cumva e pe aproape, observandu-I orice miscare ca un radar, insa deja inserarea coborase si nu se vedeau decat luminile petrecerii, la o distanta buna caci se departasera destul. Brusc I se facu frig si ar fi vrut sa fie la sute de km departare, la ea acasa, in liniste, sa nu mai stie de nimeni si de nimic, sa se ascunda sub patura si sa doarma.Mircea ii observa starea.

-Nu stiu ce e in capul meu sa te stresez atat, vad ca nu prea esti in apele tale, iarta-ma, iarta-ma, zise si incerca sa o cuprinda pe dupa umeri insa ea se indeparta si incepu sa mearga in tacere.

-Selena….o striga el. Te-am suparat cu adevarat???Poti sa-mi explici te rog, ce am facut?

Ea nu-I raspunse, o mare sfarseala o cuprinsese si n-ar mai fi vrut decat sa doarma.

-Selena, Te rog! zise el cu disperare in glas si ea se opri.Ii arata un chip obosit .

-Draga Mircea, tu sa ma ierti, nu, nu mi-ai facut absolut nimic, esti minunat…esti un baiat minunat, nici nu te merit si da, am simtit si eu de la inceput o mare afinitate pentru tine,…insa stii, nu sunt obisnuita cu lumea vedetelor, poate pentru tine este normal sa ai totul repede, sa-ti cada fetele la picioare in doi timpi si trei miscari, eu insa  functionez un pic...mai incet, intelegi, nu mi-o lua in nume de rau…Hai sa pornim mai usurel….imi place sa cunosc persoana de langa mine inainte de a ma arunca in ceva mai serios, intelegi…adica nu sunt genul de fata…nu stiu ce fel de persoane intalnesti tu in lumea ta, eu sunt repet, mai inceata..nu-mi place sa ma grabesc, murmura ea, si isi relua mersul.

-Sigur, sigur Sel, zise Mircea insa parca nu i-ar fi inteles bine sensul vorbelor. Cum spui tu…eu nu vreau sa te …sa te fac sa te simti prost in niciun fel…ma bucur ca simpatia e reciproca, si sper cu adevarat sa…in fine, vreau sa spun, sa-mi dai o sansa…acum chiar parea un copil care se roaga de mama sa-I cumpere ciocolata. Ii parea rau de el dar se simtea prea obosita sa mai lungeasca discutia care oricum parca nu avea sens. Il lua de brat prefacandu-se inveselita:

-Gata darling, cu atatea scuze si pareri de rau…hai sa ne grabim, altfel se termina petrecerea fara noi!!!

Se intoarsera brat la brat, si toti ii intampinara cu strigate de veselie:

-Aaaaaa deci aici erati!! Era sa trimitem politia dupa voi, credeam ca v-ati inecat in valuri!!

-In valurile dragostei, adauga cineva malitios, si mai multe rasete se inaltara in atmosfera plina de euforie.

- Ce povesti incredibile de amor se pot naste la un curs de televiziune, se auzi alt glas, si alte rasete, incat Selena simti nevoia sa se aseze, sprijinita de bratul cald al lui Mircea.Era jenata si vinovata de comentariile din jur de parca ar fi comis o faradelege, simtise privirea amuzata a lui Mihai asupra ei, si parca ar fi vrut s-o inghita pamantul, sa se faca mica si invizibila cat o musculita.

  Dar spre marea ei surprindere, Mihai se indrepta spre ei si se aseza chiar langa ea. Zambi si ii oferi o cana cu ceva fierbinte:

-Pari cam epuizata, se pare ca prea multa dragoste dintr-odata nu face chiar bine, ii zise si ea l-ar fi strans de gat cu placere in acele clipe. Un pic de ciocolata calda o sa te mai intremeze, plus ca e considerata afrodisiac, adauga el facandu-I cu ochiul, si ii intinse cana cu lichidul care lucea dubios in lumina flacarilor. Ea nu putu sa nu o ia, desi i-ar fi turnat-o in cap cu draga inima.Indrazni sa se uite la el murmurand: “mersi, dar eu si Mircea nu avem nevoie de asa ceva”; in loc sa para amuzat sau agasat, o privea cu ochi atenti, cercetatori. Off niciodata n-o sa inteleg ce e in mintea barbatilor, mai ales a acestuia. Mihai si Mircea erau diferiti precum luna si soarele: pe cat de bine ghicea gandurile unuia, pe atat de ascuns ca noaptea ii parea celalalt. Se ghemui cat putu de departe de el, cu nasul in cana de ciocolata delicioasa si energizanta, trebui sa recunoasca.Auzi, afrodisiac! Drept cine o lua??Hmmm la cum te-ai aruncat in bratele lui in seara cu pricina, o fi avand omul dreptate sa creada ce crede…

Se facuse deodata extrem de cald, si parca o apasa intreaga atmosfera. Mai ales ca focul pe care-l facusera baietii era foarte mare. Si foarte frumos. Nici nu mai tinea minte de cand nu mai participase la un foc de tabara, poate de cand era mica. Cineva canta la chitara, si mai multe voci I se alaturasera in cor. Fredona si Selena alaturi de ei. Atmosfera incepea sa devina placuta. Se relaxa.Isi intinse pe nisip picioarele lungi. Fusta I se ridicase deasupra genunchilor iar pe pielea ei dezgolita jucau reflexele flacarilor.Marea fosnea cu mii de tone de matase intunecata, ca o zeita materna protectoare si atotputernica, iar briza cu un imperceptibil miros de sare ii mangaia obrajii. Privea tacuta in departare, concentrata pe deasupra canii ei cu delicioasa ciocolata.La un moment-dat, simti ca o fixeaza o pereche de ochi. Nimeni altul decat Mihai, alaturi. Brusc deveni constienta ca era acolo si nu gasea unde sa se uite decat la  …ea. Doamne, de ce venise, sa-I strice seara, s-o faca sa stea mereu ca pe ghimpi, sa nu se mai poata relaxa si bucura de acele clipe? Isi intoarse capul spre el incruntata si-l surprinse privind in jos, in directia picioarelor ei goale pe jumatate afundate in nisip.  Selena se acoperi imediat  cu faldurile fustei.Parca i-ar fi simtit atingerea prin carne.Doamne, de ce se asezase chiar acolo langa ea? Oare avea sa o tortureze toata seara?Si in fond, de ce ii pasa atat de mult?Incepea sa o ia razna?

Ii ajunse si Mircea, impreuna cu alti doi baieti si o fata. Se asezara langa ei si incepura sa palavrageasca.

-Totul bine, Sel?mai bine? O intreba Mircea cu tandrete. Ea ii zambi recunoscatoare si il mangaie pe brat, constienta de privirea lui Mihai caruia nu-I scapa nimic.

-Da dragul meu, mult mai bine, multumesc, zise si se stranse langa el. Mircea o mangaie pe spate si o lua firesc de dupa mijloc. In mod normal, Selena nu l-ar fi lasat, insa acum un dracusor o facea sa se comporte cu el precum cu un iubit. Lasa, sa sufere un pic domnul profesor, rase ea in sine, desi nu-si deslusea prea bine care era vina pentru care voia sa-l pedepseasca.

-Domnule Mihai, se auzi o voce subtire .

Din grup se desprinse o fata blonda, zvelta si unduitoare ca marea. Era o cursanta noua se vede, caci Selena nu o cunostea.

-Buna Violeta, zambi Mihai. Ce mai faci? Ma bucur ca ai venit si sper ca te-ai integrat. Cum ti se pare?

-Oooh, foarte frumos, suspina fata, cu toata incantarea in ochi, atunci cand il privea. Indragostita pana peste urechi, trebui sa adauge in gand Selena.

-V-ar…stiti, eu nu am ocazia sa…nu am avut pana acum….dvs sunteti actorul meu preferat, si ma intrebam..

-Te rog, spune-mi Mihai, nu sunt chiar atat de batran…cel putin asa sper, adauga el cu sarmul si siguranta aceea de sine al naibii de sexy.

-Ok, sigur…Mihai, suspina Violeta, ca o violeta tremuranda care mai avea putin si ii cadea in brate. Era foarte frumoasa, cu parul blond frematand in lumina flacarilor, si Selena se intreba ce barbat ar fi spus nu unei asemenea aparitii, care ii mai cerea si un autograf. El ii mazgali ceva pe caietul intins, cu perfecta politete si zambetul sarmant in coltul gurii, si fata ii multumi insa nu pleca, ci se aseza langa el.

-Ma tenteaza si pe mine lumea teatrului…de mica. Stiu ca nu e usor…E usor sau greu, sa fii actor? intreba ea cu indrazneala

-Ooh…asta e o intrebare foarte grea, zambi Mihai. Poate e mai grea intrebarea….Da, e o meserie in care iti pui multe intrebari…nu esti niciodata sigur de ceea ce faci, daca oamenii te plac sau nu, daca intr-adevar serveste la ceva sau este doar o un passe-temps…Te intrebi de multe ori daca n-ar fi mai bine sa faci ceva mai util semenilor si societatii. Dar in acelasi timp e ca un drog: odata ce te-ai apucat, nu te mai lasi. Devii dependent, te prinde.

-Bine Mihai, dar cum poti spune asa ceva, exclama micuta Violeta, dandu-si pe spate suvitele blonde si arcuindu-se gales spre el. Tu nu vezi cat de mult te iubeste publicul, cat esti de apreciat de catre toti criticii, de la noi si din afara? Inca mai poti avea dubii daca ceea ce faci serveste cuiva? Ne daruiesti seara de seara , cu fiecare spectacol cu fiecare film atat de mult, atata magie, atata iubire, te sacrifici si muncesti enorm…cum sa nu te iubim, cum sa nu te adoram? Esti una dintre valorile acestei tari…

-Ooh, iti multumesc mult dar sa nu exageram, rase Mihai, vizibil magulit. Selena se trezi ca-si infringe unghiile in palme. De ce nu-l trata oare si ea mai frumos, in loc sa-l respinga si sa-I vina sa fuga de el in fiecare moment?

-Ma bucur si sper ca ceea ce spui sa fie adevarat, continua el. Insa ma tem ca in special admiratoarele mele care ma adora  au aceasta opinie despre mine….glumi el in continuare.

-Vai Mihai, esti prea modest, susura Violeta. Si il mangaie pe brat. Toata lumea te iubeste, altfel nu ar mai fi salile atat de pline la spectacolele tale. Efectiv, creezi dependenta, cine te-a vazut o data vrea sa te vada mereu. Esti unul din marile noastre talente…si eu sunt mai mult decat fericita si norocoasa de a ma afla aici, alaturi de o asa personalitate. Il privi in ochi si invitatia era mai mult decat evidenta. Selena ii privea cu o expresie care spera sa fie de indiferenta si amuzament…Si se ruga sa-si stapaneasca instinctul de a o parui pe micuta scorpie blonda…Se apuca sa infulece din pestele fript ce li se pusese dinainte, incercand sa fie atenta cu o ureche la ce-I spunea Mircea, iar cu cealalta sa capteze conversatia din stanga ei. Blondina nu pierdea timpul, cu siguranta.

-..Insa ceea ce se intreaba toate admiratoarele tale, cred, este…cum de esti singur? Cum de nu accepti langa tine nicio ..muza? Bine, sunt sigura ca nu e adevarat, ca o tii ascunsa bine pe aleasa inimii…noi insa nu am aflat nimic, am rascolit toate interviurile tale, si nu pomenesti deloc de ea. Cum de esti atat de rezervat, te superi daca te intreb?

Ce sa se supere? Mihai parea din ce in ce mai magulit de atentia fetei (cine n-ar fi, cu o asemenea frumusete langa el).

-Sunt flatat de atata interes…insa ai intuit bine, nu exista inca nicio “muza”, zambi el. Noi artistii suntem ceva mai singuratici…mie unul mi-ar fi greu sa cer unei persoane sa ma accepte cu toate ciudateniile, cu nelinistile, inconstantele, nebuniile mele…Daca cineva m-ar cunoaste cu adevarat, nu stiu daca m-ar putea suporta prea mult timp, adauga el ingandurat. Viata de artist poate parea frumoasa si stralucitoare pe dinafara, insa la cate sacrificii trebuie sa faci…cate turnee, cate nopti nedormite si multe altele…nu stiu daca as cere asta cuiva, nu mi s-ar parea corect. Mi-am ales drumul asta, trebuie sa-I suport consecintele.

-Haide Mihai, dramatizezi, chicoti mica scorpie blonda. Incearca numai sa ceri iubire, sa marturisesti asta cuiva…sunt sigura ca va fi mai mult decat dispusa, sa accepte…o viata de sacrificiu si de incantare alaturi de tine…

-Sunt magulit sa aud asta, murmura Mihai. Apoi cu o privire care ar fi topit si un iceberg, ii lua mana si i-o saruta incet. Selena simti ca I se urca tot sangele in creier.

-Eu cred ca ti-e frica.

Ca la comanda, toti ochii se intoarsera spre ea in acelasi timp.

-Cum ai zis?? intreba blondina fixand-o cu mirare.

-Eu cred ca lui Mihai ii este frica de o relatie adevarata, in care sa se implice. Eu cred ca de fapt a fi mare vedeta ii este ca un paravan comod sau o scuza onorabila in spatele careia se ascunde. Asa poate fi sigur ca nu va fi ranit, abandonat, cum se intampla oamenilor obisnuiti. Vedetismul poate fi o solutie buna pentru incapabilii si infirmii in iubire…

Toti o priveau socati, chiar si Mircea.

Mihai spuse cu voce joasa:

-Dar eu nu sunt “vedeta”, Selena…nici nu am pretentia de a fi.

Ea insa se inversuna in argumentatia ei.

-Poate ca nu ai pretentia, poate nu-ti dai nici tu seama, insa asta esti. Iar faptul ca toate fetele iti cad la picioare fara sa faci cel mai mic efort, iti permite sa ai relatii superficiale si comode, numai bune pentru ego-ul tau…Insa oamenii nu te cunosc cu adevarat, nu stiu cu adevarat cine esti, fiindca imaginea ta de persoana publica e ca un geam opac prin care nu se poate intrezari omul cel adevarat…Si astfel, nici relatiile tale nu sunt reale- poate ca atunci cand descopera cum esti de fapt, fetele respective fug…Pentru ca omul pe care-l intalnesc  nu seamana cu cel pe care si l-au imaginat si pe care l-au idealizat…In fond, esti doar o himera, un vis al adolescentelor de 16 ani care-l asteapta pe Fat-Frumos, insa nu esti real. Esti doar o imagine spre care fetele aspira. Incarnezi un Don-Juan modern, insa cum esti cu adevarat, omul care esti, nu stie nimeni.In fond, esti singur. Dintr-odata isi dadu seama ca in loc sa-l acuze, incepea sa  ii ia apararea si sa il compatimeasca. Mersese cam departe. Toti o priveau cu uluire, mai ales  fetiscana cea blonda.Ce o apucase?

-In acest caz,ce imi sugerezi sa fac, Selena? intreba vocea lui inceata, in asteptarea tuturor. Simti ca tamplele ii zvacneau ca niste tobe, si o durere de cap ingrozitoare o cuprinse deodata.

- Nimic..nimic, iertati-ma, iarta-ma…Sunt treburile tale, nu ar fi trebuit sa ma bag, scuza-ma, spuse ; se ridica si fara sa se mai uite la nimeni, pleca . Noapte buna tuturor, si petrecere frumoasa in continuare, eu cred ca ma retrag. M-a luat o migrena groaznica..

-De la atata profunzime psihologica…cred si eu, auzi in spate un comentariu rautacios.

Nu putu sa mai indure si aproape alergand, se retrase in directia hotelului unde erau gazduiti.

Imediat, Mircea o ajunse din urma.

-Wow, ce discurs! Cata profunzime! Ce i-ai zis-o! Bietul Mihai…dar fii mai blanda cu el draga mea, e chiar baiat bun, stii. A suferit si el in amor..

-Ah, serios? se prefacu ea dezinteresata.

-Da, saracul, a avut o relatie de cativa ani buni cu o actrita…Ilinca Ionescu, o stii? Numele ii era parca vag cunoscut. Una din cele mai frumoase si admirate actrite, erau sa faca pana si nunta, insa a fost o poveste incurcata, ea era de fapt deja casatorita pe ascuns cu un rus bogat...Si Mihai habar nu a avut, iar cand din intamplare a descoperit, nici n-a mai vrut sa auda de ea, era sa renunte si la actorie acum vreo doi ani in urma…in fine, a fost destul de aiurea pentru el , stiu ca atunci s-a retras chiar o vreme la o manastire din Moldova si noi prietenii ne temeam ca nu-l mai scoatem de acolo…Pana la urma cred ca si-a revenit, insa probabil rana i-a ramas destul de profunda in suflet. De atunci nu a mai avut relatii serioase, nu cred ca femeile sa mai conteze pentru el mai mult decat de divertisment.Si da, poate ii este frica, asa cum bine ai intuit, insa n-ar fi trebuit sa i-o spui asa de fata cu toata lumea..Bine, n-ai stiut nici tu…

Dumnezeule ce gafa facuse. De parca se mai pricepea si la altceva, in lumea asta? Rememorand scena, se ingrozi de cat de dura fusese si cat de aspru il judecase. Acum o ura cu siguranta. Si avea sa o deteste pentru tot restul  vietii. Intr-un fel, poate era mai bine asa. Era mai bine  sa o deteste…ce sa faca el, marele actor, cu o gasculita proasta care nu stie decat sa-l acuze de tot felul de tampenii? Avea nevoie de cineva matur, care sa-l sustina, sa-I ofere dragoste si sprijin neconditionat intr-o meserie atat de dura. Nu de cineva care sa-l judece, de cineva care sa-l inteleaga.Gandurile ii roiau prin cap, asa incat abia auzea ce-I spunea Mircea care pasea alaturi de ea incercand sa tina ritmul cu mersul ei alert.

-Dragul meu, iarta-ma te rog, ii zise  la un moment-dat, oprindu-se . Ma simt obosita, sfarsita…ma duc sa ma culc. Stiu ca ar trebui sa mai stau, ca nu se cuvine sa vin la mare cu gasca si sa ma duc la culcare la ora zece. Insa…asa sunt eu, sucita, zambi .Si obosesc foarte usor, dupa cum ai vazut. Multumesc pentru aceasta zi minunata, chiar a fost o placere pentru mine sa va cunosc mai indeaproape, domnule Marin.Nu mi-as fi inchipuit ca sunteti o persoana atat de simpatica. Apoi il pupa comic pe varful nasului.

-Ah, nicio problema, scumpa domnita, placerea a fost numai a mea, raspunse Mircea plin de entuziasm. Si fara niciun preaviz, o trase spre el si o saruta usor pe buze. Noapte buna!! Odihna cat mai placuta, minunato!!

O lasa la intrarea in hotel. Selena il privi indepartandu-se..Ce zi! Si mai ales- ce seara! Capul I se invartea de atatea emotii. Mircea, Mihai..Mihai, Mircea….chipurile amandurora I se invarteau prin minte. Amandoi celebri, fascinanti, ideali, intimidanti….Si amandoi pe capul ei!! Bine, in fond numai Mircea ii facea curte oficial, insa…Ceva ii spunea ca Mihai nu se aratase intamplator, ca de fapt venise pentru ea.  Sau dupa Lorelei?Offfffffff. Gandul o ucidea. Nu avea totusi chef sa se duca la culcare. Ar fi fost singura din tot grupul. Mai degraba ar fi facut o plimbare, asa incat isi lua inima in dinti si se indrepta spre plaja, in partea opusa  fata de colegii ei de curs. Simtea nevoia sa fie singura, sa-si limpezeasca gandurile. Sa fie doar ea si marea.

VIII Feerie.

Mergea alene pe nisip in bataia vantului si in murmurul bland al valurilor. Apa era inca destul de rece, insa talpile ei se obisnuira repede. Efectul nisipului ud era extrem de relaxant, asa ca inainta tot mai mult in picioarele goale. Farame de scoici ii zgariau talpile usor, atat cat sa o tina treaza din visarea in care se cufunda putin cate putin. Intunericul se lasase de-a binelea ,zarindu-se departe doar luminitele hotelurilor si caselor din localitate. Spera sa nu se rataceasca, desi gandul era delicios.Cine stie, poate avea sa o gaseasca vreun print, sa o rapeasca si sa o duca intr-un castel indepartat… Picioarele I se afundau in nisipul aspru, un masaj natural si o binecuvantare pentru nervii ei care suferisera destule in acea zi. Deasupra- puzderie de stele. Simtea ca se relaxeaza, in sfarsit. Marea era intunecata si minunata, calma ca o adiere blanda. Valurile ii sarutau picioarele indepartand parca toate durerile si tot stresul atator saptamani. Acuta, amara si totusi dulce singuratate. Parca nu mai erau pe lume decat stelele si marea. Cum ar fi fost oare sa nu se mai trezeasca niciodata? Sa fie vesnic noapte, si stele…vesnic mare? Sa opreasca timpul si mersul stelelor in momentele acelea magice.

Se intreba cum traiau oamenii de acolo. Era un mister pentru ea-cum o fi sa te trezesti in fiecare dimineata cu marea? Sa-I simti in fiecare clipa prezenta, mirosul, nelinistea, adierea, ca o uriasa fiinta vie frematand langa tine clipa de clipa? Sa intinzi doar mana si sa o atingi…Iar cand ii simti lipsa, sa te uiti  pe fereastra speriat si sa te linistesti imediat vazand-o  acolo.Cum erau oare, oamenii acelor locuri, cum sunt oare oamenii care traiesc cu marea in suflet?ce puritati, ce profunzimi, ce flori rare traiau oare in acel univers simplu si singuratic?

Fara sa vrea si-l aminti pe Visator, se intreba daca si el era om al marii. Si-l putea inchipui stand pe tarm privind in zare, luand in pumni apa sarata cu nisip si ducand-o spre buze…Cat de frumos ar fi fost daca l-ar fi intalnit chiar atunci, chiar acolo pe plaja pasind agale; cat de frumos si de simplu, sa mearga spre destinul ei. Care erau oare planurile celuilalt Visator de sus, inspre ce anume se indrepta viata ei, ce orizonturi o asteptau, si mai ales cine avea sa fie acela de care urma sa isi lege destinul…

O cuprinsese o stare de adanca meditatie.Trase puternic in piept aerul proaspat si sarat. Ce era de fapt viata ei? De ce oare si-o consuma in atatea situatii complicate? La ea la job- barfe, prietenii, dusmanii; forfota orasului, emotiile cursului de televiziune, Mihai, Mircea si nehotararea de a alege intre ei doi, diferiti ca luna si soarele , o fascina fiecare in felul lui…Trecutul ei, copilaria, ambitiile  de a fi mereu prima in orice facea; emotiile absurde in stomac atunci cand trebuia sa se intalneasca in adolescenta cu cate un baiat si dezamagirea de dupa.Ca tot nu era cel visat, cel asteptat. Ce erau toate astea, in fata marii? Marea era atotstiutoare. Regina de apa si nisip, marea putea sa primeasca si sa vindece totul, sa spele orice durere in valurile ei fara fund.

Ii rasari in minte chipul lui Mihai. Ce ganditoare esti, lunatica mea, i-ar fi soptit el ironic in acel moment…

…sau nu cumva soapta fusese aievea?

Se intoarse brusc la nouazeci de grade- nu visase: in spatele ei, la doi pasi statea …el!!!!!!

 Il privi cu ochi mari, socata. Se parea ca reusea sa o surprinda tot timpul.

-C..ce…ce cauti aici??!!!Ma urmaresti?           

-Buna...deloc. Simteam nevoia de putina singuratate…iar marea e un prieten excelent ca sa meditez la ce mi s-a mai intamplat azi,  la ce adevaruri usturatoare mi s-au mai semnalat in aceasta seara de catre unele tinere…sincer interesate de viitorul meu amoros…adauga el, cu obisnuita ironie si cu zambetul nelipsit in coltul gurii.

Selena nu stia daca sa se incrunte sau sa rada la cuvintele lui sarcastice. Dar stia ca vinovata era ea.Simti  nevoia sa se explice.

-Mihai, te rog din suflet, iarta-ma pentru mai devreme, sunt cam…gura sparta uneori…nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun ceea ce ti-am spus, mai ales in fata tuturor.Stiu ca nu am nicio scuza si ca asemenea lucruri nu se  arunca oamenilor in fata, intr-o seara de relax si de voie-buna.Doar ca..doar ca eu…stii, eu cred ca eram putin cam..

-Geloasa? Fu randul ei sa tresara, cu gura cascata. Mda, asa as zice, nitel obosita, nitel pusa in incurcatura de avansurile bunului meu amic, si…cam prea geloasa pe mica domnisoara blonda si foarte draguta, incheie el scrutand-o in intuneric. Vazand ca nu ii raspunde, continua: Da, ma mai pricep si eu putin la psihologia feminina...defectele meseriei, zambi. Sa ma ierti, dar daca eu sunt un…sa vedem…un fricos in ceeea ce priveste chestiunile inimii, si ma folosesc de imaginea mea celebra ca de un paravan…ei bine, sincer sa fiu, nici tu nu esti mai presus, draga mea. Chiar daca nu esti celebra, iti este la fel de frica sa te implici intr-o relatie adevarata… atunci cand intalnesti pe cineva care iti face  genunchii sa tremure si sa-ti bata inima asa cum s-a intamplat in seara aceea la mine acasa, o rupi la fuga cu o mie la ora….si unde te refugiezi?Exact in bratele unui prieten de-al meu, in asa fel incat eu sa te detest si sa incerc sa mi te scot din minte, spunandu-mi ca nu meriti, ca esti la fel ca celelalte. Insa jocul asta nu e atat de simplu, Selena, conchise el cu un zambet usor amarui.

Cuvintele lui, desi spuse pe un ton calm, erau greu de indurat si parca ... aveau sens. Selena vru sa nege:

-Ce tot vorbesti? Ai innebunit de-a binelea? Mircea si cu mine suntem doar amici, avem o multime de afinitati, ne-am placut inca de la inceput…de unde sa am eu habar ca sunteti voi prieteni? Ce, sunt ghicitoare in stele, sa stiu cine iti este sau nu-ti e prieten dumitale? Chiar asa de celebru te crezi? In plus nu as avea de ce sa vreau sa fiu detestata de dumneata- mergi prea departe cu “finetea” psihologica,  iti imaginezi prea multe si te crezi…cam prea important, iarta-ma ca o spun.

-Ok,Ok, am inteles, nu te mai impacienta, lunatica mea. Deci, sa admitem ca esti complet inocenta si ca o pasarica ai picat in latul bunului meu amic…un mare cuceritor, de altfel.

-Ah, te rog, nu-ti permit. Mircea e chiar baiat bun, se vede de la o posta. Nu inteleg ce ai impotriva lui, halal prieten ii esti, sa spui astfel de lucruri despre el.

-Mda, se poate sa ai dreptate, admise  si inainta spre ea. Insa ce pot sa fac, cand ma gasesc intr-o seara la mare, cu briza fosnindu-mi prin par, cu milioane de stele sclipindu-mi deasupra capului si cu aceasta minunata copila in fata mea, de care ma simt atat de inexorabil atras, si care ma face sa innebunesc de gelozie, si de cheful nebun de a o prinde si de a o…

-Te rog!! striga ea, nu-ti mai bate joc... nu avu insa timp sa-si duca fraza la bun sfarsit, pentru ca simti cum doua brate puternice o insfaca strans de umeri si gura lui o captura pe a ei intr-un sarut poruncitor ca valurile marii, care o lasa fara suflare si fara sprijin. Se zbatu cat putu de tare, hotarata sa nu-l lase de data asta sa-si rada iar de ea, insa nu avu prea mult succes fiindca o tinea bine, pregatit pentru  rezistenta, si nu prea se putea lupta cu el. In plus- la naiba, erau singuri pe plaja, chiar daca ar fi strigat nu i-ar fi auzit nimeni. Incerca din rasputeri sa scape, dar se parea ca lupta era pierduta dinainte, el era mult mai puternic si se parea ca nu avea deloc gandul sa-I dea drumul.Din contra, o lipi si mai mult de el.

-Imblanzirea scorpiei cu ochi verzi, asta fac eu aici cu tine, ii sopti si o saruta din nou, lasand-o iar fara aer. Se zbatu si il lovi cu pumnii in piept. Pana cand avea sa o tot jigneasca? Intr-un final ii dadu putin drumul, atat cat sa respire si sa-I suiere:

-Te rog, inceteaza, imi faci rau. Pana cand o sa-ti tot bati joc de mine, ma faci si scorpie?

Rasul lui o zgaltai pana-n varful unghiilor.

-Nu ai auzit niciodata de imblanzirea scorpiei, piesa lui Shakespeare? Se pare ca intr-adevar nu prea ai mers la teatru…si nici sa citesti nu-ti prea place..

-Asta e numai treaba mea! striga ea, este problema mea, si nu ai niciun drept!! Si te rog sa-mi dai imediat drumul!!!!ii porunci, insa drept raspuns el o saruta iar  si iar si iar, o saruta pe pleoape, pe obraji, ii saruta barbia si gatul, ii gasi clavicula si isi trecu buzele peste ea , intr-un joc erotic care incepu incet-incet sa o inmoaie. I se facuse deodata foarte cald si foarte frig simultan. Cand el simti ca se imblanzeste, o stranse la piept.

-Draga, frumoasa, dulce….iarta-ma, te tin aici, te chinuiesc, in frig…Uite, pune-ti asta, ii zise- si ii intinse   chiar jacheta ei de lana.

-Cum??dar…de unde o ai?! se mira ea.

-Ai uitat-o langa foc…cand ai plecat atat de repede si de indignata , zambi el.

-Aaa…pai si tu…de ce…nu trebuia sa te deran…adica vrei sa spui ca ai venit dupa mine pana aici ca sa-mi dai jacheta???

-Te-am vazut ca nu ai intrat in hotel, si m-am gandit ca e un bun pretext sa ma iau dupa tine, mai ales ca nu e foarte sigura partea asta de plaja noaptea, si cum din cate am putut sa constat, ai tendinta sa mai faci uneori cate o boacana…in genul sa vii noaptea acasa la barbati pe care nu-I cunosti foarte bine…(ea isi feri repede privirea )Inima mea nobila m-a indemnat sa ma asigur ca esti in siguranta si ca nu iti va fi frig…la propriu si la figurat, sopti el si o saruta din nou. De data aceasta Selena isi lasa gura explorata in voie si intoarse capul ascultatoare in functie de miscarile buzelor lui, pe care incepea sa le recunoasca. Mici furnicaturi delicioase ii intepau pielea si simti ca se relaxeaza.Pana la urma, nu era chiar asa de rau- nu fusese niciodata sarutata atat de …expert. Se simtea in siguranta cu el, desi undeva un coltisor de pudoare ii spunea ca nu prea era bine sa se abandoneze astfel. Dar era un sentiment nou , frumos,liber, pe care nu-l mai traise cu alti baieti inainte.Faptul ca el , dupa tot  ce-I spusese, dupa cat il jignise, plecase in cautarea ei ca sa se asigure ca e in siguranta, o impresiona si o misca. Ce copil sunt isi spuse, recunoscand in sinea ei ca era un adevarat noroc sa se afle in bratele unui barbat ca el. Nu, nu ale actorului, ale celebritatii…ci pur si simplu, in bratele unui astfel de om.Altele ar fi omorat pentru acel privilegiu.

Se sarutara dulce si tandru, fara sa se mai sature unul de celalalt. Pentru prima data, Selenei nu ii era nici sila, nu simtea nici disconfort, se lasa sarutata vrand intr-un fel si sa se faca iertata pentru faptul ca fusese nedreapta cu el. Daca ar fi sarutat-o asa toata noaptea nu i-ar fi parut rau,  ar fi stat de bunavoie sub stele, sub luna, in murmurul marii, sub buzele lui calde, blande si cercetatoare care aveau aroma de iubire. Nu stia daca asa era, dar femeia din adancul ei se simtea iubita si asta era tot ce conta. Selena sau Lorelei…important in acele clipe era faptul ca el iubea si avea nevoie de cineva din ea , pe care era fericita ca putea sa I-l ofere.

Mai tarziu mersera tinandu-se de mana pe plaja. Marea le mangaia picioarele, briza le racorea chipurile si le impanzea inimile. La un moment-dat, o luna superba li se arata deasupra valurilor. In departare se auzea foarte incet o muzica dulce, lenta, parca special pentru ei si Mihai ii lua mana aplecandu-se asupra ei ca un curtezan la un bal:

-Dansati, domnisoara?

Selena rase si se lasa inlantuita in pasi de dans pe nisipul ud amestecat cu scoici  care uneori le zgariau talpile. Se simtea usoara ca o aripa si I se parea ca viseaza, ca traieste o pagina de roman. Macar in seara aceea avea sa se lase in voia lui, avea sa se lase dusa unde va pofti inima lui ; inca o intimida, dar il simtea totusi bun. Parca il descoperea si parca il privea pentru prima oara, intr-o noua lumina. Nu si l-ar fi inchipuit capabil de atata romantism.Parea senin, parea ca se simte bine, liber. In sfarsit lasase la o parte masca aceea dura de om exigent si precis, lasase la o parte lucirea otelita din ochii intunecati. Acum ochii lui revarsau parca un izvor de tandrete asupra ei… De ce oare nu era mereu asa, el insusi , lipsit de griji? de ce oare nu putea timpul sa se opreasca, intr-un suras si intr-un dans pe nisip la lumina lunii? Nu era important unde mergeau, unde o ducea. Prezenta lui o facea sa se simta vie. Simplu. Frumos. Necomplicat. Oare asa este de fapt?se intreba Selena, visatoare, admirandu-I trasaturile in lumina lunii. Asa ar putea fi oare mereu viata de indragostit?

-Iar esti ganditoare…ca si luna, al carei nume prea frumos il porti si de la care ai imprumutat atatea caracteristici, ii sopti el cald. Ce parinti originali si inspirati

-Da, rase ea cu sfiala. De fapt, e vorba de un personaj dintr-un desen animat pe care-l tot vedea mama, in timp ce ma avea pe mine.O printesa a lunii si aventurile ei. Cred ca am pastrat pe undeva tot felul de benzi desenate, poze si te miri ce, din vremea cand era la moda acest filmulet…m-am gandit ca mi-ar placea vreodata sa le arat copiilor mei. Insa rosi brusc, gandindu-se…cum  ar fi fost sa aiba acei copii chiar cu el.Spera ca nu-I ghicise gandul.

-Si asa, s-a nascut Selena…printesa lunii. O fata cu un nume , un chip si niste ochi unici. Minunat! Apoi nu se putu opri sa nu o iscodeasca sagalnic: la ce te gandeai mai devreme, cand ma priveai asa de pierduta, cu capul pe spate?

-Ah…rosi ea. De fapt…la tine, zambi , si isi apasa palmele in mangaiere pe obrajii lui aspri. Stiai ca…in fine, voiam sa zic ca… imi pari,…esti… foarte…esti, ai trasaturi frumoase, interesante, se balbai ea  in prima declaratie de acel gen din viata ei. El ii atinse palmele cu buzele, si ea continua: Esti frumos, esti atragator. Nu ma refer ca actor, ci ca om. Se opri cateva clipe, apoi adauga: ma bucur ca am avut sansa de a te intalni, Mihai Bohalteanu. Nu stiu unde vor duce toate astea, insa ma bucur  ca te cunosc. Este o sansa si…se opri putin, incercand sa-si stapaneasca emotia…o  onoare pentru mine.Ah, si nu as vrea sa sun ca toate acele fete…admiratoare ale tale, chicoti ea.

El rase de gelozia ei, dar redeveni serios si sincer  miscat de o asemenea declaratie spontana.

-Onoarea este de partea mea, frumoasa printesa a lunii.  Din ce in ce mai mult imi dau seama ca esti o persoana…speciala. La inceput atragi mult prin frumusete, prin firesc; pentru ca apoi sa descopere omul ca nu esti chiar atat de….spinoasa cum vrei sa pari. Si ca daca stii sa dai spinii la o parte, se arata un trandafir de toata frumusetea…un trandafir al lunii.Ma bucur nespus ca ma lasi sa patrund si in alte dimensiuni ale tale. Cred ca esti o fata care merita sa fie descoperita. Ai imprumutat intr-adevar ceva din vraja si misterul surorii tale, luna. Esti fascinanta ca si ea…ii privi parul intunecat ce capatase nuante ireale in reflexele noptii, si ochii scanteietori  plini de ape de margean. Da, cred ca ai fi fost o minunata printesa a lunii…si poate asta vei fi pentru mine de azi inainte, sopti el . Ea isi inclina fruntea intimidata, iar el i-o sprijini de piept. Insa am impresia ca sunt aproape singurul…continua. Aproape singurul care te intrezareste asa cum esti…. la randul tau te ascunzi nu-I asa, zise el cu tristete, si tu iti pui masti…pana la urma, se pare ca  toti le avem pe ale noastre.Fiecare are o masca pe care o poarta uneori ca pe o cruce.

- Sa ne fereasca de privirile indiscrete ale celor ce ne-ar putea face rau…sopti ea.

-Sa apere colturile tainei noastre, adauga el. Insa cateodata trebuie sa se gaseasca cineva care sa arunce o privire pe sub masca… sa ne vada asa cum suntem. Si sa ne iubeasca . Selen, ii zise, si o cuprinse pe dupa umeri. Mie-mi plac atat mastile tale care sunt adorabile, cat si fiinta aceasta fragila pe care o descopar pe dupa sau printre ele…uneori nu-ti dai seama si mai lasi in jos cate un colt de masca… atunci esti tu, si nu stii cat de minunata esti. Mi-ar placea sa nu o mai faci niciodata pe dura sau pe neinteleasa ori pe frivola….mi-ar placea sa fii tu pur si simplu, in simplitatea fiintei tale. Mi-ar placea s-o intrezaresc mai des pe printesa lunii, de dupa masca…

Ea vru sa ingaime ceva, insa el ii cauta iar buzele si ramasera astfel mult timp imbratisati in bataia vantului, a noptii si a marii. Luna le mangaia albeata chipurilor si a inimilor. Erau doi si se simteau doi, intr-o infinitate de stele si de univers   care se roteau parca in jurul inimilor lor.

La un moment-dat, le rasari in cale o barca. Mihai se apuca imediat sa o traga la mal.

-Ce zici, draga mea? Ciudat semn, nu-I asa?

-O fi lasat-o vreun marinar…poate se duce sa pescuiasca in zori. Dar la ce te referi, ce semn?

-Un semn pentru noi…o barca, o plutire, un drum, un inceput…un inceput de drum..

-Ah, isi ascunse ea zambetul in par. Cred ca ai prea multa imaginatie…artistica.

-Hmmm...posibil, insa daca alti baieti te duc sa dansezi si sa cauti scoici pe plaja( nu, nu vreau s-o fac pe gelosul sa te intreb in amanunt ce ati tot  facut atata timp tu si dragalasul de Mircea in dupa-amiaza asta desi tare mi-ar placea),ce-ar fi ca eu  sa te scot la o plimbare nocturna cu barca? Presupun ca este oricum mai romantic si mai original, o tachina cu eterna sclipire de umor in ochii ca abanosul lichid.

-Pai…este, zambi si ea. Insa oare e buna barca, sau o fi sparta? Stii, eu nu inot..si mi-e groaza de apa..,mai ales noaptea. Si..si, oare n-or fi pe aici…rechini???

 Rasul lui puternic o facu sa tresara si sperie probabil toti pestii dimprejur, inclusive posibilii rechini .

-Cu atat mai onorat voi fi sa va salvez de la inec, adorabila domnisoara, zise el prompt. Fiti fara grija, cu mine sunteti mai mult decat in siguranta, sunt un marinar incercat si un inotator priceput. Cat despre rechini…ma indoiesc ca s-a vazut vreunul vreodata prin partile astea, insa in caz ca ar indrazni sa ne tulbure linistea, m-as oferi cu mare bucurie drept momeala ,si m-as lupta cu ei cu sange rece daca asta ma va face sa intru in gratiile printesei lunii si a..marii.Asadar, va incumetati sa sfidati valurile in aceeasi barca cu un biet suspinator si aspirant la inima dumneavoastra?

Ii intinse o mana, pe care ea o apuca nu insa fara sovaiala, intrebandu-se cum putea sa fie cineva atat de relaxat intr-o barca fragila, noaptea, pe o mare imprevizibila si periculoasa, cu o pacoste ca ea de salvat in cazul (foarte probabil) in care avea sa cada in apa.Nu stia sa inoate iar marea nu o entuziasma decat de pe tarm. Se lasa in barca osciland, cu dorinta brusca de a se intoarce la hotelul unde erau cazati…insa gustul aventurii si fascinatia pe care o exercita Mihai fura mai tari. Pana la urma ar fi mers probabil oriunde cu el, isi spuse, neintelegand nici ea de ce.Cu siguranta nimeni nu mai avusese inainte un asemenea efect asupra ei, se intreba daca era datorita celebritatii lui sau daca era si altceva.El vaslea acum, si la lumina lunii parea un chip de zeu sapat in marmura antica, nascut din spuma marii spre implinirea misiunii sale de a ferici si binecuvanta fiintele muritoare de pe mal. Selena se lasase usor pe coate, respirand feeria si magia noptii. Apa clipocea in jur vrajita , parca imblanzita si ea de zeul cel frumos si palid cu ochi eminescieni, care o mangaia lenes cu vaslele. Mihai era tacut. Uneori o privea si nu mai era nevoie de cuvinte. Luna, marea, stelele umpleau totul imprejur si in ei.

-Ti-e frig, o intreba la un moment-dat.

-Nu. Mi-e bine, murmura ea. Si dupa o alta lunga pauza: Mihai?

-Mmmm??

-Pot sa te intreb…?

-Orice.

-De ce se face cineva actor? De ce ai ales asta? De ce ai ales un drum atat de greu? Iubesti oamenii chiar atat de mult?

El ofta si deveni ingandurat. Miscarea vaslelor incetini. Plutira bland, pe marea de stele.

-Din multe motive, cred. Si eu m-am intrebat adesea. Nu stiu daca am gasit un raspuns precis. Poate ca am vrut sa ma caut, negasindu-ma suficient in viata de zi cu zi. In toate personajele mele, ma caut de fapt pe mine. Si mereu e o bucurie imensa, atunci cand regasesc ceva, o farama. E ca si cum as fi o scoica sfaramata pe nisip, incercand sa ma reintregesc. Fiecare personaj e un ciob, pe care-l adaug la…scoica sufletului meu, zambi el.

- Ce frumos, sopti ea. Credeam ca e mai mult vorba despre…tine si oameni, despre relatia ta cu noi, cu publicul. Credeam ca o faci mai mult pentru noi.

El statu iara pe ganduri, si nu se mai auzi decat murmurul apei.

-Da..este si asta. La inceput mai ales, ma gandeam numai la public, la cum sa-l multumesc. Ma raportam atat de mult la parerea oamenilor din fata mea, incat daca ii simteam pe ei fericiti, eram si eu fericit, iar daca ii simteam nemultumiti, asta ma nenorocea intr-atat incat eram capabil de gesturi de nebunie. Am trecut printr-o perioada de un fel de fanatism…Insa cu anii am devenit intr-un fel mai egoist, ori poate pur si simplu am ajuns la alta etapa. Acum ma preocupa mai mult personajul meu.  Psihologia lui, ajungerea la el. Este un drum lung si anevoios uneori, sa ajungi la personajul tau. Sa-l intelegi, sa empatizezi atat de mult incat sa te contopesti cu el.Dar in clipa cand ajungi, nimic nu mai conteaza in jur. Tu ai inteles.Faptul ca reusesti sa traiesti emotiile personajului , sa te transpui in carnea si sufletul sau constituie o bucurie, o revelatie atat de mare, incat ajungi sa nu-ti mai pese prea mult de altceva, de felul cum vor vedea si vor aprecia ceilalti ceea ce joci. E greu de explicat…daca nu o traiesti.E ca si cum deodata ai avea alta piele, alt suflet, care se lipeste de al tau, care ia locul pentru o vreme sinelui tau. Eu gandesc, reactionez, gesticulez, vorbesc, ma comport in acele clipe asa cum ar face-o personajul meu… personalitatea mea se da usor la o parte si ii face loc….

Selena il asculta fascinata.

-Asadar, sacrifici sinele tau, fiinta ta…in acele momente, esti altcineva…

-Sacrificiu nu e poate cel mai bun cuvant. Pur si simplu se intampla de la sine. Si da, ajung sa fiu altcineva, insa tot prin mine insumi…cum sa zic…sunt tot eu, insa am alte trasaturi. Alte gesturi, alte priviri, alte ganduri si trairi. E dificil, rase el. De aceea, tii minte, cand iti vorbeam de Lorelei….poate ca te chinuiam, insa intentia mea era chiar opusul: sa o lasi libera, sa vina din tine la suprafata. Sa nu o fortezi, sa nu te fortezi. Pur si simplu te dai la o parte si ii faci loc in tine. Este un process natural, vine de la sine, cu cat inaintezi mai mult in rol.Este ceva ce se intampla pur si simplu, iar parerea mea este ca tine de divin caci in termenii nostri omenesti cum se poate explica, faptul ca tu devii altcineva?

Da, ma tem ca oricat ar suna de egoist, m-am facut actor mai mult pentru mine, in cautarea de mine insumi. Voiam sa-mi  inteleg toate laturile ascunse, neexplorate. Daca vrei, ia-o ca pe o calatorie de initiere inspre mine insumi. Voiam sa vad cat de departe se poate ajunge…In aceasta scoica a inimii mele, cum atat de frumos spune poetul, voiam sa vad cat de adanc este ecoul si nostalgia marii… Marea. As scrie un roman, un poem imens, inchinat ei. Uneori simt ca totul este aici…la mare. Si oricat  ne-am exclama in preajma ei, tot tainica ramane mereu…marea. Selena simtea ca-I mai spusese cineva vorbele acelea, demult. Romanul marii…marea…Da, un roman inchinat marii. Frumos, necuprins, negrait. Un roman care sa ramana doar scris pe hartie, ca un descantec pe care daca-l rostesti se pierde ca un fum. Insa marea e ca viata: fuge printre degete oricarui poet…Oricat ai incerca sa o asezi cuminte intre paginile unei carti, iti scapa fiindca are legi proprii si numai ea isi stie taina.Numai marea isi stie numele si poezia.

 Il privea acum cu respect. Realize  inca o data cine era omul pe care il avea inainte. Stia, intelegea. Simtea ca intelege. Ii intelegea poate alegerea…insa din fiinta lui se desprindea si o mare tristete, pe care ar fi vrut poate  sa i-o alunge. Sa-l faca sa simta numai bucurie…sa vada ca alegerea lui trebuie sa-I fie numai bucurie, ca trebuie sa fie mandru, ca… poate avea un prieten.

-Cat curaj trebuie sa ai…in ceea ce faci, zise ea cu greu.

-Asa e. Am renuntat la tot cand am luat-o pe drumul  actoriei. M-am certat cu ai mei fiindca nu erau de acord, si am fugit de acasa. Multa vreme nu am avut ce sa mananc, abia daca aveam unde sa dorm. Am renuntat la gandul de viata normala, cu familie si prieteni… sunt un singuratic, in meseria asta, stii. Fiindca ma si implic foarte mult in ea. Poate prea mult, uneori ma intreb… daca nu exagerez. Insa e tot ce am. Sunt constient ca nu mai am sansa unei familii normale, cu sotie, cu copii. Pe care insa mi-as dori-o….mult…murmura el ca pentru sine. Stiu ca nu e usor sa traiesti alaturi de un actor care-si sacrifice zilele si noptile pentru teatru, pentru film.Vorbele tale de azi m-au lovit in plin: asa este, aveai dreptate poate fara sa stii: in momentul cand ajung sa ma cunoasca mai bine, admiratoarele mele fug. Isi dau seama ca viata alaturi de mine nu e doar roze si lauri, ca implica si destule sacrificii…ele nu reusesc sa inteleaga latura mea singuratica, interiorizata: atunci cand imi studiez personajul ma inchid in mine pentru o vreme si trebuie sa fiu singur…Fetele  admira aceasta latura a mea, poate ii exagereaza insemnatatea, insa nu reusesc sa o inteleaga. Si asta ma face sa-mi spun ca e mai bine pentru ele sa isi caute de drum …departe de al meu. Cred ca e un sacrificiu pe care mi l-am asumat de la inceput, zise el cu un zambet amar. Pana la urma, nu se poate avea totul, nu? O privi .  In corul de lumini si umbre lunatice, Selena era foarte frumoasa. Parea nepamanteana, in felul in care il asculta cu o expresie concentrata.Vazu o durere muta nascandu-se  in ochii lui, ca o parere de rau, si se grabi sa il aline:

- Ma bucur ca putem vorbi astfe. Te compatimesc pentru tristetea ta…insa poate dramatizezi prea mult. Esti inca tanar. Pur si simplu nu ti-ai gasit jumatatea, asta-I tot, se intampla cu milioane de oameni. Numai fiindca ai o meserie putin mai aparte nu inseamna ca esti diferit sau ca trebuie sa te singularizezi fata de ceilalti oameni. Nu inseamna ca trebuie sa ai un destin diferit.

-Imi place mult ca imi spui astfel de lucruri, zise el. Convingerea cu care o faci ma face sa sper ca ai dreptate, zambi. Ii lua mana si i-o mangaie usor.Selena? Am extrem de putini prieteni. Ai vrea tu, sa fii ..prietena mea? Mi-ar placea.

Ea se emotiona si ii lua ceva timp pana ii raspunse:

-Cum sa nu. As fi…desigur, onorata.

-Multumesc fiindca ma ajuti sa-mi clarific inima, adauga el, si ii duse mana la buze. Ma faci sa ma simt mai bine. Iarta-ma daca uneori am fost, sunt…atat de gelos, asa cum s-a intamplat astazi, cu Mircea. Este dreptul tau sa iti alegi…cu cine iti petreci timpul, eu nu ar trebui sa ma amestec, nu am acest drept. Ii saruta podul palmei indelung, in timp ce Selena simtea literalmente ca se topeste sub atingerea lui  vrajita. Asemeni unui magician, avea puterea sa faca din ea tot ce vroia, sa ii atinga corzile inimii precum un instrument fermecat.

Isi continuara drumul pe ape in timp ce luna si-l continua pe al ei pe apele cerurilor, lasandu-si trenele de stele sa impresoare lumea.Doua vasle argintii ii mangaiau alene chipul de fecioara oglindit in ape, lasand in urma pulbere  de lumina pe tremurul bland al valurilor.

“Mi-ar placea sa scriu o carte; mi-ar placea sa fiu poate, scriitoare, insa o scriitoare in ascuns; precum Lorelei- sa nu-mi afle nimeni sufletul …”

“Poate ca cel mai frumos lucru pe lume sunt ochii albastri…stii, acel albastru ce bate spre violet.Am vazut la foarte putine persoane…parca nici ochii verzi nu sunt atat de frumosi….de asta s-au facut atatea poezii cu ochi albastri, nicuna cu ochii verzi…”

“Intotdeauna am fost complexata de felul in care arat, plinuta, dar n-am gasit niciodata puterea sau vointa necesara de a ma preocupa de trup mai mult decat de interior, decat de sufletul meu; de aceea incercarile de a merge la fitness sau de a practica un sport s-au sfarsit cu vane esecuri; probabil simteam  mereu remuscarea de a rapi din timp gimnasticii sufletului. Sa ma ierti daca nu sunt frumoasa cum mi-as dori, cel putin la exterior. Uneori imi privesc corpul in cada de baie, si parca as privi un mamifer in curs de putrezire sau deja putrezit. Fara mine, trupul meu e o coaja de care parca uneori de bunavoie m-as debarasa Urasc carnea din care suntem facuti.E asa de ciudat, sa vezi oamenii privindu-te si judecandu-te dupa cate kilograme ai in plus ori in minus, fara a se preocupa de greutatea sufletului pe care-l porti cu tine. E aproape o jignire.

Insa ma uit la fetele cu rochii vaporoase cu flori si fluturi in par si la piept, si nu ma pot opri sa nu incerc o suferinta…undeva in mine se ascunde asadar nevoia de a fi privita, carnea mea se vrea admirata, isi cere drepturile. Extravaganta? Undeva se ascunde in mine dorinta de a fi surprinsa intr-un portret de mana unui pictor priceput. Vanitate? Ca sa ma pot mira incet, duios si frivol :asa s-a oglindit tot ceea ce a clocotit in mine peste arcul timpului? In acele trasaturi, in acele culori si in acea expresie visatoare cuminte asezata pe panza incape tot oceanul de simtiri si de aspiratii care m-a insufletit sa merg, sa traiesc, sa construiesc, sa iubesc, sa mor? Sufletul meu se pleaca insa ca salcia in fata anilor si a neputintei- stiu ca nu se va implini niciodata, ca nu voi avea niciodata un portret al meu. Dar uneori ma simt un tablou viu in vesnica schimbare de stari si de nuante, si mi-as dori sa intalnesc pe cineva care sa-mi surprinda macar din mers shimbarile de expresie in functie de starile de suflet. Uneori e o acuta suferinta sa ramai anonim, inutil, pe panza vietii…

De fapt, as vrea cateodata sa fiu si eu Lorelei….Macar putin.”

Esti.

IX Viata cea noua

Culoarea zilei de astazi se numeste mare.

Mare de coral, in faldurile tale am iubit, am iubit fara de trup. Mare de coral, in albastrul verdelui tau mi-am sadit inima.Ti-o las amintire, mare.

 Si Visatorul fusese acolo. Pe una din marile pamantului. Si el iubea.

I se strangea inima cand se gandea cate  se intamplasera in atat de putin timp. Parca se schimbase ceva, parca se schimbasera multe. Parca se schimbase viata toata. Undeva se deschisese o portita, iar cea care venea de acolo era o fiinta noua. Lucrurile si oamenii vechi erau acum lipsiti de culoare si de emotie, acoperiti ca de pulberi de cenusa. Tot ceea ce putea sa vada ori sa simta era lumina din ea, ca un nou rasarit peste o lume abia creata. Rasaritul neasteptat si plapand al fluturilor albastri din fereastra…

Revenise de la mare in biroul ei prafuit, la recea si ingusta realitate, insa cu aripile de fluture prinse nevazut de umeri.La tacanitul monoton al tastelor calculatorului si la eternele probleme irezolvabile carora trebuia sa le dea de cap. Toate erau la fel- si colegii mai apropiati care o cercetau uneori cu chip ingrijorat, si Andreea care o privea pe deasupra ochelarilor atunci cand Selena nu era atenta. Cafeaua fara gust de la tonomat, ceaiul de musetel combinat cu menta, apa plata din sticlutele de plastic, intotdeauna prea rece si tot fara gust. Ca viata ei dinainte… Insa acum se adaugasera aripile de fluture auriu, cu ajutorul carora plutea pe deasupra tuturor, intr-un cer numai al ei, intr-un aer mai pur care de oameni este numit al iubirii. Daca ar fi putut sa cante, ar fi cantat. Dar se multumea sa-si intinda aripile stravezii deasupra oamenilor, protector, infasurandu-le inimile in nuante delicate cu blandetea si lumina acelui care, fara sa marturiseasca nimanui, fara sa aiba nevoie de cuvinte si de efuziuni, iubeste.

Copacii afara inflorisera ca si sufletul ei; incet- incet se scuturau in cantec peste oras, grei de polen si de vant.Cerul devenea tot mai albastru iar orele fierbinti ale verii - din ce in ce mai aproape; numai ea statea in birou, ca o floare intr-un borcan de sticla, asemeni unui fluture ce asteapta de o eternitate zborul.

   In rest, Selena isi vedea mai departe de tacanitul monoton al calculatorului. Daca rostea cateva vorbe pe zi, si refuza aproape complet tovarasia galagioasa a colegilor.

-Ce-o fi cu ea, e bolnava? Se intrebau unii dintre ei, cei mai apropiati. A slabit ingrozitor in ultimile luni…o fi avand un necaz in familie.Insa nu puteau scoate nimic de la ea. Le zambea absent cu un aer misterios si indepartat, facandu-I inca mai curiosi decat daca le-ar fi marturisit fatis totul.

Intr-o dimineata se trezi ca Andreea o invita la ea in birou. Se stia ca asemenea eveniment exceptional avea loc numai in cazul unei promovari sau a..unei concedieri. Avand in vedere ca nu putea fi vorba de o promovare, Selena intrevedea nori negri la orizont.  Figura sefei nu era prea binevoitoare, sprancenele ei formau o linie inexpresiva deasupra ochelarilor. Selena se aseza ca pe ghimpi, intrebandu-se ce boacana mai facuse si ce avea sa se intample cu ea. Probabil fusese mai distrata in ultima vreme…Visa mult mai mult cu ochii deschisi.Undeva stia, presimtea ca avea sa fie data afara…insa ciudat, sentimentul ii provoca usurare sau pur si simplu- indiferenta.Ce-o fi o fi, si poate spre mai bine, in sfarsit totul avea sa aiba un sfarsit. Obosise. Deja se imagina somera, fara un sfant, mancand cartofi fierti insa libera, libera, putand sa se bucure de timp si de natura si de prieteni si de uitatele carti, si  de…teatru. Si de Acela care ii umplea acum toate coltisoarele gandului.

-Selena! O trezi vocea ascutita. Iar ai plecat in stele? La ce te gandesti acum oare, ca vad ca iar plutesti in eter!!

 -Aaaa…ma gandeam..ma intrebam ce ai sa-mi spui…

-Selena, tu esti o fata foarte buna, tin mult la tine; te-am apreciat mereu pentru simpatie si corectitudine.Insa in ultimile luni te-am observat mai indeaproape, nu pari deloc tu insati. Ba ai momente de exaltare extrema, in care parca ai vrea sa faci munca a zece oameni, ba ai (lungi) perioade in care pur si simplu esti convinsa ca muncesti, insa stai si privesti in gol sau pe geam…iar in ultimile zile, aceste “pauze” s-au prelungit. Selena, trebuie sa recunosc ca in acesti ultimi doi ani de cand te avem in firma, ai facut destul de multa treaba, insa facand o medie a rezultatelor tale, te incadrezi mai degraba intr-o valoare mijlocie: nici prea prea, nici foarte foarte. Stii bine ca aici urmarim ca toti oamenii nostri sa fie cei mai buni, sa ajunga la performante de invidiat, ca urmarim sa fim cei mai buni de pe piata. Aceasta ambitie nu am scornit-o eu bineinteles, insa si eu ca si altii ma supun unor standarde, daca vreau acest job. Pana la urma, chestiunea e daca vrem sau nu acest job. Iar la tine, Selena, ti-o spun cu franchete: nu mi se pare ca mai e cazul. Am senzatia ca…pur si simplu te-ai plictisit, ca nu te mai intereseaza. Andreea facu o pauza, care i-ar fi dat timp Selenei sa zica ceva. Ea se auzi spunand:

-Aaa…ce-I drept, am fost ceva mai obosita in ultima vreme..

-Da, se vede. Insa si eu sunt, Selena, si toata lumea este obosita. Nimeni nu vine aici de placere si ca sa se relaxeze, ori fiindca nu are ce face pe acasa. Dar crede-ma, se observa foarte bine diferenta intre cineva obosit si cineva care pur si simplu nu mai este motivat. Iar eu cred ca tu faci parte din ultima categorie. Ce ai sa-mi spui? Ce e cu tine? Te rog, fii sincera. Andreea isi mai imblanzi tonul, vazand-o pe Selena ca aproape tremura. Asadar, ce ai sa-mi spui, ce se intampla cu tine?

-Eu…aa…am …as putea sa zic, oarecum, probleme sentiment…familiale.

-Mi-am imaginat. Stiu ca esti singura in Bucuresti… cred ca trebuie sa-ti fie greu, insa…

Pe naiba crezi, isi spuse Selena. In afara de job si blestematul ala de computer, pun pariu ca nu mai  ai alta preocupare pe lume.Nu si-ar fi imaginat-o pe Andreea sa aiba vreun hobby, familie sau vreun iubit…

-..Insa, continua Andreea, jobul e job, si daca tot venim aici si suntem platiti, eu zic ca trebuie sa ne facem datoria asa cum trebuie, nu crezi? o apostrofa pe un ton mustrator.

-Ba da, suspina Selena.Cunostea placa: jobul, datoria…cu sufletele noastre oare cum ramane, ar fi vrut sa o intrebe.

-Ei bine, avand in vedere ca tu iti faci datoria mai putin in aceste ultime luni, nu pot sa nu te intreb ce se intampla, si ce ai de gand. Pentru ca astfel nu se mai poate continua.In calitate de manager al acestui department, nu mai pot lasa ca lucrurile sa mearga astfel inainte, iar colega ta sa-ti faca si jumatate din munca. Nu sunt foarte lamurita de care natura sunt problemele tale….ori de natura familiala, si atunci ma gandesc ca este o stare trecatoare; ori de natura…volitiva, si prin asta ma refer la faptul ca ti-ai pierdut motivatia pentru aceasta munca? In acest caz, ma vad nevoita sa iau masurile de rigoare.

Inspaimantata, Selena isi zise: gata, ma da afara.

-Sper ca ma intelegi, Selena, intelegi ce vreau sa spun?

-Sa …sa inteleg ca…zilele mele in aceasta firma sunt numarate…

-Tot copil ai ramas, draga mea, suspina sefa. Nu, nu vreau sa te amenint ca te concediez, nu asta e ideea. Vreau doar sa inteleg care este problema, ce anume te impiedica sa functionezi macar normal, daca nu deasupra asteptarilor. Si daca este ceva ce eu sau aceasta firma am putea sa facem, in asa fel incat sa iti revii.As vrea sa identificam problema, pentru a  vedea ce este necesar sa facem pentru ca tu sa functionezi din nou, macar bine.

Aha, deci nu era preocupare pentru mine, ci pentru instrumentul care nu mai poate fi folosit. Daca are o fisura, sa o reparam, iar daca nu mai poate fi reparat, sa il aruncam si sa il inlocuim.Tipica gandire ‘manageriala’ a la Andreea.  

-N..nu stiu ce sa zic…eu…simtea ca o dor tamplele.

-Uite, nu trebuie sa zici nimic acum, ok? Sugera Andreea.Iti las la dispozitie cateva zile, in care te rog sa te gandesti bine la aceasta chestiune, iar lunea viitoare ne intalnim din nou si discutam. As vrea sa te rog ca pana atunci macar sa identifici clar si sincer ce anume te impiedica sa fii eficienta ; pe urma vom incerca sa gasim o solutie, ok?

-Ok, ingaima Selena. “Eficienta”. Cuvantul din dictionar pe care il ura cel mai mult.

-Bine. Iti multumesc. In acest caz, pe lunea viitoare. Si incearca sa fii mai optimista, doar ai toata viata inainte! Andreea ii dadu de inteles ca discutia se incheiase.

-Bine, Andreea, multumesc si eu, se balbai Selena si iesi din birou plouata.Nu mai auzi insa si ultimile cuvinte ale sefei, murmurate ca pentru sine:

-Ai grija de tine, copilule.

Ajunse acasa franta si fara chef de nimic. Parca totul mergea prost. La curs nu se dusese, desi nu o mai deranja prezenta nimanui. Se simtea impacata, atat cu Mircea, cat si cu… gandul la el o facea sa simta o apasare in piept si o  ardere pe inima. Parca ar fi turnat in ea cu pulbere de fluturi, cu prafuri ametitoare mirosind a vara si trezind totul in fiinta ei. Parca incepea sa gaseasca ceva pierdut demult. Nu stia. Multe sentimente incalcite, contrarii. Frica inca nu disparuse complet. Si acum, problema cu Andreea…Ce avea sa faca, habar n-avea ce sa-I povesteasca: poate ca m-am indragostit? Milioane de oameni se indragostesc si se despart zilnic, cu ce le afecta asta viata profesionala?Nu avea nicio scuza. Ce sa-I spuna: m-am indragostit dar mi-e frica, fiindca e ceva nou pentru mine, si fiindca nu e un om oarecare.

  Se tranti pe pat. Geanta, hainele, lucrurile atarnau lalai imprejur. Si doamne, atata singuratate. Numai ticaitul monoton al ceasului. Afara umbrele serii incepeau sa coboare trist.

Si-ar fi dorit sa o sune cineva…El nu avea numarul ei, nu i-l ceruse. Nu voise, ori poate se jenase- avea un stil de moda veche…inca un lucru care-I placea la el : cati barbati “moderni” nu s-ar fi tinut de capul ei sa le dea numarul? El insa avea un mod  de a fi discret, elegant, romantios…adorabil.

In ziua urmatoare avea curs la scoala de televiziune.de data aceasta poate va gasi curajul sa-l priveasca in ochi, sa-I zambeasca si sa-I arate din privire tot ceea ce simtea pentru el si nu cuteza sa-I marturiseasca…

Isi lasa capul pe perne, rememorand clipa cu clipa tot ce se intamplase la mare. Cat fusese de frumos si de ireal…Ciudat- Mircea nu-I venea aproape deloc in minte, ca un fel de element de decor (recunostea cu vinovatie). Insa  El, El…ce o fermeca atat la el, oare? Privirea? Da, clar. Sau modul lui de a fi..sau cele cateva fire de par argintiu care ii luceau uneori in soare, dandu-I un aer de om care a trait si a suferit multe? Sau faptul ca ascundea un suflet atat de complex, ori faptul ca o plimbase noaptea pe sub luna, pe o mare visatoare si adormita si in rezonanta cu inimile lor? Sau poate buzele lui…Isi ascunse fata rosie intre perne, la amintirile plimbarii cu Mihai. Fusesera cateva ore, jumatate de noapte…Care parca faceau sa simti ca meritasa traiesti, ca viata are totusi sens. Atat de recente, parca traise acele clipe intr-o alta existenta…Clipe fermecate, de tinut strans la piept intr-o carte cu povesti. Ferite de indiscretia unei lumi care parca din ce in ce mai putin intelegea si traia asemenea lucruri.

Brusc, soneria mobilului.

Ca intotdeauna: cand isi punea o dorinta, I se implinea.Insa acum parca rememorarea scenei cu Mihai o indispunea pentru revenirea la cotidian.

-Da, raspunse fara chef.

-Selena? Buna..

-Emilian!!? Buna.

-Ce faci?totul bine? Scuze ca te deranjez la aceasta ora .

-Nu-I nimic. Da, totul bine. S-a intamplat ceva? Nu se mai tine cursul maine?

-Aaa..ba da, cred ca da. Nu mi-a spus nimic Mihai, deci banuiesc ca e totul ok, sper sa vii. Cred ca aveti de finalizat repetitiile la piesa, nu? Vocea ii era parca mai agitata ca de obicei.

-Cam asa ceva.Da, cred ca o sa vin.

-Apropo de curs, as fi vrut sa discut si eu ceva cu tine. Stii ca sunt realizator de emisiuni…

Inima Selenei facu un salt. Avea sa-I propuna o colaborare! Avea sa devina vedeta!!

-Da….ingaima ea.

-Si…ma gandeam…la o eventual colaborare, stii. Cautam mereu tinere talente dornice de afirmare.

Dumnezeule, norocul stralucea din nou  pe strada ei!

-Aaa…ce ..ce vrei sa spui, se balbai ea de emotie.

-As vrea sa discutam cate ceva. Insa nu asa, la telefon. Ce zici de o mica iesire? Stiu un restaurant foarte dragut si linistit pe la Piata Unirii. Am putea sa ne vedem, sa zicem cam intr-o ora?

-Da! Cum sa nu? Sigur! Ar fi putut si sa zboare pana la locul cu pricina, daca i-ar fi cerut-o. Era atat de nerabdatoare incat nici nu-si dadu seama cand fu gata, cand se imbraca, si cum o zbughi spre statia de autobuz. Nu-I venea sa creada ca, dupa asteptarea rolului lui Lorelei, acum si Emilian vroia sa-I propuna ceva. Cu siguranta se nascuse sub o stea norocoasa.

Ajunse mai devreme la restaurantul respective si se aseza la o masa  visatoare, cu gandul deja la emisiunea pe care avea sa o prezinte. Ceva gen gossip? Sau moda? (hmm va trebui sa mai slabesc putin; si poate sa ma vopsesc; poate blonda mi-ar sta mai bine, e mai trendy; si apoi se stie-toate vedetele sunt blonde. Si silicoane, definetly.) Sau muzica? O da, ce frumos ar fi, o emisiune de muzica! Ori de divertisment cu multi invitati, ceva gen Duminica in familie ori Happy Hour. Hmmm dar pentru asta-mi trebuie un pic de pregatire, caci totusi, sunt o novice! Sau  poate o sa incep prin a prezenta stiri…macar pana imi formez o experienta. Ahh stiam eu, stiam eu ca intr-o zi voi ajunge un star! Presimteam eu ca norocul imi va surade! Incet-incet, steaua mea se va afirma! Daca stiam ca e totul atat de simplu, ca e de-ajuns o vorba buna din partea cuiva ca sa ajungi un star,  m-as fi inscris de foarte multa vreme la o scoala de genul acesta…De fapt, in secret isi dorea cu ardoare sa fie la inaltimea lui Mihai, sa faca si ea parte din lumea lui, sa devina demna de el.

-Buna seara domnisoara!

-Emilian!ce m-ai speriat, zise ea apasandu-si mana pe piept. Venise prin spatele ei inadins fara sa il simta si o saluta pe un ton foarte emfatic.

-Ai venit mai devreme! Spre surprinderea ei, Emilian o saruta usor pe obraz si se tranti cu zgomot pe un scaun in fata ei. O surprinse gestul lui, cat si tinuta: era foarte elegant, pus “la patru ace”, cum s-ar spune. Era si parfumat in exces, ceea ce o facu pe Selena sa strambe din nas. Ma rog, asa or fi astia, in lumea vedetelor….extravaganti.

El o privi cu o expresie ciudata in ochii galbui:

-Esti minunata draga mea, minunata, ii zise; o privi de sus pana jos, iar Selenei ii displacu din nou usor atitudinea lui.Mai ales ca pana atunci fusese intotdeauna rezervat si prietenos. Oare in seara aceea bause?

Se privira cateva clipe in tacere, masurandu-se. Ceva din entuziasmul Selenei se clatina.

-Asadar…m-ai chemat ca sa vorbim? intreba, nerabdatoare, sorbind cu nervozitate din ciocolata calda pe care si-o comandase. El rase, si mustatile I se clatinara usor  ca la adierea unei brize.

-Te grabesti! Ai treaba, te asteapta cineva?un iubit? Ii zambi , si dadu din mustati cu subinteles. Parca era un actor intr-o comedie cam proasta. Selena nu I le observase inainte, sau nu facuse mare caz de ele, insa acum I se pareau foarte caraghioase. I le si vedea, rasucite in sus a la Caragiale… mai ales felul cum I se clatinau la orice expresie a fetei era foarte amuzant. Se stradui din rasputeri sa ramana serioasa.

-Nu, nu ma grabesc deloc, nu ma asteapta nimeni. Am venit cat am putut de repede…sa aud ce  doresti sa-mi propui, incerca ea sa zambeasca.

-Minunat, ma bucur foarte mult. In acest caz, putem sa comandam.

In timp ce asteptau comanda, el isi luase o bere si  parea din ce in ce mai bine dispus fara sa  o scape din ochi, pe cand Selena se simtea tot mai nelalocul ei si se foia pe scaunul de lemn, nestiind unde sa priveasca si ce sa faca cu mainile. Se hotari sa reia miezul problemei:

-Asadar, mi-ai zis ca…vrei sa vorbim?

-Da, da, chiar este necesar. Te-am observant mult, in aceste luni…ai fost o aparitie destul de…interesanta, la scoala…

I se parea ei, sau privea ..spre sanii ei??? El continua, cu o expresie care nu putea fi decat cu un subinteles evident:

-Selena, ai un talent deosebit, din cate am vazut…sa joci teatru. Sa innebunesti barbatii.

-A, fu tot ce putu ea sa exclame, lasandu-se pe spatarul scaunului.

Emilian se oprea din cand in cand  sa ia mici inghituri din ciorba grasa pe care si-o comandase. Pe alocuri, isi inmuia putin si partea de jos a mustatilor, care devenea usor albicioasa…pe Selena incepea sa o apuce rasul-plansul si un usor rau de stomac, care se amplifica pe masura ce el isi continua caraghiosul discurs:

-Am vazut cum le-ai sucit mintile atat lui Mircea si lui Mihai…Mircea nu face decat sa vorbeasca despre tine, ne-a innebunit cu Selena in sus, Selena in jos, iar Mihai, hmm..desi e rezervat si n-a pronuntat niciun cuvant la adresa ta, se schimba la fata cand intri in camera, ori cand aude pomenindu-se numele tau. Si apoi dintr-odata, cu un gest de animal ce isi prinde in gheare prada, Emilian ii apuca mana, cu degete unsuroase si reci, facand-o sa tresara violent:

-Intelegi, ai un talent aparte, de a-I face pe barbati sa-ti cada la picioare...talent care poate fi exploatat si care te-ar putea duce departe…ii mangaia pielea fina cu degetele lui stravezii si unse, privind-o lasciv pe sub sprancene, iar mustatile imbibate de zeama grasa I se zbarlisera acum in sus ca doua maturi. Pur si simplu era prea mult de indurat.

I se intoarcea stomacul.Fiecare por de pe piele I se crispase.Isi retrase mana cat putu de repede si o sterse pe ascuns de fata de masa. Incercand sa se stapaneasca, ii suiera:

-Nu sunt sigura ca inteleg exact ce vrei sa-mi sugerezi, Emilian.

-Ahh..ba din contra…o femeie cu talentul tau intelege foarte bine…prea bine, muuult prea bine chiar…si isi plimba privirea libidinoasa si obsesiva de la fata ei la sani. Cu talentul tau, sunt sigur ca am putea aranja ceva, cat de curand….m-am gandit chiar sa te invit la mine in seara asta, sa vedem ce putem…combina, ii arata el pe deasupra mesei ranjetul plin de ciorba albicioasa.

Selena simti ca  se invarte incaperea odata cu ea. In acele clipe, vazu clar cele doua cai care I se deschideau inainte: celebritate si bogatie pline de compromis, obtinute vanzandu-se pe sine, sau o existenta anonima si chinuita dar cu sufletul intact. Alegerea parea mai mult decat evidenta, iar ea sovai doar o clipa.

Se apuca strans cu mainile de marginea mesei.Trase adanc aer in piept. Deci din astia-mi esti?? Nu-I venea sa-si creada ochilor si urechilor. Omul de treaba, bun, solar, prietenos de pana atunci…Omul care ii invata atatea lucruri si care organiza totul atat de bine! Omul cu care discutase atatea si pe care il considera aproape un prieten! I se facu rau de-a binelea si simti ca daca mai ramane acolo o secunda, avea sa faca ceva ce avea sa regrete. Tasni brusc in picioare, aproape rasturnandu-si scaunul:

-Asa? Striga ea, incat  atrase toate privirile de la mesele alaturate. Si ma rog, ce ai vrea sa ...combinam?Cu cine –ti inchipui ma rog dumneata ca ai de-a face, scarbosule?

Emilian se inrosi, iar mustatile I se zbarlira ca tepii  unui arici:

-Selena…draga mea, scumpa mea…stai, lasa-ma sa-ti explic…Se uita nervos in jur, in timp ce ea ridica si mai mult vocea:

-Jigodie! Jivina ordinara! Cine crezi ca sunt eu, o stricata de pe strada, sa-ti permiti sa-mi vorbesti astfel? Ti-am platit atatea luni de curs, m-am chinuit si am muncit pe branci, ti-am ascultat lectiile idioate, am pierdut nopti cu repetitii, mi-am facut o mie de nervi si de iluzii, mi-am sacrificat ore de la serviciu, te-am admirat si te-am pupat in…ca sa ma tratezi ca pe o stricata? Nu ti-e rusine obrazului, nesimtitule care esti! Si pentru ca vorbele nu I se pareau suficient de tari, apuca  farfuria cu ciorba laptoasa si i-o azvarli drept in cap. Efectul fu asemeni exploziei unei bombe: lumea din jur sari  de pe scaune, unii incepura sa vorbeasca tare, unii radeau, altii o incurajau ca la un meci de box, cateva femei se speriara, iar vreo doi ospatari mai curajosi incepura sa se agite in jurul ei. In timp ce Emilian dadu un tipat ca de injunghiat si aproape cazu de pe scaun, caci ciorba era fierbinte si ii venise in cap si pe fata, chiar in ochi, oparindu-l si usturandu-l. Incepu sa zbiere, sa dea din maini:

-Ajutor! Ajutor! Sariti! Criminalaaa vrea sa ma omoare!! Ucigasa!infama!! politiaaaa sariiiiiiti!!!!Oameni buuuni!!

Sala se prapadea de ras. Alti ospatari se precipitara la masa lor, creand si mai mare confuzie, neintelegand ce se intamplase si cum de ajunsese ciorba –din farfurie in capul si pe hainele domnului cu mustatile “rebele”….

Selena insa nu se mai deranja sa mai dea vreo explicatie. Adauga numai, scurt, astfel incat sa fie bine auzita:

-Sa nu cumva sa mai ai indrazneala sa ma mai suni ori sa mai dai ochii cu mine, jigodie. In caz ca imi mai iesi vreodata in cale, iti garantez ca n-o sa te alegi cu o simpla ciorba in cap, si ca n-o sa-ti frigi numai mustatile.Daca te mai vad- te snopesc de nu te vezi, asa ca, pazea! Si fulgerandu-l cu privirea, ii intoarse spatele indreptandu-se gratios spre iesire, in  privirile appreciative si pline de admiratie ale tuturor, ba unii se apucara chiar sa fluiere si   sa aplaude, pentru frumoasa iesire din scena.

Pe drumul spre casa insa, o lua frigul.Isi stranse mai tare in jurul ei jacheta subtire. Se intoarse pe jos abatuta, iar odata cu pasii isi numara iluziile desarte.

Nu se asteptase la asa ceva din partea lui Emilian,si  nici la propria reactie. Pana la urma, nu era chiar atat de moale cum isi imagina. Se mira singura de curajul de care daduse dovada si fu mandra de sine. Insa acea victorie violenta ii lasa un gust amar. Inca o data realiza cat de aiurea erau viata si oamenii. Ca sa ajunga cineva in televiziune era clar, trebuia sa treaca prin patul unui parsiv ca acela, cu mustatile unse de ciorba pana la urechi si cu tupeu cat Casa Poporului. Se pare ca lumea era a unora ca el…i se revolta stomacul numai cand si-l aminti. Iata ce avea de facut, iata care era conditia de indeplinit.Sa accepti avansurile unui libidinos. Nu munca, nu pasiunea- ci sa-si vanda sufletul si corpul. Profund dezgustata si dezamagita, isi jura ca mai bine avea sa moara decat sa mai dea vreodata ochii cu un asemenea specimen. Chiar daca asta insemna sa renunte la cursul de film si… la tot ce insemna el.

Asa ca nu se mai duse.

Zilele se succedau la fel- calculator, probleme de rezolvat, privirile ascutite ale Andreei, zgomote, agitatie, caldura sufocanta…venise luna iunie. Primavara-si scuturase ultimile flori si isi luase ramas-bun de la ultimele iluzii. Iunie adusese o neasteptata caldura, iar in sufletul Selenei era un desert fara pic de apa. Ca sub o lunga  anestezie, nu mai simtea si nu mai voia nimic. Facea totul ca teleghidata de o alta vointa decat a ei. Procesele naturale-mancare, somn, trezit, mers la job, intors de la job, dormit- isi urmau cursul, insa altcineva era aceea care le indeplinea. Sinele ei se inchisese undeva in interior.

Colegii de la curs si mai ales Mircea o sunasera in mai multe randuri, cerand explicatii. Emilian le spusese ca avuses loc o neintelegere- ca ii propusese o colaborare la o emisiune iar ea intelesese gresit… Pe naiba, se gandi ea. Ce i-as mai arata eu inteles gresit…insa ii era mult prea sila de intreaga situatie ca sa mai aiba puterea unei noi confruntari cu mustacios. Pusese punct episodului Emilian din momentul in care el ii luase mana in mana lui slinoasa…Nu avea sa-l mai revada vreodata si cu asta basta. Le explica foarte clar celor de la curs ceea ce se intamplase, asa ca pana la urma o lasara in pace. Numai pe Mircea il mai vazu, caci ramasera prieteni. Se intalnira de cateva ori.

-Selena, esti sigura sigura ca nu ai inteles gresit? O intreba el cu candoarea-I obisnuita. Stii, Emilian chiar e baiat bun…Hmmm, ma lipsesc de asa baiat bun, pufnea ea in sinea ei.

-Chiar nu stiu daca merita sa-l judeci atat de gresit..eu am colaborat mai demult cu el …intr-adevar are numeroase aventuri cu femei, insa din punct de vedere profesional e foarte ok...

-Mircea draga, il intrerupse ea transant. Te rog sa ma crezi ca sunt o persoana sanatoasa la cap, perfect capabila sa-si dea seama cand cineva o ia de proasta facandu-i niste avansuri peste putinta de descris de scarboase si de penibile. Asa ca te rog din suflet, imi e sila si sa pronunt numele ticalosului si nu vreau sa ma mai gandesc la el nici in visele cele mai proaste. Te rog, hai sa vorbim despre altceva, ok?

Si astfel discutiile lor nu avansara foarte mult. Mircea nu putea sa-si inchipuie cum se putuse ca totul sa se incheie atat de urat…

 Singurul lucru de care era  interesata dar nu putea sa-l intrebe foarte direct fiindca nu voia sa se tradeze, era, bineinteles…El. De la nefericitul episod in restaurant nu mai stia nimic, nu-l mai auzise caci nu-I avea numarul…si ii era groaznic de jena sa i-l ceara lui Mircea. Ii era atat de dor de Mihai incat simtea ca se usuca. Din tot ceea ce traise in acele luni, ii era dor de clipele cu el, de prezenta lui, a vorbelor, a expresiei lui, a tot ceea ce tinea si-I amintea el.De cursurile in care o facea pe profesorul serios si exigent, punandu-I sa munceasca si sa repete la nesfarsit fiecare lucru in detaliu.Si apoi de caldura, sensibilitatea pe care i-o descoperise la mare. De a se mai duce la el acasa, de a fi doar ei doi. De clipele impreuna, cand il descoperea ca persoana si se indragostea de latura lui romantica si visatoare. De buzele si de imbratisarile lui….

 Pana la urma, calcandu-si pe inima, reusi sa afle cate ceva de la Mircea si avu un soc: plecase! Intrerupsese cursul deoarece…plecase in turneu!! Era un turneu cu un spectacol foarte celebru-plecase in America! Numai Dumnezeu stia cand avea sa se intoarca…Cine stie -poate plecase pentru totdeauna…Poate fugise de ea. Pretextand ceva, Selena reusise sa ii ia numarul de telefon, dar la ce bun, el nu mai era in tara. Chiar  incerca sa-l sune, insa de fiecare dara casuta vocala ii confirma acelasi crunt adevar : plecase.

Astfel zilele deveneau tot mai lungi si mai secetoase. Era o vara incredibil de fierbinte si numai buna de mers…la mare. Cine stia mai  bine decat ea? Lungi plimbari pe plaja, balacit, dansat pe nisip,  plimbat cu barca pe sub luna….amarul ii incingea sufletul ca o funingine. Cu cat treceau zilele, cu atat  amintirile deveneau mai vii mai greu de indurat ca niste frunze de pelin. Ca un avion pe cale sa decoleze: urletul interior se amplifica din ce in ce, pana ajungea insuportabil. Nu dormea noaptea. Nu-I mai pasa cum se imbraca sau cum arata. La job, abia daca raspundea la salut. Inainte ar fi zgariat-o pe retina privirile-mai mult sau mai putin stridente- pe care I le aruncau colegii, acum nu vedea si nu auzea nimic. Ce ar mai fi putut sa mai conteze? Ce, decat faptul ca El nu mai era acolo in viata ei, sa i-o coloreze, sa o umple de emotie, de surpriza, de lucruri noi, de sprijin si de sens?  Aripile ii cazusera ca o cenusa .Flacara iubirii abia daca mijise la fereastra sufletului ei, insa prea repede vantul pustiului ii stinsese arderea plapanda.  O lasase ca o vatra goala si uscata intr-o iarna ce de data aceasta urma sa fie definitiva. In plina vara, Selenei ii era frig si gheata in suflet.

Stia, presimtea undeva in suflet ca El nu avea sa se intoarca si ca nu avea sa il mai vada vreodata. Fusese totul un vis frumos, sfarsit prea brusc, prea devreme si prea aiurea. Fusese un inceput de ploaie intr-un desert, speranta care aduna norii la orizont, increderea sufletului inca tanar, inca nelinistit , inca insetat si nestiutor de apa vietii. Dar se parea ca soarta alunga uneori departe ploaia aducatoare de implinire, iar unele ogoare sunt destinate sa ramana  pustii si paraginite, cuib numai pentru ciulini si samanta desertului.

   Venise ziua cand trebuia sa aiba inca o intrevedere cu Andreea, sa-I explice motivul pentru care era mai distrata in ultima vreme. Ce sa-I spuna? Nu gasise niciun raspuns indeajuns de ‘elegant’ pentru mediul acela sobru de la ei din firma.

-Asadar, Selena, ce mai faci? Cum iti mai merge? O intreba Andreea, privind-o pe deasupra ochelarilor.Ii acordase numai zece minute, fiind ocupata in exces in acea zi. In stilul ei impersonal obisnuit, statea deja cu privirea la ceasul de pe peretele din spatele Selenei.

Ea ii raspunse in doi peri ca facea destul de bine.

-Mi s-a parut ca ai incercat sa te concentrezi mai mult, zilele astea…poate am fost eu un pic cam dura. Insa esti la curent cu politica firmei si stii ce anume asteptam de la angajatii nostri…De aceea am fost nevoita sa iau masuri, m-am gandit ca o discutie ne-ar prinde bine.

-Intr-adevar…poate ca o discutie era binevenita, raspunse Selena cam in doi peri.

-In fond, noi doua nu prea am discutat niciodata, nu-I asa? conchise sefa. Poate sunt lucruri despre care ar trebui sa vorbim.

-Da…

Cu setea de iubire strabatand lumea, mi-as vinde sufletul marii si la poalele  ei mi-as pleca fruntea.

-Din cate stiu, mama ta nu este langa tine, nu prea ai pe nimeni aici in Bucuresti. Poate uneori simti nevoia sa vorbesti cu o persoana mai..matura. Care cunoaste viata.

-Draga Andreea, eu…Iti multumesc.

Si apoi

Faca-se voia Sa.

Cuvintele rasunau incet in minte ca picurii de ploaie pe un pervaz, venite parca de undeva de foarte departe din amintire.Pe un pervaz de Visator… Vocea Andreei  o trezi.

-Nu ai de ce. Din pacate, sunt si eu atat de prinsa cu atatea lucruri…insa mi-ar placea sa te ajut, daca o pot face.Mi-ar placea sa-mi spui ceea ce te framanta. Poate iesim odata sa bem ceva, daca vrei.

Selena facu o pauza. In camera mare cu ecou, cuvintele alunecara firave, aproape ca din  eroare:

-Andreea, eu….cred ca am luat hotararea de a pleca din firma.

Andreea o privi brusc, cu ochii mari, insa nu spuse nimic.Se lasa doar pe spatarul scaunului, cu aceeasi expresie, incercand, cantarind parca in minte cuvintele si nepricepandu-le parca inca sensul.

Selena continua, inghitind noduri:

-Stiu, poate nu este decizia la care te asteptai…si poate este putin cam  radical. Insa…m-ai rugat sa fiu sincera si asta fac. Simt ca timpul meu aici a luat sfarsit. Ca am invatat toate lectiile pe care trebuia sa le invat, de la tine, de la voi toti. Sunteti cu adevarat niste oameni minunati, munciti enorm…Insa eu…am hotarat ca este mai bine asa.

Andreea tacu inca o vreme, studiind-o din dosul lentilelor groase. Selena nu stia ce sa faca si unde sa priveasca. Ii era greu sa vorbeasca..ii era greu sa vorbeasca despre ea, mai ales ca nu avea incredere ca s-ar fi putut face inteleasa in momentele acelea. Privi in jos, la propriile maini.Cand indrazni sa o priveasca, spre uluirea ei vazu ca sefa incepe sa zambeasca.

-Selena…incepu Andreea. Nu stiu cum sa-ti spun…dar tot copil esti. Copil drag. Nu se renunta la un job ca asta asa de usor.

-Poate ca nu…sau poate ca da, raspunse ea, infruntandu-I privirea. Pana la urma, alegerea era facuta, buna sau rea. Simt ca am nevoie de timp pentru mine…sunt lucruri pe care nu le-am trait si pe care nu le-am descoperit.

-Ah, serios?Si ce-o sa faci, o sa pleci intr-un safari, o sa te duci in Tibet, sa te descoperi pe tine insati, ca in Eat Pray Love?Te crezi Julia Roberts acum? Selena…tu inca nu ti-ai trait copilaria? zambi Andreea cu un fel de ingaduinta amuzata si materna.

-Nu, dar de ce, numai ea isi poate permite? replica Selena, la care sefa zambi din nou. Asa ceva se intampla doar in carti? zambi ea amar.Oricum,..poate ceva de genul asta voi face. Sau poate o sa stau pur si simplu acasa in pat, sa ma gandesc. Nu mai am timp sa ma gandesc, Andreea. La mine, la viata mea.Nu mai am timp pentru nimic…Ma simt asa. ..vraiste.Golita de mine insami, ca un robotel fara personalitate, fara o viata interioara. Numai calculator –casa, casa-calculator…Am ajuns sa imi vad visele pe ecranul calculatorului. Iar cand ajung acasa, tot la el ma intorc. Nu stiu, simt nevoia de o pauza, nu mai pot continua astfel.

-Daca e vorba de o pauza, nicio problema, se rezolva. Iti poti lua o luna-doua de concediu fara plata, si…

-Nu, Andreea. Nu pot accepta o solutie calduta. Am nevoie de ceva radical. Sa simt ca imi iau viata de la capat. Vreau…sa fac altceva cu viata mea, ceva nou. Nu ma intreba acum ce. Pur si simplu, am nevoie de o evadare. Pentru totdeauna.

-Insa acest job…nu te multumeste, nu-ti place?

-Nu stiu daca e vorba de placut sau de neplacut. In fond, un job este un job, cu tot ceea ce implica el,  nimic mai mult. Iar eu am nevoie…nu stiu de ce anume, dar simt ca ar trebui sa plec in cautarea acestui ceva anume.

-Asa e, un simplu job nu te implineste, la limita iti asigura supravietuirea si plata facturilor…Insa implinirea nu vine dintr-un job, Selena…daca asta cauti, ma tem sa nu fii dezamagita.

-Nu stiu, draga Andreea, sunt sigura ca tu esti mult mai inteleapta si cunosti viata mai bine. Insa fiecare are drumul lui…eu vreau…pur si simplu vreau altceva. Sunt inca destul de tanara. Cred ca imi pot lua o vacanta..prelungita.

Andreea o privi cu gingasie, cu ochii usor umeziti.

-Pot sa te intreb unde o sa te duci? Ce o sa faci? Cu ce bani?

-Am ceva economii. Mai am si casa bunicilor, de care ar trebui sa ma ocup…Am ce sa fac. Cat despre unde o sa ma duc…mi-ar placea da, sa plec undeva, o vreme…sa schimb mediul. Nu stiu, nu-ti pot raspunde, Andreea…imi urmez numai inima, atat. Si iti multumesc pentru ca ma asculti.

-Oh, nu-mi multumi, nu-mi multumi draga mea. Spre uluirea Selenei, sefa isi  sterse ochii umezi cu un colt de batista. Asadar, nu este nimic ce pot face sau spune ca sa te razgandesti? Nimic, nimic?

-Ma…tem ca…nu. Hotararea mea este luata de mai multa vreme in urma, cred ca am tot cantarit, de-a lungul acestor ultime luni, constient sau nu, daca sa o fac sau ba, daca nu cumva dau cu piciorul la ceva si o sa regret mai tarziu. Poate ca o sa regret …Sau poate nu. Stii, intotdeauna mi-am cantarit deciziile si nu le-am regretat niciodata, pe parcursul vietii.Oricat de copil par si sunt…consider ca am luat decizii bune. Si asta nimeni nu m-a invatat, poate e un simplu instinct de autoconservare. Acum mai mult ca niciodata, simt ca  trebuie sa plec. Sa las toate astea in urma…sa ma adun. Sa-mi reamintesc cine sunt si de ce.

Parea ca se da o lupta in Andreea, intre uluire, protest, intelegere, compatimire, emotie si nevoia de a  o convinge sa ramana. O privea cu neincredere, ca si cum ar fi avut inainte un copil care vrea sa prinda luna de pe cer. Intr-un final, ii declara intr-un fel de resemnare:

-Stii ce e cel mai ciudat in toate astea? Ca judecata mea de manager m-ar indemna sa te fac sa-ti mai cantaresti decizia, sa ne mai consultam o vreme…firma nu-si lasa angajatii sa plece atat de repede, o stii si tu.

-Da, stiu..de aceea incerc sa te conving ca nu mai e nimic de facut, asa incat sa nu mai pierdem vremea.

-Insa inima mea de om parca te-ar lasa libera. Pana la urma, asta conteaza cel mai mult, nu? libertatea. Gandul ca te-as tine aici incatusata m-ar durea si m-ar mustra constiinta. Selena expira aerul din plamani,  usurata. Asa ca du-te, fii fericita, daca asta-ti doresti. Cine stie ce vei gasi in drum…Poate nici nu conteaza daca vei gasi ceva, important e ca ai curajul sa cauti…

Se ridica , veni spre ea si o imbratisa lung. Lacrimi ca boabele de roua ii sclipeau in gene.

-O sa-mi lipsesti, copilule. Era frumos cu tine, mereu cu capul in nori pe aici…ce norisori or sa mai zboare prin birou de-acum inainte?

Selena se emotiona si ea. I se pusese un nod in gat: pentru prima data regreta alegerea facuta.Nu-si inchipuise ca sefa putea fi si umana.

-Du-te sa te descoperi, insa ai grija ce. Sa-ti pazesti mintea si sufletul de oamenii rai…Sa nu faci compromisuri! Si sa ne mai vizitezi, sa nu ne uiti de tot, ai inteles? Din cand in cand, trebuie sa mai stim de tine. Iar daca tot pleci, stii ce? Iti dau un mic sfat: fa ceva frumos, care sa-ti ramana. Fa ceva pentru tine si pentru ceilalti. Foloseste timpul acesta liber pe care-l vei avea la dispozitie. Eu parca te-as vedea scriind….Asa visatoare cum esti, te-as vedea cotrobaind prin lumea fanteziei…pe care banuiesc ca o ai bogata. Si scotand multe de acolo. Tot ceea ce traiesti, noteaza. Scrie, Selena…scrie acum, cat inca ti-ai pastrat inocenta si copilaria…cat inca iti mai poti schimba viata, cat inca iti e sufletul un ocean de vise inalte si curate. Uita-te la mine cum imi petrec tineretea ingropata aici intr-un birou printre munti de hartii, stricandu-mi ochii, mancand sandvisuri si consumandu-mi nervii si viata.Rase incetisor.Eu una stiu sigur ca nimic frumos si maret nu ma va mai astepta.Poate doar un super bonus la sfarsitul fiecarui an…zambi. Recompensa mea este in astfel de lucruri, in chestiunile pe care le rezolv, in oameni, in voi, de care trebuie sa am grija si care fara sa o stiti imi sunteti atat de dragi.  Facu o pauza parca pentru a privi in ea insasi si parca pentru a se justifica in propriii ochi. Continua apoi: Cine stie..poate vei avea  mai mult noroc. Poate ca te va astepta altceva.Poate ai alt destin, decat viata de birou. Indrazneste, draga mea draga. Sunt de parere ca viata apartine celor indrazneti.

Acum Selena chiar  nu mai avea cuvinte. Inima I se umflase in piept. Nu-si imaginase niciodata, in doi ani de cand se afla in firma, ca in dosul acelor lentile groase si in acel corp plapand zacea un izvor de emotii, de intelepciune si de frumusete.Un om simplu si adevarat. Mai ca ii venea si ei sa planga.

-Draga, draga Andreea…iti multumesc atat de mult. Nici nu stiu ce sa-ti spun..Iarta-ma, sopti si cazu la pieptul ei. Nu mi-am imaginat ca o sa ma intelegi…de fapt, am crezut mereu ca ma urasti, ca ma detesti…iarta-ma, te rog, sunt intr-adevar un copil sentimental, stiu ca sunt…Tare mi-ar placea sa nu mai fiu, numai ca nu stiu cum sa fac…

-Stiu, stiu, scumpa mea, zise Andreea si o mangaie usor pe cap.Esti singura aici in orasul asta imens, nu e usor…De asta esti asa cum esti, confuza si ratacind printre oameni mari…Dar uita-te putin la mine. Ii lua chipul in maini. Daca ai un vis, nu conteaza nimic, nimic nu este mai important decat sa-l urmezi. Simt ca visul tau este frumos si generos, simt ca aici bate o inimioara capabila sa realizeze ceva minunat , maret, capabila sa daruiasca atat de multe celorlalti. De aceea te voi incuraja in alegerea ta, chiar daca vei esua. Sa nu-ti fie teama: intotdeauna va exista aici un locsor pentru tine. In caz ca vreodata vei dori sa te intorci, sa-mi scrii…Eu sper sa nu fie nevoie, insa daca va fi cazul, sa ma cauti…

-Andreea…nici nu stiu ce sa spun…Nu merit atata generozitate…Si cu siguranta nu sunt atat de buna cum crezi …Ma vezi intr-o lumina prea frumoasa.

-Ooh, nu conteaza asta, nu-ti face griji , nu te mai desconsidera. Important e sa-ti realizezi visul, oricare ar fi el. Calatoreste, distreaza-te, cunoaste-te, traieste. Nu in ultimul rand: indragosteste-te. O sa vezi ca totul se va schimba si vei vedea lumea cu alti ochi. Si atunci poate ca nu va mai conta atat de mult tipul de job pe care-l ai…o sa vezi, prioritatile ti se vor schimba…

Selena simti recunostinta pentru cea care fusese sefa ei. Pe care o descoperise plina de bunatate si de uluitoare noblete. Ce suflete minunate se puteau ascunde in aceste birouri prafuite…isi spuse. O judecase total gresit, recunostea.Ce ciudat ca fusese mereu cu capul in nori, visand cu ochii deschisi la niste himere frumoase, in loc sa fie mai atenta in jur, la oamenii care erau chiar sub nasul ei, pe care intr-un fel ii ignorase si ii subestimase , de care se ferise. Regreta  ca nu stiuse sa-I descopere mai mult- daca si-ar fi deschis sufletul fata de ei, poate n-ar mai fi simtit atata gol inauntru si n-ar mai fi plecat. Poate ar fi gasit sprijin in colegi, in –iata- insasi sefa ei. Dar fusese nevoie de un gest radical ca al ei pentru a deschide usa inimii Andreei. Ce pacat ca pretuim prea tarziu oamenii de langa noi si care nu se vor mai intoarce niciodata.Ah, copilarie…tinerete a inimii…cate vieti trebuie oare, pentru a invata tot ceea ce este de invatat, pentru a iubi toti oamenii pe care ne este dat sa iI iubim?

Se desparti de Andreea cu lacrimi grele in ochi si in suflet.

Urma ca ea sa anunte vestea plecarii Selenei. Si peste cateva zile, totul avea sa se incheie. Fusese de acord sa o lase sa plece cat mai devreme, simplificand formalitatile.

-Si ce vei face, de acum inainte? o intreba la despartire. Unde te vei duce?

-Nu stiu…nu m-am gandit inca. As vrea sa fac o calatorie…insa poate nu chiar acum, poate ceva mai tarziu. Am mai intai de rezolvat  chestiunea cu casa bunicilor, pe care trebuie sa o vand. Apoi poate imi voi cumpara ceva, o alta casa, aici in Bucuresti. Si abia apoi, voi pleca undeva….

-Sa ai grija. De orice ai avea nevoie, sa-mi scrii ori sa ma suni, ok? Ii zise Andreea. Sa nu te lupti singura, caci lumea poate fi rea si vicleana, mai ales in problemele astea te poti arde usor. Cand iei vreo decizie sa-mi spui si mie, bine?

-Iti multumesc tare tare mult, Andreea. Nu pot sa cred ca pana azi…ca nu te-am vazut asa cum esti cu adevarat mai devreme, ingaima Selena, emotionata.Poate totul ar fi fost altfel…

-Nu te ingrijora, draga mea draga; Eu  sunt cea care nu am vrut si nu vreau sa fiu vazuta, zambi Andreea. Altfel, cum as mai fi sefa?

Ii zambi si Selena, desi nu ii dadea intrutotul dreptate. Pana la urma, ar fi fost mai bine pentru angajati sa stie ca au o sefa umana si aproape de sufletul lor.

Se gandi mult timp la ea. Ii avea numarul de telefon, adresa de e-mail, asa ca avea sa-I mai scrie, poate aveau sa se mai intalneasca. Avea sa-I fie dor de ea si de eventuala prietenie care s-ar fi putut naste intre ele.

Astfel, zilele incepura sa se scurga unele dupa altele identice, monotone, goale. Caldura innabusitoare. Bucurestiul incepea sa semene cu o arena vida- toata lumea fugea spre mare ori spre munte, spre vacanta. Luna lui iulie se scurse intr-o moleseala totala. Selena incerca sa faca lucruri, insa nu facea mai nimic. Se ducea la piata si la magazin sa-si cumpere strictul necesar supravietuirii fizice. Nu prea vedea pe nimeni. Poate cativa prieteni, si uneori Mircea. Insa pe acesta din urma ar fi vrut sa-l evite, caci ii amintea de Mihai. De cursul de teatru. De o mie de infiorari…. De tot.

Primi vreo doua invitatii la mare. Le declina total. Cum ar fi fost, sa mearga fara El? Cum s-ar fi simtit, sa ia apa in pumni, fara sa se gandeasca, fara sa-si aminteasca. Fara sa cada cu fata in nisip si sa muste din plaja si din mare. Nu. Fara el nu putea sa se duca. Nu era sigura ca va mai avea prea curand puterea sa revada marea. Era ferecata acolo in suflet impreuna cu amintirile. Si acum nu avea chef de amintiri-acum voia sa uite. Sa o ia de la capat. Sa se regaseasca pe ea, Selena, sa-si aminteasca de ea insasi.Cine era ea?Trebuia sa redescopere. Sa fie centrul gandurilor si preocuparilor. Sa se rasfete. Sa-si reaminteasca cum era sa traiesti inainte de a fi….indragostita. Cum e sa traiesti decent in absenta  oricarei sperante Isi facea mii de mustrari de constiinta- ar fi trebuit sa incerce mai mult sa ia legatura cu el, sa se fi dus la teatrul unde juca, sa fi batut la usa lui….Desi stia ca nu s-ar fi pretat la asa ceva. Pur si simplu soarta a vrut altfel, cearta cu Emilian ii parea un fel de semn ca lucrurile nu ar fi mers oricum. Apartineau unor lumi prea diferite. Erau departe ca pamantul si cerul. Aveau preocupari opuse…El in lumea minunata a teatrului, ea stiind doar sa faca niste operatii matematice pe calculator.

   Uneori totul era atat de insuportabil, incat o apuca un fel de frica. Pentru a doua oara in viata dupa divortul parintilor, avu acele crize. Cand pur si simplu simtea ca se prabuseste in ea insasi si nu mai este nimic de facut si nu mai este spatiu si aer de trait. Atunci se ghemuia in pat, in ea, si hohotea. Nu-I pasa de vecini ca ar fi putut sa auda. Inchidea usile, ferestrele. Sufletul ei se revarsa, se golea astfel de o parte din funingine. Cand nu mai avea lacrimi si simtea ca se scurge toata fierea  afara, putea in sfarsit sa adoarma. Cand ajungea pana in adancul abisului din ea, se linistea. Insa aproape seara de seara o cuprindea aceasta disperare pe care numai in singuratate o putea manifesta prin plansul sufocant , eliberator si intr-o oarecare masura linistitor. Slava domnului ca nu o vedea si nu o auzea nimeni, ca avea intimitatea micului ei refugiu. Daca ar fi fost nevoita sa imparta casa cu cineva, probabil ar fi urlat pe strazi.

Intr-o zi, uitandu-se la TV, dadu peste o emisiune despre teatru. Cu fragmente din piese de-ale Lui. Era numit tanara speranta a teatrului si filmului romanesc. Aproape fascinata si ca paralizata ii privi chipul timp de o jumatate de ora, pe parcursul a diverse piese si intr-un sumar interviu. Realiza deodata ca era viu. Ca nu murise decat in amintirea ei. Ca inca traia, isi desfasura viata departe de ea, paralel, intr-o lume inalta precum o stea dintr-o alta galaxie, intr-un mod minunat si ingrozitor de nedrept. Fara ea.

Ca toxicomanul in cautarea ultimei sale doze, rascoli tot internetul in cautare de vesti, de poze, de interviuri…Ii reciti biografia pe care oricum o stia pe de rost, toate piesele si filmele in care jucase, premiile si nominalizarile obtinute…tot, tot. Petrecu cateva zile si cateva nopti infrigurate, in care absorbi cu nesat orice mica informatie sau stire despre el…Citi nenumaratele articole despre povestea dintre el si faimoasa actrita care fusese la un pas de a-I deveni sotie.Si apoi din senin brutala veste a despartirii, refuzul lui de a oferi cel mai mic interviu despre toata situatia, comentariile atator ziaristi si ale actritei respective…La vremea respectiva ziarele si revistele de scandal se intrecusera care mai de care sa analizeze amanuntit relatia esuata a doua din cele mai stralucitoare staruri ale show-biz-ului autohton. Cat de mult trebuie sa fi suferit… Realiza prin ce trecuse.Suferinta ii era si lui familiara. De aceea poate nu mai avea incredere si se temea.De aceea nu primise nicio veste de la el, nimic. Poate ii era teama…sa nu sufere din nou. Era orgolios si nu mai putea sa mai treaca printr-o dezamagire. Nu-si mai permitea sa se arda.Dar nu, nu. Ce am fost eu pentru el? O distractie trecatoare. O umbra intr-o seara la mare. Un chip frumos de lut, o papusa cu care te joci o vreme si apoi o dai uitarii.A lasat sa se intrezareasca o fanta ingusta in sufletul lui…dar ce pot eu sa inteleg? Cum pot sa inteleg atata bogatie interioara?. Citea sirul turneelor lui: New York, Toronto, Londra, Paris,Roma, Milano, Viena, Budapesta, Istanbul, Atena, Tokio, Madrid, Buenos Aires, Hong-Kong, participase si la Cannes….peste tot in lume, pe scenele cele mai prestigioase.Cum ar fi putut macar o secunda un asemenea om, sa se insoteasca cu o fata de rand? I-ar fi trebuit o personalitate pe masura lui, o femeie puternica  care sa il inteleaga, sa apartina aceleiasi lumi a reflectoarelor. Ochii I se impaienjeneau cand realiza cat de mica era. O furnica langa un urias. O strivise sub talpa, fara ca macar sa-si dea seama, fara sa realizeze macar ca se afla acolo. Si ea se bucurase, aflase bucurie in strivire….Strivirea o facuse sa traiasca mai intens, ii oferise extazul premergator agoniei…Intalnirea cu el o mentinuse vie. Fusese una din acele experiente pe care le anini in cuib de stele pe cerul amintirilor. Cand va fi batrana si va avea nepoti, le va povesti cu siguranta ca a avut o poveste de amor cu Mihai Bohalteanu, o nostalgica poveste de amor , asemeni soarelui care isi arata cateva clipe chipul inainte de a fi acoperit de cenusiul norilor de ploaie.

Fura  multe interviuri video si audio pe care le urmari de zeci de ori, intre disperare si fericire, intre agonie si exaltare, iubind pana la lacrimi chipul drag, analizand cu mandrie cat de frumos, de talentat, de minunat era. Ii cerceta chipul cu infrigurare: cel mai mic rid, cea mai marunta  expresie, fiecare mijloc artistic. Asculta vocea draga, profunda , guturala si inconfundabila. Parca niciodata mai deslusit nu avusese sentimentul ca il iubea. Stia ca nu putea sa nu il iubeasca, oricat ar fi vrut sa se impotriveasca. Si nu se mai impotrivi. Il iubi acolo, in tacere si in singuratate,  intre patru pereti, in cochilia stramta si plina de taina  a inimii.

  Zilele treceau , monotone. Selena urmarea in continuare in presa tot ceea ce aparea legat de numele Mihai Bohalteanu. Pana cand intr-o zi ingheta, cazandu-I privirea peste un titlu micut intr-un colt de pagina: era anuntata aparitia filmului “Lorelei”, in care trebuise initial sa joace el. Lacrimile ii invadara obrajii, citind: “Filmul s-ar fi anuntat cu siguranta un mare succes, daca l-ar fi avut in rolul tanarului indragostit de Lorelei pe Mihai Bohalteanu. Insa din motive insuficient justificate, acesta a refuzat sa mai joace, dezamagind pe regizor si publicul care ii astepta aparitia cu sufletul la gura “. Astfel, avand ca protagonisti doi tineri actori aproape necunoscuti, filmul nu depasise faima productiilor obisnuite ce se realizau cu duiumul, promitand mult si alunecand apoi in noaptea uitarii la cateva luni dupa ce aparusera pe piata.

  Selenei I se stranse inima. Acela ar fi trebuit sa fie filmul lor…El nu mai jucase.De ce oare? Ce ar fi putut sa-l determine sa renunte? Capricii de artist? Nu ii era in obicei sa refuze ceea ce acceptase anterior. Insa firea lui era oricum un mister pentru ea. Si nu putu sa nu se gandeasca, plina de tristete resemnata, ca intr-un fel povestea lor reala fusese ca povestea din film: dragostea lor abia imbobocita se inecase prea devreme in valtoarea vietii si…a fricilor. Ca si Lorelei, era ea oare destinata sa fie nefericita pentru totdeauna, sa isi poarte prin lume agonia dupa unica iubire pierduta fara cale de intoarcere?

  Intre timp, cu chiu cu vai, Selena incepu sa mai iasa din casa ca sa mai uite. August era acum pe sfarsite. Caldura nu mai era atat de sufocanta. Se putea merge la plimbare .

Relua legatura cu Mircea, care simtise ca nu era totul in regula si incerca sa –I fie alaturi cu fiecare prilej, cu un devotement si o caldura care o impresiona si o intrista uneori.Il vedea oferindu-i atat de mult in timp ce ea nu-I putea da nimic in schimb,  latura sensibila din ea  murise ori era foarte slabita. Insa Mircea se incapatana sa incerce  sa o duca peste tot, uneori impotriva vointei ei: la cinema, la targuri, la mall, prin magazine si expozitii…parca ar fi vrut cu orice pret sa ii stearga opacitatea  din privire , cutele dintre sprancene si cearcanele adanci de sub ochi.Septembrie deja fermata de evenimente si de oameni. Incepeau scolile, universitatile. Frunzele cadeau in iures bogat intr-o toamna aurie si potential vindecatoare pentru suflete bolnave. In iuresul evenimentelor, Selena incepea sa vrea sa uite de ea si de ceea ce fusese o poveste efemera inchisa in albumul  cu amintiri al tineretii ei. Incepea sa vrea sa se lase dusa de vartejul vietii si al evenimentelor, sa traiasca in afara ei, sa incerce sa reinvete cum sa zambeasca si cum sa se bucure chiar si fortat de lucrurile care o pasionau si o distrau altadata. Uneori observa expresia preocupata de pe chipul lui Mircea in anumite momente cand parea ca o observa mai adanc , si atunci se prefacea vesela, exuberanta, plina de viata numai cca sa isi ascunda tumultul interior. El nu o intrebase nimic, dand dovada de o delicatete si finete la care nu se asteptase din partea lui si pentru care ii era mai mult decat recunoscatoare. Dar  evitase sa-I dea o cat de mica explicatie. Ii spusese ca renuntase la serviciu si ca momentan voia sa ia o pauza deoarece se simtea obosita de toate.Cu mare greutate il convinsese pe Mircea ca nu era nici bolnava si nu avea nici necazuri de nicio natura, ca pur si simplu isi luase un ragaz , fiindca inca era tanara si fiindca voia sa mediteze la viata ei. Mai bine faceai o calatorie in Tibet, vrei sa te insotesc? glumise el, dar Selena il refuzase politicos.S-ar fi putut duce si pe luna, tot n-ar fi scapat de ea insasi.

Mergea peste tot, se agata de orice eveniment, de orice ocazie de a iesi, de a se imbata cu prezent, chiar cu frivol. Devenise ceea ce se numea o “mondena”. Urmarea toate noutatile, facea tot ceea ce era la moda in acea perioada.Iesea regulat la orice manifestare culturala, la spectacole si la restaurante, incepuse sa cunoasca toata lumea buna a Bucurestiului si de multe ori intra in cercuri mondene in care Mircea era o prezenta constanta si foarte apreciata, pentru caracterul sau deschis si pentru succesul de care se bucura in televiziune. Selena invata ca era o lume dura in care de multe ori trebuia sa fii cu mai multe fete si sa ai de-a face cu oameni ingrozitor de reci si fara scrupule, capabili sa treaca peste cadaver spre a-si atinge scopul; insa daca treceai de un anumit prag sit e bucurai de o anumita notorietate, nimic nu te mai putea atinge si puteai sa-ti permiti libertatea de a fit u insuti , de a spune si de a actiona dupa placul inimii. Mircea era si destul de bogat- element deloc neglijabil in acele vremuri, ca in toate timpurile si locurile de altfel. Asa ca isi putea permite sa fie el insusi , sa isi petreaca timpul cu cine avea chef. Selena il intrebase in cateva randuri daca nu ii era rusine, daca lumea nu vorbea, nu era curioasa de ce iese cu o fata atat de simpla si poate plictisitoare ca ea, insa el ii spusese sa nu se mai subestimeze astfel. Multi barbati ar ucide ca sa iasa cu cineva ca tine,  o magulise . Tu nu-ti dai seama cum esti, cat de mult pretuiesti. Rosise cand ii spusese cu o privire incarcata de sensuri: o sa ma plictisesc de iesit cu tine cand vei avea 90 de ani , vei fi urata si ridata si nu voi mai fi gelos pe niciun barbat care se uita la tine…atunci vom sta in casa la televizor, ne vom tine protezele intr-un borcan si vom povesti nepotilor ce tinerete frumoasa am avut, cat eram eu de celebru, sit u de frumoasa si de buna. Cand ii spunea astfel de lucruri, Selena isi ferea privirea jenata, realizand ca el vorbea pe jumatate in serios imaginandu-si sa imbatraneasca alaturi de ea…Se intreba ce facuse oare, ca un astfel de barbat sa o placa atat, insa nu gasise inca raspuns.

Numai la teatru nu reusea Mircea sa o duca. Nu si nu. Mergea la opera, la comedie, la tot felul de concerte , la expozitii sau la orice fel de distractie care ar fi putut sa o faca sa uite de ea insasi. Dar  de teatru si de filmele in care ar fi putut juca El se ferea ca de foc.

Intre timp daduse anunt pentru vanzarea casei bunicilor. O durea sufletul pentru casuta paraginita , parca isi vindea o parte din amintiri si din copilarie. Fu chiar pe punctul de a renunta insa cumparatori se gaseau, asa ca era indecisa. Chipurile sterse ale bunicilor decedati de timpuriu I se perindau prin amintire si se intreba daca ei nu cumva ar fi mustrat-o vazand ca vrea sa le vanda casa unde traisera o viata strangand atatea amintiri si lasand in urma lor parfumul romantat al unei epoci apuse….Nu stia ce sa faca, deoarece nu mai locuia nimeni in ea si incepea sa se degradeze. Isi amintea cu duiosie cum pe prispa copilariei visase de atatea ori cu ochii deschisi, mancand piersici si mere delicioase din curtea bunicilor , privind apusul soarelui indaratul dealurilor si citind toate acele carti care ii ramasesera in suflet si ii marcasera existenta pentru totdeauna…Simtea o mare nostalgie pentru carti- prietenii dragi de odinioara, singurul refugiu pentru o singuratica, singurele care fusesera mereu acolo si nu o tradasera niciodata.Vremurile minunate si naïve cand a citi o carte buna era singura ei preocupare de capatai , vremurile cand simtea o nevoie si o sete fierbinte de a-si cultiva mintea si sufletul, de a trai noi si incredibile aventuri alaturi de eroi imaginari erau vremuri apuse….Invatase ce insemna traiul in era vitezei si a calculatorului, invatase sa faca o multime de lucruri si trecuse prin foarte multe, insa daca privea inapoi, timpul dedicate cartilor era unul din cele mai magice si mai folositoare sip line de miez mmomente din viata ei. Si inauntrul ei stia ca la un moment-dat avea sa se opreasca, avea sa-si acorde spatial si libertatea pentru a se intoarce cu adevarat si pentru totdeauna la prietenii ei dragi din raft. Sufletul ei tanjea uneori , caci simtea nevoia de carti mai mult decat nevoia de oameni.

Ca un semn pentru nehotararea ei in legatura cu casa bunicilor, dadu intr-o zi peste numarul de telefon al Andreei.Plina de bunatate, se oferise sa o ajute daca ar fi avut vreo problema. Ce-ar fi sa o sune?

Andreea o intampina cu obisnuita voce inexpresiva, in care de data aceasta Selena recunoscu o unda de emotie:

-Credeam ca ai uitat deja de noi. Nu am mai auzit nimic de la tine…ce faci?

-Iarta-ma, am…am fost foarte ocupata, o minti.

-Te cred. Ce zici, ne vedem?

-Cand?

-Cand vrei.

Iesira la o terasa minunata si sporovaira cate-n luna si-n stele, ca si cum s-ar fi cunoscut de cand lumea si pamantul si s-ar fi regasit ca niste vechi prietene de demult. Selena inca se mira de cat de bine se intelegeau in prezent, in comparatie cu relatia incordata pe care o avusesera pe vremea cand ii era sefa. Isi amintira putin de acele vremuri si se amuzara copios . Cu adevarat, Andreea nu era deloc dura si rece cum parea, si era pacat ca nu se lasa descoperita de catre ceilalti- ar fi fost mult mai iubita. 

-Cum iti mai merge? sovai ea, masurand cu ochi discreti silueta firava si tenul palid si incercanat al Selenei. Pari un pic schimbata.

Vazu ingrijorare pe chipul ei- probabil ca nu arata prea bine, insa era firesc de vreme ce nu mai era aproape deloc preocupata de sine. Devenise mai neglijenta in ceea ce o privea, facand eforturi sa arate cu adevarat bine doar in serile in care de obicei iesea cu Mircea.

-Super, ii raspunse cu un zambet care spera sa para sincer. Ma simt in sfarsit libera. Toata ziua nu fac altceva decat sa merg la  concerte, expozitii, evenimente, discoteci, ma invart in cercuri  mondene…Traiesc la maximum sip e picior mare, as putea spune.

-Ahaaaa ma bucur mult! Asta inseamna, lasa-ma sa ghicesc… ca ai gasit si un baiat!!...Zambetul insa era fortat.

Selena tresari o clipa, incercand sa para vesela.

-Da…e un prieten bun…Mircea Marin, cred ca ti-am vorbit odata despre el…

-Wow, chiar el?? Nu te joci!! Daca nu ma insel, se numara printre cei mai doriti burlaci…L-ai cunoscut la cursul acela de care mi-ai vorbit? Norocoaso! Si …este ceva serios?

Selena ii evita privirea cercetatoare.

-Aaa…

-Aha, exclama Andreea. Se parea ca reusea sa o citeasca dintr-o singura privire. Sa inteleg ca nu e chiar Fat-Frumosul mult asteptat…Desi pare exact barbatul ideal…

-Nu cred in Feti-Frumosi, zise repede Selena. Cel putin, nu in ceea ce priveste viata reala. Poate ca mai apare uneori cate unul….dar nu e ca in povesti. Apar, dispar….Sunt mai mult niste Zburatori, zambi ea ganditoare. Cand te dezmeticesti te intrebi daca a fost realitate sau nu si ramai cu golul , cu dorul dupa acel vis frumos, sopti.Mai bine nu feti-frumosi, mai bine oameni in carne si oase, zambi incercand sa para optimista.

Andreea o privea in felul ei obisnuit, cercetator si fara a vorbi mult. Incerca sa-si dea seama, ca un bun manager, care ar fi fost solutia problemei cu ochi verzi plini de tainuita suferinta din fata ei.

-Stii, in alta ordine de idei,  imi place cum te exprimi, poetic si expresiv. Mi-ai ascultat sfatul?

-Care sfat? o intreba ea nedumerita.

-Acela de a scrie.  Noteaza tot. Ce faci doar toata ziua?

-Pai…

-Asculta-ma si incearca.Fa-ti un jurnal, macar ca sa-ti limpezesti gandurile. Ce ai de pierdut?

Selena nu stia ce sa-I raspunda. Nu-I statea in obicei sa noteze lucrurile care I se intamplau, I se parea pierdere de timp pretios. Iar ca sa pun ape hartie experienta cu Mihai, se temea ca i-ar fi trebuit o eternitate si cuvintele nu ar fi fost de mare ajutor…

-Nu stiu Andreea, ii spuse. E inca devreme pentru…isi musca buzele. Nimeni nu trebuia sa afle.

-Devreme pentru ce? Nu e niciodata prea devreme ori prea tarziu pentru nimic. Sufletul nu are dimensiunea timpului, este vesnic si atotputernic. Atat iti spun: scrie. Lasa tot ce ai acolo in tine, sa curga pe o hartie. Poate o sa te simti mai bine. Elibereaza-te. Priveste acest lucru ca un fel de terapie. Orice ar fi acolo inauntrul tau, e o povara pe care cred ca nu vrei sau nu poti sa o imparti cu nimeni, asa ca daca o pui pe hartie poate vei descoperi in timp ca te vei vindeca de ea si poate ca te vei trezi intr-o buna dimineata  libera ca mai inainte sa iti continui viata si sa uiti de fantasmele trecutului…

Intalnirea cu Andreea ii facuse bine. Se dovedea o prietena minunata si chiar un psiholog priceput. Nu indraznise sa o intrebe prea multe despre trecutul ei, dar se vedea ca avea experienta vietii si o privire clara asupra lucrurilor.   Din nou se mira cat de  superficial o judecase…

In acea seara, se culca mai tarziu.Statu la birou, cu lampa aprinsa, privind absent afara luminile orasului . Se intreba pentru a suta mia oara ce avea sa faca in continuare cu viata ei.Inca nu gasise raspuns.  Sigur, Mircea nu incetase nicio clipa sa-I fie alaturi si ii propusese chiar subtil o logodna. Odata trecusera pe langa un magazin de bijuterii si Selena nu putuse sa nu-si exprime admiratia, intr-o unda de entuziasm, pentru un minunat inel cu diamant….regretase apoi, caci el o intrebase daca s-ar fi suparat sa i-l cumpere. Fusese nevoita sa-l refuze jenata si vinovata in fata expresiei de suferinta din ochii lui. Da, Mircea era o alternativa. Palpabila, sigura. Faptul ca renuntase la serviciu ii facuse bine, isi mai  limpezise inima, se odihnise si scapase de acel blestemat stress cotidian. O pauza era binevenita. Dar pana cand?....Privi ecranul calculatorului, unde se contura propriul chip, in lumina palida a veiozei. Nu putea sta la nesfarsit inactive, nu-I era in fire.Trebuia sa faca ceva.

Deschise meniul de pornire si ii sari in ochi programul Word. Isi aminti vorbele Andreei: ce ai de pierdut? lasa cuvintele sa curga pe o hartie…Nu avea nimic de pierdut, intr-adevar.Putea fi o alternativa.  Macar sa faca o incercare.

Deschise un nou fisier word .De multa vreme nu mai scria de mana, I se parea la fel de firesc ecranul calculatorului cu care se obisnuise atat in cei doi ani petrecuti la birou. Tacanitul familiar al tastaturii ii lipsea oarecum. Ce-ar fi daca, in loc sa scrie e-mailuri, ar scrie …un roman? Sau un jurnal?Sau ceva, orice?Sa-si asculte inima, sa astearna acolo pe hartia curata toate gandurile, tot ce era inauntru, ca o ninsoare bogata pe un pamant primitor.

In seara aceea aparura primele pagini. Incalcite. Confuze. Nereflectand aproape nimic din ce simtea cu adevarat, neoglindindu-i inima.  Inca nu erau rupte din ea. Inca mai trebuia exercitiu. Scria asa cum credea ca ar fi trebuit sa scrie daca ar fi avut un cititor imaginar pe care ar fi vrut sa-l multumeasca. Inca se temea, inca nu avea incredere. Inca nu era pregatita. Dar spre surprinderea ei,  ii placu sentimentul nou de a fi creat ceva cu mana si cu gandurile ei. Mazgalituri lipsite de substanta, cateva amintiri, cateva versuri exagerat de pompoase si fara legatura cu glasul dinauntru. Sufletul inca isi cauta drumul spre exprimare, ca un porumbel ratacit care bajbaie drumul de intoarcere la cuib.

Zi de zi, isi facu un obicei din a scrie cateva pagini. Pe unele le recitea si le anula nemultumita. I se pareau in continuare banale si nu o reprezentau. Ii era greu, nefiind obisnuita sa scrie si uneori nu avea astampar intrebandu-se ce o apucase sa piarda vremea astfel.Insa gandurile veneau, aduse parca de singuratate   si de ceva mai puternic din ea. Ganduri razlete….aparent fara legatura unul cu celalalt, le asternea asa cum I se asterneau in minte. Statea adesea pana noaptea tarziu, scriind si rescriind, corectand ,recitind si iar corectand. Astfel golul din ea se facea parca mai plin. Dormea apoi a doua zi pana spre pranz, dupa-amiaza iesea cu Mircea, iar seara cum se intorcea scria din nou. Incepu sa I se para firesc si ca o a doua natura. Iesind din ea ca o pasare vie, scrisul o golea si o umplea simultan, intr-un fel de nelamurita terapie. Nu stia sa defineasca ceea ce scria: jurnal ori literatura ori pur si simplu era dorinta de a umple pagini .Scrise despre unele intamplari din copilarie, din adolescenta; despre trairi pe care nu le marturisise nimanui. Era usor sa le astearna acolo pe ecran- nu avea sa le citeasca nimeni oricum. Si intr-o buna zi, dupa cateva luni de scris, avu o revelatie: pe albul  ecranului putea fi ea insasi. Nu avea sa citeasca nimeni asa ca  putea da curs liber fanteziei. Sa-si creeze propria lume cu propriile reguli , libera sa le schimbe dupa bunul plac. Nimeni si nimic nu o ingradea. Odata trecut acest prag si constientizand cu bucurie puteri din ea insasi pe care nu le cunoscuse mai inainte, Selena se simti mult mai bine, realizand cat de simplu era totul in fond. Ca un copil care a descoperit o noua jucarie, se lasa absorbita de scris, uluita de faptul ca sefa intuise de la inceput ca acest nou “hobby” urma sa-I faca bine, sa o poarte spre vindecare.

X Regasirea

Insa destinul trebuia sa isi intoarca roata din nou, in chipul cel mai neasteptat.

Trecuse in jur de un an de cand Selena nu mai auzise nimic de Mihai. Cel putin nu in mod direct. Citise pe internet ca se intorsese din lungul turneu in State, ca facuse o vacanta binemeritata in Italia iar apoi  isi continuase munca in tara. Urmarise lacoma fiecare stire care-l privea, era la curent cu ultimile proiecte la care participase. Afla cu groaza ca I se propusese chiar o cariera in afara tarii, pe care din motive aparent inexplicabile el o refuzase. Selena fu usurata sa afle ca nu urma sa se stabileasca in strainatate, desi se intreba ce motive putea sa aiba si ce anume il impiedica sa se faca mai cunoscut pe plan international. Cu siguranta nu era vorba de planul sentimental, se gandea ea cu amar. Sau poate da?Aparent nu se schimbase nimic in viata sa persoanala sau cel putin ea nu gasi vreo stire care sa dea de inteles contrariul. Ramasese unul din cei mai ravniti burlaci ai momentului. Nu mai daduse interviuri, decat laconice, privitoare strict la activitatea profesionala dar ea se intreba daca isi facuse vreo iubita stabila. Ar fi vrut sa nu o mai preocupe, sa nu o doara atat acel gand, sa si-l scoata cu totul din minte, sa ia tot ce se intamplase cu el ca pe o experienta interesanta plina de invataminte si nimic mai mult….Dar inca nu reusise, caci nu punea seara capul pe perna fara sa cotrobaie mai intai pe internet dupa vreo stire despre el. Totusi timpul atenuase fervoarea cu care se gandea la el. Locuia inca in ea, insa ca o prezenta indepartata.Incerca sa se impace cu ideea ca nu-i fusese dat sa se implineasca. Vrand-nevrand, trebuia sa-si vada mai departe de viata ei. Invata ca orice-ar fi, oricat de multe dezastre si schimbari se pot intampla si oricate suferinte ii e dat omului sa indure, viata isi urmeaza cursul netulburata.

Era o seara frumoasa in Bucuresti. Ca de obicei, Mircea o insotise hai-hui prin oras; Selena isi cumparase o rochie noua minunata pe care o si imbraca la rugamintile lui insistente. O noua primavara isi arunca in aer miresmele imbatatoare de boboci in floare, albine si pasari calatoare ce se intorceau din tari mai calde. Totul in aer era  cantec proaspat si asteptare de viata si de caldura.

Erau amandoi bine dispusi si chicoteau din te miri ce plimbandu-se lenesi si relaxati, cand la un moment-dat ajunsera in fata Teatrului National.Selena se opri, usor surprinsa caci locul ii trezea unele amintiri si emotii ascunse.Cladirea impunatoare era tot asa cum o stia, avand un mister al ei si un ce care te fascina si te atragea inauntru. Mircea o lua de mana si o trase cu el spre spre intrare.

-Vino, vreau sa-ti arat ceva, surase el.

Selena il urma amuzata, cu rochia de matase aurie fosnindu-I peste pulpe, simtindu-se ca o sirena caci lumea intorcea capul dupa ea, si   intrebandu-se ce sotie urma sa-I mai propuna de data asta Mircea. Incet-incet il acceptase in viata ei, devenise ‘de-al casei’  parandu-i aproape firesc sa aiba un insotitor perpetuu. O ajuta foarte mult, in multe lucruri dificile cum fusese spre exemplu vanzarea casei bunicilor si cumpararea unui nou apartamen pe care il inchiriase, avand astfel un mic venit care ii putea acoperi strictul necesar si-I asigura traiul de azi pe maine. Nu stia cum s-ar fi putut descurca fara Mircea…nu atat de bine, in orice caz. Orice-ar fi, era folositor sa aiba un barbat in langa ea, mai ales unul celebru si bogat, care-si permitea sa o rasfete si sa o duca peste tot…Era constienta de admiratia lui muta, perpetua, chiar si in momentele in care ii era simplu confident .Mircea nu contenea niciodata sa ii spuna cat ii placea naturaletea, firescul ei, faptul ca era o fata normala. Cu ingrijorare uneori, Selena il vedea tot mai atras de ea, se intreba daca era cumva indragostit. Iesind cu el, sperase ca la un moment-dat se va plictisi de ea si va cauta o scuza oarecare ca sa nu o mai vada, insa se intampla exact contrariul: cu cat ieseau mai mult, cu atat Mircea parea mai prins in vraja ei. Nu voia inca sa se gandeasca, dar era constienta ca situatia nu avea sa tina la nesfarsit si cu regret avea sa-I puna capat la un moment-dat, fiindca Mircea nu trebuia sa se indragosteasca de ea, nu trebuia sa-si faca iluzii . Oricat ar fi fost de minunat si oricat i-ar fi fost de recunoscatoare pentru tot ceea ce facea pentru ea, simtea ca nu era barbatul potrivit…Il placea insa nu o facea sa-I bata inima , nu-I provoca tremur de genunchi , fluturi in stomac si acea senzatie ca ar fi putut pur si simplu sa se lase iubita, asa cum I se intamplase cu…

Deocamdata nu ii permisese lui Mircea mai mult decat exprimarea verbala a unei admiratii crescande. Dar  considera ca limita dintre ei era clara si se reducea la o amicitie plina de parfum, caci se intelegeau totusi  bine si se amuzau de minune impreuna sau mai bine-zis Mircea se amuza cu ea. Selena era insa constienta de superficialitatea unei astfel de relatii.Sa razi si sa glumesti incontinuu nu este totul. Nu ar fi putut niciodata exista intre ei mai mult decat o conversatie amuzanta despre te miri ce, si intr-un fel ii convenea asa, sa nu fie nevoita sa-si mai rascoleasca sufletul. El avea asupra ei efectul unui vin spumos gustat cu placere la o cina intre prieteni, efect care insa disparea dupa cateva ore.

  In seara respectiva asadar, intrara in interiorul Teatrului National, unde Selena nu mai pusese piciorul de aproape un an. Se intreba daca Mircea avea sa-I arate ceva amuzant, poate urmau sa  intalneasca vreun prieten de-al lui sau voia sa-I demonstreze vreuna din teoriile lui cu privire la te miri ce, care uneori ii facea pe amandoi sa lesine de ras…

Insa nimic din toate astea. La intrare era lume foarte multa- se pare ca in seara aceea avea loc o noua premiera cu o importanta piesa de teatru. Mircea o lua de brat, se prezenta in fata persoanei care intampina spectatorii, scoase tacticos din buzunarul de la piept doua bilete, le dadu acesteia, cu un zambet satisfacut de copil poznas si privind-o pe Selena cu coada ochiului. Ea insa nu era deloc amuzata, din contra. Il privi cu ochi mari, uluita.Chiar avea de gand sa intre in sala?

-Mircea, dar…ce e asta? Tu vrei sa intram la piesa??il intreba neincrezatoare.

-Ahaam, exclama el, cu aerul unui pisoi nevinovat adulmecand un borcan de smantana . Nu putea sa-l sufere cand afisa acea expresie de copil inocent si nestiutor, ii parea total neserios si imatur.

-Bine, dar ai innebunit? Stii ca nu vreau…zise ea nervoasa si dadu sa plece, insa el fu mai iute si o prinse de brat. Ii sopti in asa fel incat sa fie clar dar sa nu-I auda lumea:

-Draga mea, opreste-te te rog. E vorba de cea mai asteptata premiera din Bucuresti. Vreau de foarte multa vreme sa vin sa o vad, si vreau sa o vad cu tine. Cred ca macar atata lucru pot sa te rog, este vorba numai de o seara. Orice urma de zambet ii disparuse iar in ochi avea o expresie politicoasa dar ferma. Ca si stransoarea de pe bratul ei. Era clar ca nu avea sa-I dea drumul. Inciudata, Selena murmura:

-Bine, dar…eu…nu pot…O ingrozea numai gandul de a intra acolo unde de atatea ori asistase cu sufletul la gura la piesele Lui.

-Ai evitat intotdeauna acest subiect fata de mine, ciudata ta fobie pentru teatru…care mi se pare absurda si de care as vrea sa te vindec. Asa ca, vrei sau nu vrei, in seara aceasta vom asista la piesa, punct.Era clar ca nu accepta contrazicere si ca nu avea sa ii dea drumul.

Ea nu mai avu ce zice. Desi se impotrivea cu toata fiinta . Numai la gandul de a intra in sala I se facea rau, ii trezea  amintiri pe care se straduise din rasputeri sa le ferece bine inauntrul ei. Dar Mircea o trase dupa el si inainte  sa mai poata protesta, se indreptara spre scarile de marmura ce duceau spre intrarea in sala mare a teatrului. Asadar iata motivul pentru care o rugase atat de mult sa poarte rochia de matase aurie, in seara aceea.... In orice caz, Mircea avea sa regrete curand faptul de a trece peste vointa ei.

 Contrar a ceea ce se asteptase, in sala de teatru era o lumina blanda si foarte multa lume. O atmosfera placuta de voie-buna , forfota si  intensa asteptare. Intr-adevar, era una din piesele cele mai dorite de catre publicul bucurestean.

Selena si Mircea isi gasira locurile si se asezara confortabil. Erau chiar in randul al doilea, central. Ea  isi simtea stomacul strangandu-i-se la gandul ca exista posibilitatea sa joace… El. Nu indrazni sa _­ il intrebe insa pe Mircea, nici sa se uite pe vreuna din brosurile care prezentau piesa, dar era aproape sigura ca avea sa fie acolo caci de obicei nu rata niciun spectacol important cu care si-ar fi imbogatit palmaresul.  Ignorandu-l pe Mircea alaturi de ea, inchise ochii dorindu-si sa fie oriunde in alta parte. Ce-l apucase oare, sa-I faca asta? Abia astepta ca totul sa se termine ca sa poata evada si sa nu mai puna piciorul in sala de teatru niciodata. Si sa-I dea o lectie binemeritata lui Mircea, despre cum trebuie sa se comporte in viitor.

El insa o privea multumit.In timp ce asteptau cortina sa se ridice, ii lua mana si i-o duse la buze.

-Hai hai, nu mai fi suparata. Stii de ce te-­am ‘invitat’ in seara asta la teatru? o intreba zambind. Cred ca astazi se implineste un an de cand ne-am vazut prima oara…la acel curs de teatru si de televiziune, iti mai amintesti? Tii minte ce timida si stangace erai? Absolut cuceritoare..

Asta era deci! Trecuse un an…Nu isi mai amintea, sau voise inadins sa uite tot ceea ce tinea de acea perioada.Drgul de el, voise sa-I faca o surpriza nevinovata, nu sa o tortureze cu amintiri ce se cereau ingropate. Era ea cea care nu stia sa aprecieze.

-Draga Mircea, nu stiu ce sa spun…imi pare rau ca nu mi-am amintit…

-Nu trebuie sa spui nimic, draga mea, ii sopti . Pur si simplu sper sa te bucuri de piesa, atat. Am vrut ca seara de azi sa fie deosebita, pentru ca anul acesta de cand te cunosc, a fost unul dintre cei mai fericiti ai vietii mele. Ea rosi, isi feri privirea vinovata. El continua: de aceea, as vrea sa fii si tu fericita, macar pentru o seara, intr-un mod special. Ii duse din  nou mana la buze, apoi deodata se facu intuneric total. Piesa incepuse.

 Povestea se petrecea in Japonia contemporana…un pescar sarac se indragostea de fata unui personaj avut, si totul se derula in jurul incercarilor lui de a cuceri inima fetei, de a infrange vointa  tatalui, care se impotrivea iubirii dintre cei doi.  Povestea ii amintea parca de aceea a lui Lorelei, a filmului in care trebuise si ea odata sa joace, si de care nu mai voise sa auda, odata cu propunerile libidinoase ale lui Emilian , cu renuntarea la scoala de televiziune si la.. El. Acum avea remuscari, insa la vremea aceea paruse a fi lucrul cel mai firesc pe care l-ar fi putut face. Ideea de a se injosi ii provoca sila si era mai puternica decat orice regret de a nu fi intrat in randul celebritatilor.

Piesa tinea mult, doua ore si jumatate, povestea fiind complexa iar personajele trecand prin tot felul de peripetii.

 Asa cum se asteptase, cum se temuse, cum se rugase la toti dumnezeii sa nu se intample…in rolul pescarului juca Mihai Bohalteanu.

Mai viu si mai intens ca niciodata. Superb. Ametitor. Vibrand de energie si de acel ceva care te facea sa il urmaresti cu rasuflarea taiata pana la ultima replica pana la caderea cortinei. Si sa vrei sa il chemi inapoi, in rafale de aplauze. Acel ceva care te facea sa vrei sa-l iei cu tine acasa si sa nu-l mai lasi sa plece niciodata.

-Apropo, Selena, il auzi ea ca prin vis pe Mircea soptindu-I la ureche. Il mai tii minte pe amicul nostru, Mihai Bohalteanu? Dupa cum vezi, e personajul principal- motiv in plus pentru care te-am adus in seara asta: sa-l revezi, sa-ti amintesti cum te chinuia la cursul de teatru si film, chicoti el satisfacut probabil de mutra incruntata a Selenei. Ha! de-ai sti tu….isi spunea ea in gand.

Ar fi vrut sa plece, sa nu fie nevoita sa suporte dulcele, sfasietorul  chin de a-l revedea…dupa atata vreme.Insa era tintuita de scaun, cu mana in mana relaxata a lui Mircea.Ii era teama si sa respire, ca sa nu se tradeze, ca el sa nu simta uraganul din interiorul ei. Ii fusese intr-adevar foarte dor. Abia acum isi dadea seama cat de dor, de zeul ei frumos si adorat, de baiatul ei drag, de inima lui buna si romantica, de tot, tot.Aproape ca nu putu sa urmareasca actiunea piesei iar ochii I se impaienjenira de efortul de a-l vedea mai bine, de a-si intipari pentru totdeauna in minte si in suflet fiecare trasatura , fiecare joc de lumina pe chipul drag. I se parea ei, sau avea riduri in jurul ochilor? Sau era machiajul? Parea si mai implinit decat si-l amintea, ii observa mai clar conturul muschilor…arata oricum fenomenal, intr-o forma de zile mari. Umplea toata scena cu prezenta lui in continua miscare, cu vocea lui vibranda, facea toti banii sa il vezi, s-ar fi putut spune ca ducea singur intreg spectacolul. Selena simtea sala frematand, mai ales publicul feminin.Mihai ii avea pe toti la picioare. Iar ea se simtea mica si ar fi vrut sa fie invizibila. Ar fi vrut sa se ascunda sub scaun, numai sa nu fie vazuta, numai sa nu-si dea el seama ca se afla acolo. Insa era in randul al doilea central, exact in fata scenei, intr-o rochie de matase aurie care stralucea in lumina …Oare el sa n-o fi vazut? Ori sa nu o fi recunoscut pe fata comuna si timida de atunci, in moderna rochie care lua ochii? Sau cel mai probabil era sa nu-I pese, pana la urma fusese o cucerire trecatoare pentru el, durase extrem de putin…Poate nici nu mai stia cum arata, nici nu-I mai stia numele…Poate o uitase cu totul.Intr-un fel, ar fi fost usurata sa o fi uitat. Macar asa nu avea sa stie niciodata cat de mult o arsese pe suflet.

  La finalul piesei, publicul aplauda indelung, in picioare. Fusese un adevarat success, un nou triumf al Teatrului National.

  Selena se ridica impreuna cu toata lumea, dar statea ca pe ghimpi, mutandu-si greutatea de pe un picior pe celalalt si pregatindu-se de plecare. Nu avu curajul sa dea ochii cu el. Inainte ca actorii sa iasa la aplauze, se scuza fata de Mircea si literalmente fugi spre iesire, facandu-si loc prin multimea in delir, calcand pe faldurile rochiei si fiind la un pas de a se impiedica penibil pe tocuri.

Nu se opri pana nu ajunse afara, la aer curat, pe care-l respira adanc cu nesat. Incerca sa-si potoleasca agitatia dinauntru, in timp ce chipul lui I se invartea prin cap obsesiv. Ce bun fusese…ce bine, ce profund, ce impresionant jucase. La naiba, se gandi ea inciudata, acum avea sa o urmareasca din nou imaginea lui zi si noapte, avea sa nu-I mai dea pace, in viata reala sau in vis. Fragila, precara ei liniste se ducea iar pe apa sambetei.

Astfel, vrand-nevrand, Selena simti iar impulsul acela de neoprit si de necontrolat de a merge la teatru. In special la piesele lui. Bineinteles, se scuza ea fata de sine, redescoperise fenomenul teatral, valoarea artei, era flamanda de emotia, caldura si vibratia unei sali de teatru, de dragostea pe care o simtea pretutindeni in sala, pe scena, in public. Dar nu stia cum se facea, nimerea tocmai  la spectacolele lui. Care erau numeroase, juca aproape seara de seara. Mereu era acelasi, isi juca rolul intr-un mod caracteristic, numai al lui, si mereu reusea cumva sa fie altfel. Acesta era elemental incredibil din el.Imprumuta ceva fiecarui personaj…pe care il facea sa fie unic si caruia ii scotea in evidenta o latura inca neexplorata in trecut. Toate astea intr-o paleta de nuante imposibil de redat in cuvinte. Selena isi reamintea acea emotie vie de la teatru…si din nou avu sentimentul ca abia era la inceputul explorarii lumii cu totul noi si minunate din serile acelea calde si vibrande.  Acum nici nu prea mai mergea la cinema: il tragea tot timpul pe Mircea la teatru, dar mai mult ca oricand se ducea singura ori cu cate o prietena. Isi lua bilet intotdeauna in primele randuri, ca sa (il) vada mai bine. Sa ii surprinda fiecare traire, fiecare cuta, rid, traire.Care erau  adesea si ale ei. Parca era un pictor care-si studiaza personajul in vederea unui portret care sa-l faca nemuritor.Cu cat mergea mai des la teatru, la piesele sale, cu atat devenea mai fanatica. Mai fascinata. Saptamanile se scurgeau, si ea alerga pe la teatrele Bucurestiului unde juca Mihai. Statea la cozi infinite, pe caldura, pe frig , pe soare ori pe ploaie. Lega conversatii sau prietenii cu fete de seama ei, la fel de impatimite. Era fericita sa aiba cui sa-si povesteasca impresiile, trairile, pasiunea. Descoperi astfel o lume foarte vie, descoperi ca in jurul fenomenului teatral gravitau o sumedenie de oameni mai mult sau mai putin interesanti. Incetul cu incetul, se duse nu numai la teatru ci si la diferite cafenele culturale, teatre underground sau oriunde in alta parte se juca teatru. Pentru ca si El se gasea adesea acolo. Chiar daca era un actor mare, daca il atragea un proiect, se ducea, indiferent daca era jucat pe scena cea mai celebra ori in vreun pod. Desi de regula un astfel de eveniment era rarisim.

Incepuse sa-si adore rolul de spectator mut, pasiv. Gasea un fel de voluptate in faptul de a sta acolo ascunsa in scaun, protejata de semi-intuneric, stiind ca el nu o vede, ca nu-I simte prezenta, fericita sa-l observe. Strangea amintiri pretioase din fiecare gest    si din fiecare modulatie a glasului ori a chipului sau. Le memora pe toate si apoi ajunsa in micul ei apartament, le retraia din nou si din nou  , rasucindu-se in asternut pana cand somnul o cuprindea spre dimineata. Iar la amiaza se pregatea pentru o noua portie din dulcele si chinuitorul ei drog. Era ca un toxicoman: zilele cand nu se ducea la teatru si mai ales la o piesa cu el I se pareau fade, monotone, traindu-le numai in asteptarea noului spectacol, traind numai ca sa-l vada intr-un nou personaj, intr-o noua ipostaza, ori sa-l revada intr-o piesa in care il mai vazuse deja de cateva ori. Intr-un fel, prin rolurile jucate de Mihai isi traia propria viata. Urmarindu-l seara de seara, traia si ea intens tot felul de emotii pe care altfel poate nu ar fi avut ocazia  sa o faca in mai multe vieti. Da, chiar ca simpla spectatoare ascunsa si anonima, el ii imbogatea viata.

Nu se plictisea niciodata de el pentru ca nu era niciodata la fel. Parca ar fi intuit (probabil stia deja) ca oamenii veneau sa-l vada iar si iar in acelasi rol, atrasi parca fara voia lor ca un magnet de o  vraja ciudata. De fapt, El era ca un magician. Un magician al scenei. Facea din spectatori ceea ce voia , ii aducea pe culmile rasului si le smulgea adesea o lacrima in coltul ochilor, astfel incat ei plecau acasa cu o farama din fiinta lui, pe care nu o mai dadeau uitarii.

  Vazand numarul admiratoarelor care il inconjurau de fiecare data dupa piesa, Selena nu se mira de propria reactie, de propria dependenta- acelasi efect il avea el asupra tuturor si mai ales asupra fetelor. Il inconjurau cerandu-I autografe, umplandu-l de complimente si de exclamatii de parca ar fi fost un rockstar. In jurul sau exista o charisma, acel ceva ce raspandeste lumina , atragand oamenii ca fluturii in jurul unui neon.

 Dar ceea ce o nedumerea era  faptul ca in pofida a toate astea- succes, aprecieri, premii, admiratoare- parea…mai degraba nefericit. De fiecare data cand iesea la rampa, afisa un chip de inmormantare, despre care Selena nu stia ce sa creada. Se resemnase cu faptul ca nu avea sa-I mai vorbeasca niciodata si nu mai visa la o reintalnire sau la o reinnodare a povestii lor…insa I se rupea sufletul cand il vedea atat de trist. Muncea prea mult? Il vlaguiau prea mult personajele? Nu mai gasea aceeasi satisfactie in munca, in meserie? Nu intelegea ce I se intampla. Daca se ghida dupa inima ei, ar fi spus ca iI lipsea o iubita…O fiinta draga care sa il acopere, sa il odihneasca ,sa il inteleaga asa cum era si sa invete sa-l cunoasca. Insa tocmai el sa nu-si gaseasca iubirea? Parea greu de crezut. Pe de alta parte, poate avea probleme, necazuri numai de el stiute? Cat de mult ar fi vrut sa ia in maini chipul drag, sa-l aseze la piept ca pe o icoana, sa-I stearga intr-o mangaiere toata tristetea de pe chip, sa-l asigure ca totul avea sa fie bine sis a-I ofere toata fericirea lumii .

In acest timp, blogul Visatorului o insotea precum un pansament pentru o rana.. Scria minunat, se intreba daca nu cumva publica. Ar fi trebuit. In timp, ii devenise un drag si nelipsit prieten anonim, desi scria destul de rar.

In ultima vreme, Visatorul suferea si el probabil din dragoste si ca un facut, parca ii impartasea tristetea. In ultimile saptamani fusese mai activ. Ca si cum trebuia sa verse undeva macar cateva picaturi din preaplinul inimii sale:

Mi-ar placea sa-ti spun toate lucrurile pe care le vorbesc cu tine, in absenta ta. Si pe care le uit complet atunci cand sunt langa tine, fiindca esti un univers atat de superb, incat raman de fiecare data mut de uimire si de dor….inconjurat de tine.

Oare in cate secole se masoara timpul venirii tale, ca o toamna ce numara in  frunze ingalbenite de dor fiecare inaintare peste gradini ingalbenite de amintire?

Visatorul … M.

Mi-e dor de tine. Cand te vad inainte, am convingerea ca esti singura si ultima stea la care imi este ingaduit sa ajung vreodata…si pana imi fac curaj sa te culeg in palma, dispari asemeni Luceafarului diminetii. In loc sa se faca zi, se face frig si noapte, la plecarea ta….Si totul devine zgomot desart de ti-nichea in care suiera intruna un vant de toamna pe bulevarde.

M.

Esti toamna sufletului meu. Cu uimire imi dau seama ca te-am asteptat o viata. Cand te-am vazut pasind in surdina pe podeaua de sticla a sufletului, cu trena-ti de mii de trandafiri auriti si imbatati de miresmele tuturor gradinilor pamantului si ale raiului, am ramas ca un calator fara umbrela in ploaia de sfarsit de an. Caci ai trecut pe langa mine, naluca ademenitoare, lasand parfumuri nedeslusite in aerul amar , amintiri plapande dupa care abia mai respir astazi, cand orele sunt goale si fereastrele s-au inchis poate pentru totdeauna in fata peisajului mut. E toamna…

M.

Citindu-I randurile emotionate, Selena ramanea visatoare . Mai existau suflete nobile…suflete sensibile care isi pastrasera intact puritatea si puterea de a iubi.

O intriga insa acea initiala ciudata, M. Nu putea sa nu faca asocierea cu numele Lui, ceea ce oricum I s-ar fi parut ciudat si banal. Mihai, sa  isi expuna trairile in felul acesta? Parca n-ar fi facut parte din personalitatea lui…El era acolo pe scena, puternic, se exprima prin intermediul teatrului, la intrepatrunderea realitatii cu visul. Ar fi fost  ciudat sa si-l imagineze scriind, caci avea o personalitate prea puternica, prea pregnanta pentru finetea si melancolia pe care o transmitea blogul lui M.

 Intr-una din serile la teatru, cand ca de obicei Selena se afla in primele randuri, I se paru pentru prima oara…ca Mihai o priveste. Tocmai pe ea??? Avea un moment cand trebuia sa faca o pauza, asezat aproape de marginea scenei, privind publicul in ochi. Situandu-se chiar in fata ei ,  timp de cateva clipe cat o eternitate, o privi…cu acea veche expresie indescifrabila pe care i-o cunostea atat de bine, cu care i-ar fi putut spune:, ce mai faci, buna mea amica? Sau : ticaloaso, indraznesti sa te mai afisezi la piesele mele, dupa ce ai renuntat la curs si m-ai parasit!!! Pret de cateva clipe ce durara parca ani, se privira in ochi…parea totul atat de ireal, marginea dintre scena si public era atat de fragila incat ea avu senzatia ca avea sa sara in sala direct la ea. Isi feri repede privirea, cu groaza, emotie, incantare, rusine, frica si nu mai stia nici ea ce. Doamne ce privire avea, ca o para de foc negru, atintita drept in inima ei. O recunoscuse, era sigura. Se uitase la ea expres. Nu ca la o simpla spectatoare, ci la ea. O demascase! Nu mai era protejata de intunericul salii, dar oare fusese vreodata? Credea ca nu o vede de acolo de pe scena- dar daca el o observase in tot acest timp? Oare actorii isi pot identifica  spectatorii? Probabil ca da! Ea ii crezuse absorbiti numai de jocul lor…Insa oare nu o cautase ea inadins, cumparandu-si numai bilete in locurile cele mai centrale si mai apropiate de scena?

   Se simtea acum ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea: il privea numai cand el nu se uita in sala, pe ascuns. Inca se mai ducea sa il vada, apoi la aplauze fugea. Din acea seara, simtea mai mereu privirea cercetatoare asupra ei, chiar in mijlocul replicilor celor mai intense. In orice colt de sala se afla, o dibuia. Ori era ea prea obsedata. Plina de teama si de emotie, Selena se ridica din sala exact la inceputul aplauzelor, astfel incat sa nu fie nevoita sa dea ochii cu el in plina lumina, I s-ar fi parut de neindurat, o intimida teribil , se simtea atat de vinovata fata de el, fiindca-l abandonase , fiindca fugise. Episodul cu Emilian I se parea acum o banalitate, un pretext…ca sa fuga de el si de ceea ce s-ar fi putut naste intre ei. De ce facuse asta? Nu-si putea nici ea explica. Mai ales dupa momentele de la mare…Insa atunci simtise ca era singurul lucru pe care il putuse face- sa fuga…Fusese o lasa? Presimtise apropierea a ceva prea mare pentru sufletul ei, si atunci alesese sa se retraga in barlogul suferintei si al singuratatii?Preferase  un inceput nedefinit unei povesti reale, de teama ca s-ar fi putut sfarsi prost si ca in final el ar fi putut sa o respinga?

  Astfel treceau saptamanile, si jocul de-a v-ati ascunselea continua. Mircea se minuna de dragostea subita a Selenei pentru teatru…Insa era oarecum multumit ca fusese elemental declansator. Nu isi dadea seama, bietul de el, ca Selena mergea mereu la piesele in care juca doar un anumit actor…

   Asezata in al doilea sau al treilea rand, central (facea sacrificii imense pentru a dobandi din timp, cu saptamani inainte biletele acelea), il fixa pe Mihai tot timpul piesei ca hipnotizata.Cand o privea si el, isi ferea privirea. Parca era un joc complice numai de ei stiut.Beatitudine in simple priviri furisate peste acel abis dintre scena si spectatori. Beatitudine poate cu atat mai intensa cu cat abisul era de netrecut, fiindca privirile erau singurele pe care si le puteau impartasi fara teama ca fac ceva rau, fara a trebui sa admita ca se recunosc si poate se plac. Puneau in priviri totul. Cu atat mai voluptoase cu cat erau destinate sa ramana doar atat.

Pana intr-o anumita seara.

Selena daduse curs unei invitatii a unor prietene ca si ea impatimite de teatru si de Mihai  Bohalteanu.

Insa nu stiuse ca spectacolul respectiv era doar de lectura, ca se desfasura acasa la unul dintre actori, si ca…erau numai vreo douazeci de invitati. Ceva restrans.Avu un nod in gat si inima ii statu cand in intampinarea lor iesi chiar…cine altul bieneinteles, decat el. Era inevitabil, isi spuse ingrozita, pana la urma trebuia sa se intample.

Imbracat intr-un pulovar albastru care-I venea de minune,  Mihai parea in sfarsit bine-dispus si in largul lui.  Se sprijinea relaxat de perete, analizand cu un fel de ironie perechile care se inlantuiau la intrare.

-Buna seara , everybody! ii intampina cu un aer jovial. Bine ati venit! Se indrepta spre Selena si o privi de sus pana jos admirativ dar fara a trada ceva anume. Ea se simtea excesiv dezgolita in rochia scurta  si transparenta de vara, neavand ca accesorii decat o pereche de cercei discreti…Nu era fardata si isi lasase lenesa parul sa fluture liber peste umerii goi. Daca ar fi stiut ce avea sa urmeze, s-ar fi infasurat probabil intr-un sac, din cap pana-n picioare. Sau si mai bine- nu ar mai fi venit deloc. Se astepta la o seara de jar, si nu fu dezamagita.

-Buna, Mihai…ce frumos e aici la voi, chicotira prietenele cu care venise  Selena, sorbindu-l din priviri. Dar el paru sa nu le observe, neavand ochi decat pentru ea.

-Buna…. Selena, rosti vocea lui joasa si guturala. Tintuita locului ca o statuie, ramase la urma, impinsa de  lumea se inghesuise sa intre simultan.Ca prin farmec el o lua de cot cu un gest ferm conducand-o  inauntrur. Era foarte cald, atmosfera era familiara si placuta, pe alocuri buchete minunate de flori de nufar si de orhidee raspandeau  un parfum discret. Se glumea si se radea tare in luminile superbe ale amurgului ce se prelingeau pe ferestre, invaluind  lumea oamenilor in curcubee calde. Ar fi putut fi o seara perfecta.

Mihai ii spuse la un moment-dat, privind-o in ochi cu un suras familiar si sugestiv:

-Bine ai revenit! Arati minunat, ca intotdeauna…Ochii lui o masurau apreciativ, se pierdeau in parul ei de abanos, ii ardeau pielea prin tesatura moale a rochiei… ar fi fost recunoscatoare tuturor dumnezeilor din univers daca s-ar fi facut mica si ar fi disparut chiar in acea secunda. Insa nimic din toate astea nu se intampla, din contra- Mihai ii lua bratul si o conduse spre un loc din primul rand, exact in fata micutei scene improvizate si ingrozitor de aproape.

Ea se aseza murmurand un banal “multumesc”, incercand pe cat posibil sa nu ii sustina privirea mai mult de doua secunde.

Dupa ce sorbira un delicios suc de fructe din partea organizatorilor, spectacolul incepu. Ca de obicei cu multe emotii, poate datorita atmosferei atat de calde si de intime. Poate datorita sucului de fructe in care parca se pusesera prafuri magice ametitoare, sau datorita caldurii care o facea sa se foiasca pe scaun, sa stea picior peste picior si sa-si ventileze intruna suvitele de par cu un evantai improvizat. Sub ochii lui patrunzatori carora nu le scapa nimic. Toata seara o privi numai pe ea facand-o sa simta ca sunt numai ei doi in toata sala. Hipnotizata , Selena simtea ca se face stravezie si ca el o vede pe dinauntru, ca ii vede organele si sangele in traseele circulare prin corp. Se intreba daca putea sa-I auda bataile inimii, daca ii putea citi gandurile ce-I siroiau betive prin creier. Nu indraznea sa-l priveasca des, insa cand isi ridica inocent si ca din intamplare genele, privirea lui era acolo ca un radar, fixa, grea, apasatoare, complice, fierbinte, citind si rascolind prin cele mai mici unghere ale fiintei ei…parca ea ar fi fost cea expusa , nu el, dezbracata de haine si de piele in mijlocul tuturor. Putine dati incercase o astfel de senzatie: ii desparteau cativa centimetri si era ca si cum ar fi facut dragoste in aer, din priviri. Ochii lor se amestecau ori se fereau, se priveau cu coada ochiului, se mangaiau cu genele, cu sprancenele, cu o clipire de pleoape, cu un licar amuzat sau cu acel ceva complice care era numai al lor si care-I despartea si ii singulariza de restul lumii.  Cum putea oare el in tot acest timp sa-si spuna replicile, sa-si joace personajul si sa fie dezinvolt, atat de perfect stapan pe sine? Cum putea sa nu explodeze de emotie? Daca ea isi cuprindea mijlocul cu bratele intr-o firava si zadarnica incercare de a se proteja,  el observa imediat. Isi dadu o suvita dupa ureche, urmarita de privirea lui. Isi potrivi un cercel, inelul pe deget, cutele imaginare ale rochiei, muta un picior peste celalalt, totul sub apasarea fierbinte a ochilor lui, grei ca doua tone de lava incinsa pe pielea ei bronzata.Parca erau gesturi dintr-un ritual mut si secret, cu o semnificatie ascunsa, aproape erotica, numai de ei stiuta. Se recunosteau la fel de bine ca la inceput. Aceiasi fluturi, acelasi tremur in stomac. Acelasi suras complice abia schitat, a carui cauza nu ar fi recunoscut-o niciunul dintre ei pentru nimic in lume.Se priveau cu coada ochiului surazand, fara a se putea  abtine sa nu-si arate incantarea unuia pentru fiinta celuilalt. In surasul lui cald se topea  orice sentiment de vinovatie, asa cum soarele alunga darele de nori de pe cer, lasand numai splendoare inmuiata in azur.  La unele replici, Selena ii raspundea cu o expresie luminoasa, emotionata, la altele- cu o sicana din pleoape, la altele cu un suras in coltul gurii. Era innebunitor. Se jucau. Ea o stia, el o stia.

 Ca sa faca totul si mai frumos, textul citit de actori era unul de dragoste.  Era vorba de un tanar indragostit care voia sa isi cucereasca aleasa inimii. Selena se simtea de parca ii turna cineva sampanie in creier, in inima.  Mihai facea superbe declaratii de iubire- dar ca un facut, uneori nu isi privea partenera de scena- ci o privea pe ea!. Ca si cum ii adresa totul! O facea sa se simta cea mai frumoasa si mai dorita femeie din  univers.Era minunat, dulce betie de neindurat. Se jucau cu focul si o stiau, si poate amandoi aveau nevoie sa vada pana unde puteau sa se  arda.

La sfarsit, aplauze, entuziasm, emotie. Cu sufletul in flacari, Selena se grabi spre iesire, lasandu-si prietenele in urma, obsedata de dorinta acuta sa fuga la aer. Prea fusese totul …atat de nesperat de frumos.Isi simtea pieptul greu, umflat, si corpul usor de parca urma sa se inalte in vazduh, peste garduri, peste case.

Depasise deja pragul de la iesire, cand se auzi strigata si stiu dinainte cu o fractiune de secunda a cui era vocea si cine era in spatele ei.

-Nume de luna….

Se opri brusc.Tocurile ei scartaira ascutit pe ciment, in linistea inserarii. Ii era teama sa se intoarca. Era prea aproape acum. De luni de zile il observa de la distanta, il aplauda de la distanta, radea sau lacrima la replicile lui...de la distanta,  bine ascunsa de intunericul salii de teatru, inchipuindu-si ca el nu putea sa o vada de acolo de pe scena. Acum insa niciun abis, nicio granita, niciun obstacol nu mai era intre ei. Poate dupa mai bine de un an, se aflau din nou in sfarsit fata in fata. Selena se dadu inapoi dar intr-o miscare brusca isi prinse tocul in bordura si fu cat pe ce sa cada pe spate. Facu un balans in aer, el se repezi sa o sustina si se trezira imbratisati, intr-un echilibru caraghios, gata sa vina amandoi in nas in fata casei prietenului lui si a  tuturor oamenilor care incepeau sa iasa in curtea mica .

-Selena…ii sopti, esti bine? O tinea cu amandoua mainile inlantuindu-I talia , fata lui era foarte aproape de a ei, astfel incat ii putea simti pe piele rasuflarea fierbinte.Fiecare muschi era lipit de ea.Ii simtea pana si bataile inimii.

 Exceptand faptul ca glezna o durea ingrozitor, capul I se invartea, o strangea prea tare de mijloc si o furnica fiecare centimetru de piele de parca ar fi fost gadilata de mii de aripi de fluture – da, putea spune ca se simte bine…

-Ce mai faci, Selena, o intreba privirea lui  fierbinte,  iar ei I se usca gura, neputand articula un singur sunet. Inca nu-I daduse drumul, ba o apropiase si mai mult de el incat acum stateau  imbratisati de-a binelea, pe trotuarul buclucas. Se intreba daca isi dadea seama de adoratia pe care i-o purta.Daca ochii ei, pe care ii cerceta adanc si cu patima, o tradau. Probabl ca da.  Arata fantastic, oare o stia? Razele soarelui in apus ii aureolau suvitele brune rebele si ii puneau in ochii intunecati luciri de foc . Era bronzat , insa ii putea deslusi cateva riduri fine la coltul ochilor. Si…da, oare se insela? Cateva fire argintii pe la tample…mai multe decat I le stia. Care ii dadeau un aer mai matur si mai intelept, dar si o nota de tristete, ca si cum viata l-ar fi supus la  multe si dureroase incercari. In absenta ei. Cum putuse sa fuga de langa el, sa-l abandoneze?Cand din toata fiinta lor se desprindea la unison uriasa nevoie de dragoste, pe care poate ar fi stiut atat de bine sa si-o ofere pana la sfarsitul veacurilor.

 I se parea ca daca o va mai strange mult, I se va topi in brate, se va scurge pe trotuar ca o lava desprinsa tot din el. Ar fi vrut sa-I raspunda la intrebare, insa cuvintele refuzau sa iasa si statu acolo ca  proasta, holbandu-se la el cateva secunde cat niste veacuri, in toata corola de lumini rosietice ale inserarii.

-Mihai! Strigatul intrerupse ca o lama de cutit atmosfera.

Sarira amandoi ca din pusca. El isi retrase imediat mainile din jurul ei, tinand-o totusi sa nu cada.

-Ce faci, scumpule, ai nevoie de ajutor? se auzi din nou vocea subtire si extrem de feminina, care se apropia.

Selena privi in spatele lui spre casa….si ii fu dat sa zareasca pe cea mai frumoasa femeie din lume, venind spre ei cu pasi leganati. Era blonda ca mierea, cu plete lungi ca o aureola ce-I ajungeau pana spre mijlocul subtire. Ochii albastri, mari ca doua flori mirate, in care se rasfrangeau culorile cerului formand mii de curcubee, te faceau sa te gandesti la povestile cu Ileana Cosanzeana. Trasaturile ei fine si delicate pareau desenate de un pictor pe  chipul perfect oval, cu o piele ce parea a fi matase vie. Era pur si simplu splendida. Selena ramase muta de uimire in fata unei frumuseti atat de desavarsite. Ileana-Cosanzeana se grabi sa vina spre ei, cu o ingrijorare vadita in ochii mari :

-Sunteti bine? V-am zarit  pe fereastra… domnisoara sper ca nu si-a scrantit glezna? susura vocea ei melodioasa.

Oamenii continuau sa iasa din casa cu rasete de voie buna. El ii dadu drumul Selenei intr-un final, raspunzandu-I gratioasei aparitii:

-Mirabela…da, suntem bine. Intamplator, am ajutat-o pe domnisoara sa nu cada, ii raspunse, intunecat. Nu, nu cred ca domnisoara si-a scrantit glezna. Va simtiti mai bine acum? o intreba privind-o adanc in ochi. Ea se balbai:

-Da…mmm..multumesc…”Bine” nu era tocmai adjectivul care i-ar fi descris starea interioara.

-Ar trebui sa fiti mai atenta…si apoi cu voce joasa: Selena, ar trebui sa vorbim…Insa Ileana Cosanzeana se apropie si il lua afectuos de brat:

-Mihai, iarta-ma insa trebuie sa-ti spun ceva…de asta am venit de fapt …parea usor agitata iar in ochii ca albastrul cerului I se citea neliniste si o rugaminte muta.

-Mirabela, te rog sa ma ierti, insa as vrea sa mai raman cateva clipe… nu o scapa din priviri pe Selena, tintuind-o pe trotuar.

-Mihai, iarta-ma dar…

-Mirabela! tuna el. Am zis ca vreau sa mai stau cateva clipe. Ileana Cosanzeana insa nu se lasa:

- E vorba de Andrei. I s-a facut rau din nou…cred ca ar trebui sa vii imediat.

Cu un oftat de frustrare si cu sprancenele intr-o linie aproape orizontala, Mihai se uita la Ileana Cosanzeana, apoi iar la Selena, sovaind. Apoi ii spuse ei: te rog sa ma ierti, domnisoara, trebuie sa plec. Mi-as dori foarte mult sa mai discutam in legatura cu acea problema. Ne vedem la teatru, bine? O sa te rog sa vii la mine in cabina dupa aplauze, bine? Te voi astepta, sa stii!

-Sub privirea lui intunecata, Selena dadu din cap ca un automat. Apoi ii urmari indepartandu-se, brat la brat. Se intoarse si ea pe tocuri, incercand sa nu dea atentie privirilor iscoditoare din jur, sa-si tina umerii drepti, sa incerce sa isi mentina echilibrul pe tocuri si sa nu dea drumul lacrimilor sarate din coltul ochilor.

XI Masca lui Lorelei

Nu, nu putea sa se mai duca la teatru. Sa il priveasca drept in fata, si sa-I spuna, ce? “Simteam ca ma indragosteam de tine si am fugit….apoi te-am regasit, insa erai cu altcineva si am fugit din nou…”M-am temut sa sufar” Insa uite ca suferea oricum.  Se parea ca suferinta era strans impletita de firul vietii ei. Si durea al naibii de tare. El urma sa o intrebe, sa o descoasa, il cunostea. Nu isi va putea ascunde sentimentele, va fi prea slaba si ii va marturisi totul. Il va incomoda. Se va simti obligat sa iasa cu ea, din spirit cavaleresc. Probabil era deja intr-o relatie cu frumoasa Ileana-Cosanzeana, si atunci l-ar fi pus cu adevarat in situatia jenanta de a-I spune: draga mea, pot sa ies cu tine de cateva ori, de dragul vremurilor trecute, dar iarta-ma nu putem fi decat prieteni…

 Selena se  inchise din nou in casa. Nu voia sa vada si sa auda pe nimeni. Hohotele de plans facusera loc muteniei.ore in sir privea fix pe fereastra fara sa vada nimic. Ce avea sa faca? O parte din ea ii dadea ghes sa se duca totusi la teatru, poate ca era mai bine sa-i vorbeasca, sa ii marturiseasca totul. Macar sa-si elibereze sufletul. Pana la urma, avea sute de admiratoare indragostite de el- una in plus ce ar fi contat? Insa in adancul inimii stia ca nu voia sa fie inca una din sutele de fete disperate care il asteptau seara de seara. Ea era ea. Nu s-ar fi vazut facand-o pe fana indragostita, cerandu-I autografe, tuguindu-si buzele si fluturand din gene atunci cand el era prin preajma. I s-ar fi parut nedemn. Si apoi, pentru ea era unic…nu avea nicio pasiune si nicio admiratie atat de mare pentru vreun alt actor….sau pentru oricine altcineva.

Tot invartindu-se prin casa, dadu cu ochii de calculator, pe care-l cam parasise in ultima vreme. Linistea era parca prea apasatoare, asa ca il deschise si cauta un nou fisier Word. Scrise mare, pe prima pagina, cu litere de tipar:

MASCA LUI LORELEI

De Luna Dumitriu

Literele ii jucau prin fata ochilor, insa pareau totusi la locul lor. Ca niste fluturi mari, aliniati cuminte pe un pervaz alb. Cuvintele  ii zburau prin minte…masca? Teatru? Viata? Lorelei? Da, uitata Lorelei…legenda ei trista... Lorelei era totul. Inceputul si sfarsitul. Marea, apusul, rasaritul, albastrul, viata in dureroasa ei profunzime. Iubirea si regretele , asteptarile ei vane. Totul era Lorelei. Sufletul tanar insetat de acel ceva dintr-o noapte de vara la mare, cand luna iti picura in inima si in tample mii de soapte vrajite, insa apoi in lumina cruda a zilei acel ceva care  nu vine niciodata. In zadar astepti, suflet de Lorelei…omul inimii tale e intotdeauna prea de timpuriu luat si dus de vartejul vietii.

Cuvinte care se insiruiesc cuminti ca niste vrabii zgribulite pe hartia alb- cenusie a ploii de afara.  Tic-tac pendula ceasului masoara bataile de aripi ale gandului trist. Pana cand visul adoarme in tara lui blanda, luand cu sine fricile , naivitatile si  parerile de rau. Pana cand lumina cruda se stinge peste pleoapele inchinate marelui vrajitor al somnului.

A doua zi spre pranz, ca de obicei, telefonul suna. Din nou Mircea. Nu prea avusese chef sa ii vorbeasca- ce ar fi avut, ce ar fi putut sa-I spuna?

-Alo, Selena, ma auzi? Esti? Alo!

-Buna Mircea..ii raspunse cu voce obosita, frecandu-si tamplele. Da, sunt aici. Realiza cat era ceasul si se intreba daca fixasera cumva vreo intalnire de care ii era imposibil sa-si aminteasca.

-Ce e cu tine? o  intreba el cu suparare in voce. De ieri dimineata te caut, te sun, ti-am batut in usa de zece ori, ti-am lasat offlineuri, e-mailuri, mesaje peste mesaje…Ce ti s-a intamplat, pentru numele lui Dumnezeu?!

-Ah Mircea iarta-ma, stii eu trec printr-o..am…

-Esti bolnava?? Pentru Dumnezeu, ce e cu tine? Nu poti sa-ti inchizi usa in fata lumii in halul asta, oamenii se ingrijoreaza pentru tine! Eu n-am  dormit azi-noapte, nu am mancat, gandindu-ma ca poate ai cazut si ti-ai rupt gatul, sau ti-ai taiat venele…

Se auzi razand ragusit si nefiresc.

-Mircea, Mircea…off…nu, nu mi-am taiat venele…nu inca…

-Selena, te rog! ii tipa el in ureche. Vrei sa ma imbolnavesti cu totul??? Uite chiar acum vin pana la tine, esti acasa? Trebuie sa vorbim serios!!

Durerea de cap pe care o avea de ceva  vreme incepea sa ii zvacneasca iar in tample.

-Nu Mircea, stii eu,…

-Selena, te rog, te rog, lasa-ma sa vin sa te vad, zece minute, numai sa ma conving ca esti vie si ca nu zaci singura si neajutorata…nu e deloc bine sa stai singura cand esti bolnava!!

-Bine…bine Mircea, vino.

El veni mult mai curand decat l-ar fi asteptat.

-Eram in fata blocului cand te-am sunat. De ieri tot dau tarcoale, pandindu-ti ferestrele, numai sa nu te arunci sau mai stiu eu ce…O cuprinse pe dupa umeri. Era neras si avea cearcane vinetii pe sub ochii obositi si ingrijorati. Selena, te rog spune-mi, ce e cu tine? Cu ceva vreme in urma ai mai avut o criza din asta. Te rog, imi poti spune ce se intampla? Esti bolnava? Trebuie sa stiu, iti sunt doar prietenul cel mai apropiat, nu?

Ea tremura, in pijamalele subtiri, si el o stranse la piept ca un nebun, acoperind-o pentru prima oara de sarutari. Nu indraznise sa o mai atinga din seara aceea de la Costinesti, insa acum ii depunea o ploaie de mici saruturi fierbinti pe tample, pe obraji, cautandu-I buzele. Ea incerca sa I se impotriveasca, insa era mult mai puternic si ii frangea orice rezistenta. In plus, era asa de bine sa simta ca o iubea, ca o voia in sfarsit cineva cu adevarat .Era atat de reconfortant, ar fi putut sta in imbratisarea lui o vesnicie. Il simtea viu, puternic, mirosind a viata si a iubire, in contrast cu fiinta ei uscata ca o frunza. Insa totul tinu doar o clipa.  Cu un efort urias, il indeparta  incet cu un pretext oarecare si se asezara amandoi pe micul divan din living.

-Draga Mircea, incepu ea frecandu-si tamplele. Iarta-ma pentru toate astea, eu…m-am gandit, si nu merita sa te chinuiesc astfel. Indrazni sa il priveasca in ochii ravasiti si ii  sopti: Mircea, imi pare nespus de rau insa..eu…nu sunt indragostita de tine. Stiu si apreciez nespus faptul ca ai fost atata vreme alaturi de mine, ca m-ai  ajutat in milioane de feluri, nu te voi putea niciodata rasplati, insa…pentru ca…pentru ca…inghiti cu greu. Pentru ca ai in fata ta o ticaloasa fara inima, indragostita de multa vreme de altcineva. Care in tot acest timp te-a mintit…

El se ridica de pe divan cu un oftat prelung care-I franse inima, si incepu sa masoare camera in lung si-n lat, cu pasi mari. Ramanea tacut, iar ei ii era teama sa-I vada chipul.

-Te-am mintit, adica nu ti-am marturisit, faptul ca…ei bine…eu…cunoscusem pe altcineva, cam in aceeasi perioada cand te-am cunoscut pe tine si eram confuza…stii, imi placeati amandoi, sunteti amandoi fantastici, incredibili…insa unele lucruri s-au intamplat, si…si eu…fara sa vrea isi dadu seama ca lacrimi mari ii curgeau pe obraji si tremura incontrolabil. Isi lua chipul in maini.

-Mihai Bohalteanu, il auzi ea ca prin vis.

-Pof…poftim??

-Mihai Bohalteanu. El e acest “altcineva”, nu-I asa? o intreba Mircea incet, apropiindu-se de ea. Se lasa iar pe divan, cuprinzandu-I mainile moi. El e “rivalul” meu, nu? La el visezi mereu, dusa pe ganduri, privind dincolo de mine, nu-I asa?La el visezi cu ochii deschisi in cele mai banale momente,  pe el te duci sa il vezi serile  la teatru…bolnava de emotie la fiecare gest, la fiecare cuvant, soapta, tresarire a lui…Atat de absorbita incat daca ti-ar cadea tavanul in cap, nu ai observa…

Ea se intrerupse din plans privindu-l cu ochi mari si nevenindu-I sa creada.

-Bine, dar….de unde stii??se mira ea. Adica, nu cred sa-ti fi spus vreodata…

-Nu, nu mi-ai spus. Insa nu e greu ca cineva sa-si dea seama, Selena. Felul in care-l privesti, felul in care-ti tremura privirea cand ii auzi numai numele, felul in care eviti apoi orice discutie despre el…Ce ciudat, ranji el, Mihai- care mi-a fost o vreme aproape cel mai bun prieten!! Mihai, cu care m-am inteles mereu de minune…ne-am intalnit in televiziune, ne-am placut imediat si de atunci am ramas nedespartiti…dac-ai sti de cate ori ne-am sprijinit reciproc, de cate ori am fost complici cand voiam sa cucerim cate o fata, de cate ori am facut tot felul de iesiri…am si jucat impreuna intr-un film, stiai? Da, stia, vazuse doar tot ce se putea vedea cu Mihai….Si toate astea, toate astea…Mircea isi lua chipul in maini. Doamne, doar nu plangea?

-Mircea, Mircea! Il striga Selena. Il imbratisa, in timp ce umerii lui se zguduiau. Te rog, te rog din suflet, iarta-ma, eu…sunt un copil prost, eu…iarta-ma, nu vreau sa suferi, ultimul lucru din lume pe care il meriti este sa suferi! striga ea.Il legana usor, iar el se lasa o vreme imbratisat ca un copil. Apoi ii lua chipul in maini si o privi adanc in ochi. Ea suferi vazandu-l atat de ravasit, vazand atata durere pe chipul altadata luminos si jovial. O privi asa o vreme, strangandu-I mainile intr-ale sale pana la durere, ca si cum n-ar mai fi vazut-o niciodata, ca si cum ar fi vrut sa-I desluseasca fiecare trasatura, fiecare zvacnire de suflet.Intr-un final ii dadu drumul.

-Da…in tine nu este iubire decat pentru el. Paru ca se chirceste in sine ca o floare lovita de furtuna. Inima ta ii apartine…poate asa a fost sa fie, zise cu un fel de resemnare, si se ridica. Parea alt om. Din agitatia cu care venise nu mai ramasese nimic, decat niste ochi goi , un chip impietrit si niste umeri lasati parca sub o povara prea mare . Bine Selena, ii mai spuse. Dadu sa se indrepte spre iesire, insa ea alerga dupa el si il opri:

-Mircea!! Te rog, te implor nu pleca! Mai stai…Nu pleca asa! ii era teama sa-l lase sa plece pe strazi in starea aceea.

-Ce sa mai fac, draga mea, zise el si privi prin ea cu o expresie obosita. Ce pot sa mai fac? Imi ramane numai sa plec. In ochii tai este doar imaginea lui…cum il vezi, te pierzi cu firea, te inchizi in casa, faci crize,nu mai lasi pe nimeni sa patrunda in lumea ta…In fond, mi se pare, tu ai o lume interioara care se invarteste numai si numai in jurul lui…iar ce e mai ilar este ca el habar n-are, norocosul, sopti ca pentru sine. Stii Selena, intr-un fel imi este mila de tine, desi te inteleg. Iubesti fara sa fii iubita. Clasica poveste a tuturor indragostitilor, continua cu o ironie amara: iubim pe cine nu ne iubeste, si…nici nu poate sa ne iubeasca. Inima ei se franse la aceste cuvinte. El continua, cu o privire stinsa: stii insa ce nu inteleg? Daca tot e dragostea asa de mare, de ce nu te duci la el, de ce nu ii spui ce simti, poate ca exista o speranta. Poate ca nu te va respinge, e un om de treaba in fond. De ce nu o faci, Selena?Ai toata aprobarea mea, si de azi inainte poti sa te consideri libera, eu n-o sa te mai deranjez.

-Pentru ca…nu ma duc pentru ca…ingaima ea. Am prea mult orgoliu, ma tem ca o sa ma respinga, recunoscu. Sau imi e prea teama. Sau…poate pentru ca…am sentimentul ca are deja pe cineva. O blonda frumoasa, l-am vazut cu ea intr-o seara…

-Ah, zise Mircea. In cazul acesta, se pare ca suntem doi ghinionisti nu-I asa , draga mea. Il iubesti dar are pe altcineva. Eu te iubesc, insa…O privi pentru ultima oara, cu toata inima in priviri, tintuind-o de perete. Apoi se intoarse, isi lua haina si deschise usa, in timp ce ea il urmari muta, incapabila sa mai schiteze vreun gest. Din prag, ii mai spuse : te-as ruga sa nu ma mai cauti, Selena. S-ar putea sa nu mai dai de mine oricum.Cu bine! A fost si ar fi putut fi frumos…

“Mircea”!! alerga spre usa , dar  se inchise cu un zgomot greu in urma lui inainte ca ea sa mai poata scoate un cuvant. Din acea zi se lasa tacerea grea , peste casa si peste viata ei.

Zilele trecura. In bucurie sau in suferinta, timpul trece oricum, din fericire. Poate asta e calitatea lui cea mai de pret. Bucurii sau tristeti, dragoste si ura, totul trece.

Saptamani, luni in nestire…Ca sa isi omoare singuratatea, Selena isi gasise o mica slujba intr-un birou, care ii rapea cateva ore pe zi atata cat sa aiba iluzia ca nu era inca moarta si ingropata. Simtea ca avea nevoie sa vada oameni noi, sa poarte discutii banale, sa fie utila cumva societatii, sa faca lucruri exterioare care sa o distraga de la tot ce era in interior. Nu mai mergea la teatru, nu se mai intalnea cu prietenii vechi. De Mircea nu mai auzise niciun cuvant. Uneori dupa ce iesea de la birou facea lungi plimbari intr-un parc din apropiere. Privea cuplurile inlantuite si copiii ce se zbenguiau razand in soare. Ii facea bine sa vada fericirea altora . Slava Domnului ca alti oameni pot fi fericiti. Ea nu mai spera la nimic. Ar fi vrut sa fie batrana, sa stie ca urma sa se pensioneze si sa moara curand. Uneori I se parea ca asa avea sa fie, ca moartea era chestiune de cateva luni. Avea insa 25 de ani. Nu mai era foarte tanara, dar pana la batranete mai era inca mult…Desi in interior se simtea batrana si obosita de toate.Sufletul ei incepea sa faca riduri. Se intreba daca asa avea sa fie mereu viata ei- un lung sir de asteptari , de lacrimi si dezamagiri fara sens.O insiruire de vise  si de temeri. Se saturase de obsesia dragostei. Ar fi vrut sa-I spuna sufletului: ai incercat, n-a fost sa fie. Gata acum. Mergi mai departe. Indreapta-te spre noi orizonturi, cauta lucruri noi. Nu trebuie sa ramai fixat ca o statuie pe soclul regretelor.

De Mihai nu mai auzise si se ferise sa mai citeasca ceva. Toamna cadea cu frunze mari rubinii peste sufletul ei, intr-un fel de liniste de convalescent; isi petrecea majoritatea dupa-amiezelor scriind. Era tot ce-I ramasese. “Masca lui Lorelei” incepuse cu cateva pagini firave si devenise un fel de roman. Scria aproape fara sa constientizeze ca scrie, ca si cum o voce straina ii dicta de undeva din ea. Pagina dupa pagina. Scria despre ea si despre Mihai, despre dragostea lor moarta, scria poate ca sa retraiasca si sa pecetluiasca precum intr-un sipet cu amintiri acele clipe pretioase din cantecul naiv al anilor ei tineri. Stia ca scriind se va elibera pentru totdeauna, ca dragostea ei ciuntita va ramane impregnata in paginile albe ca o haina de care sufletul se dezbraca si o abandoneaza pentru totdeauna intr-un sertar cu cheie. Era de fapt o carte despre iluzii.Si despre frica. Care analiza nevoia sufletului de ceva mai mult decat o simpla poveste de amor la malul marii si in culisele unui teatru. Scria despre sine si despre lipsa de curaj in a intinde mana ca sa primeasca ceea ce-I oferise viata. Lorelei era acel alter-ego pe care il tinuse mereu ascuns, despre care EL afirmase odata demult: as vrea sa scot la lumina femeia frumoasa, fascinanta si misterioasa care se ascunde in tine…Scria ca sa-si demonstreze ca Lorelei exista si in sine asa cum exista fara indoiala in sufletele milioanelor de femei din univers…Scria in loc de lacrimi, fiindca le terminase de mult . Scria in loc sa traiasca. Sau poate tocmai din nevoia de a trai. Scria ca sa-si implineasca o latura a sufletului, ca si cum ar fi descoperit o aripa vie si libera de a carei existenta nu stiuse niciodata, si pe care acum se caznea sa o faca sa zboare. Scria ca sa mai aiba incredere ca avea inca ce sa isi ofere. Scria ca sa isi potoleasca remuscarile si scria fiindca nu si-ar fi putut marturisi pacatele niciunui duhovnic. Scria ca sa umple timpul si singuratatea, ca sa aseze in sertar haina ponosita a amintirilor si sa porneasca iar la drum, cu haina unui suflet nou, spalat.

Da. Poate ca realitatea pe care o traim este o piesa  de teatru. Cine oare ne ajuta sa ne pregatim, sa fim buni actori, pe scena atat de efemera si de inselatoare a vietii?La scoala ar fi trebuit predate materii gen “cum sa eviti sa iti faci iluzii”,  “cum sa inveti sa iubesti”, “cum sa nu fugi de dragoste”, “cum sa faci alegerile care trebuie in viata”, etc…Atat numai ar fi fost de ajuns, pentru a pregati oamenii pentru viata. Cine inventase oare acel sistem de invatamant cu materii fade, ca o inchisoare prelungita parca pentru a incatusa inadins exact transformarea copilului in adolescent si in om, cand incepe sa gandeasca, sa-si puna intrebari, sa sufere si sa iubeasca? Ar fi fost suficient ca un dascal sa vina intr-o zi sa vorbeasca liber elevilor: dragii mei, viata este frumoasa si merita traita din plin, insa nu este asa cum ati fost invatati sa v-o imaginati. In viata este nevoie de mult realism si de curaj, este nevoie sa stiti ce vreti si mai ales – sa acordati prioritate lucrurilor cu adevarat importante. In viata trebuie mai ales sa cautati iubirea. Da, daca un dascal ar fi inceput sa vorbeasca intr-o zi unor copii despre viata si despre iubire, poate ca multe drame ar fi putut fi evitate….

Astfel se scurse vremea. O noua vara, o noua toamna si o iarna noua la fereastra sufletului. Alte covoare de frunze, alte zapezi peste betonul orasului, peste casele vechi.

Copacii blanzi si incarcati de culori ale noului an isi vesteau primavara prin parcuri, pe alei, prin ferestre scanteietoare, cu glasuri subtiri de scolari. Cer senin, verde, roz, galben si violet. Lume in schimbare, lume in sarbatoare. Mese impodobite , suflete vesele, noi lumini si noi rasete in soare. Orasul adormit isi trezea la viata trupul greoi si lenes dupa aceeasi neimblanzita  iarna.

Intr-o zi aproape ca din intamplare, Selena descoperi intr-una din carti o brosura a unei edituri aproape necunoscute cu un anunt in care se afirma ca sunt dispusi sa publice carti gratis, daca ei considera ca materialul este indeajuns de bun. Era o editura mica din Bucuresti despre care nu auzise. Cu atat mai bine. Imediat Selena le scrise un e-mail si incepura sa corespondeze. Le trimise “Masca lui Lorelei” , pe care tocmai o incheiase, si spre marea ei surprindere fura de accord sa i-o publice. Se aratau chiar entuziasmati- desi nu era o lucrare comerciala si se intuia tineretea si lipsa de experienta a autoarei, lucrarea respira totusi stil si prospetime. Nadajduiau ca cititorii bucuresteni aveau sa guste aura nostalgica a cartii, caci povestile triste erau la mare cautare. Selena se intreba de ce oare. Oamenii nu erau satui de povesti triste in propriile vieti, le mai cautau si in romane? Sau poate le cautau tocmai ca sa le inteleaga mai bine pe ale lor proprii…

  De la editura o intrebara daca voia sa semneze cu numele ei, dar ea se grabi sa le indice Luna Dumitriu ca pseudonim. Nici prin gand nu ii trecea sa se tradeze, in caz ca El avea vreodata sa aiba cartea in maini…ceea ce oricum era putin probabil. Astfel se nascu “Masca lui Lorelei”, de Luna Dumitriu.

Inainte sa realizeze prea bine ce se intampla, cartea ii fu publicata si spre uluirea ei incepu sa aiba in scurt timp  succes. Deja in doua saptamani se vandura aproape o suta de exemplare. Pretul era unul modic si in plus se bucura de o coperta reusita care ii placea si ei mult. Saptamanile treceau si cartea devenea tot mai populara, mai ales in randurile cititoarelor. Se parea ca spectatoarele innebunite dupa teatru erau innebunite si dupa “Masca lui Lorelei”, a carei actiune se desfasura chiar in Bucurestiul lor contemporan, in mediul teatral ce le era familiar. Toti cititorii “Mastii..” erau femei.Se pare ca se recunosteau in povestea trista si sentimentala dintre tanarul actor si infocata lui admiratoare…Si plangeau toate la final, cand el alegea sa ramana in lumea teatrului iar Lorelei pleca intr-o calatorie in jurul lumii… pentru a se descoperi pe sine si a deveni scriitoare.

Romanul ajunsese chiar in mainile criticilor de specialitate, care vedeau unele asemanari si puncte de pornire in romanul lui Ionel Teodoreanu…Selena citise cu uluire un articol de doua pagini intr-o revista culturala, in care se evidentiau unele asemanari cu ilustrul romancier, fara a se lasa totusi la o parte “stilul tanar, fresh ca o ploaie de primavara si marcat de o simplitate si de o nostalgie dezarmante, a tinerei autoare”… Comparatie cu Ionel Teodoreanu era totusi prea mult pana si pentru ea. Nu avusese pretentii de scriitoare: vroise doar sa elibereze in vazduh cateva pagini ce ii erau grele pe suflet si pe care se bucurase sa le lase sa zboare.Era mai mult decat constienta de lipsurile si de stangaciile cartii. Pe de alta parte, zambea citind pe alocuri in revistele literare despre carticica ei, cum ii placea sa o numeasca, si nu putea sa nu fie magulita de faptul ca era totusi bagata in seama si ca oamenii erau mai generosi in aprecieri decat s-ar fi asteptat.

Dup ace mai trecu o vreme,cititoarele voiau sa o cunoasca, sa afle cine era misterioasa autoare despre care nu se mai auzise si nu se stia mai nimic. Extrem de sumara biografie publicata intr-un colt de coperta si lipsa oricarei fotografii nu le multumea, astfel incat Selena se trezi ca este invitata la radio pentru un interviu intr-o emisiune culturala. Ceea ce o soca- nu se asteptase sa ajunga pana aici. Bine ca era radio si nu TV. Baiatul politicos de la emisiune I se adresa cu “doamnisoara scriitoare”, ceea ce I se paru un fel de gluma. Tot la fel de bine ar fi putut sa-I spuna  ”domnisoara extraterestru..” Nu se gandise niciodata ca totul avea sa ajunga atat de departe, in atentia mass-mediei. Nu se gandise deloc la reactia unor eventuali cititori, nu se gandise ca strigatul ei avea sa se prelungeasca intr- un ecou, ca oamenii erau atat de insetati de orice publicatie nou aparuta. Simtindu-se ciudat, accepta invitatia la radio. Avea sa se camufleze sub numele Lunei si spera ca nimeni nu avea sa ii recunoasca vocea. Cat despre fotografii – refuzase orice publicare in presa. Atat ii mai trebuia, sa o recunoasca cineva, si mai ales…

Interviul fu mai scurt si mai sumar decat se asteptase, o intrebara despre ea, despre studii si despre viata ei…Un fel de CV vorbit.Cand veni randul sa spuna daca subiectul romanului era imaginar sau nu, ea spuse sovaind ca era inspirat din realitate, si ca intr-adevar avusese o pasiune pentru un actor, insa nu dadu bineinteles nume. Interviul se sfarsi cu o calda urare din partea realizatorilor de a vinde cat mai multe exemplare si cu invitatia de a mai scrie. Se parea ca stilul ei  foarte tanar inca mai avea de lucru pana sa ajunga la maturitate.

Selena se intoarse acasa cu un vag sentiment de triumf…realizase in sfarsit ceva? Nu fusese pierdere de vreme? Da. Facuse ceva de care se putea considera oarecum mandra. Faptul ca oamenii o citeau si o iubeau ii facea bine. Se parea ca pana la urma lucrurile isi aveau o compensatie a lor.

O suna si Andreea, singura care stia de romanul ei. De ceva vreme vorbeau si se vedeau regulat. Sefa era mandra de a fi fost cea care o indemnase sa scrie. O felicita cu entuziasm. Ii citise romanul si ramasese incantata. O sunara si fosti colegi si mai ales colege de la serviciu- Andreea o tradase!! O invitara chiar la fostul  loc de munca, sa o felicite pentru cartea pe care o citisera toti. Acum povestea ei devenise publica! Era tratata ca o vedeta, insa ea se rusina pentru faptul de a fi astfel expusa, viata ei, intimitatea ei…Parca nu era ea , fata care suradea, dadea autografe si incerca sa nege faptul de a fi fost cu adevarat indragostita de un mare actor, sa convinga ca totul era rod al inchipuirii….Cand publicase cartea nu se gandise nicio clipa ca sufletul ei avea sa ajunga pe buzele si in mintea atator de multi oameni.In realitate scrisese pentru ea nu pentru ei. Acum era insa in fata faptului implinit.Se temea mereu sa nu cumva sa afle El…desi pe undeva se intreba daca nu cumva chiar asta isi dorise pana la urma, in secret? Ca intr-o zi el sa ia cartea in maini si sa descopere: nu am avut o simpla admiratoare…ea chiar m-a iubit cu adevarat. Oare nu era aceasta cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ar fi putut sa i-o faca vreodata?

XII Scrisoarea

 Intr-o zi, pentru a mia oara, suna telefonul. Se obisnuise sa primeasca multe apeluri.

-Alo , da? Raspunse pe un ton ocupat, pentru ca tocmai raspundea unor e-mailuri ale unor cititori.

-Selena? Buna…

De unde era vocea aceea atat de cunoscuta?

-Buna ziua, mi se pare ca va cunosc?

-Selena, sunt Mihai.

Mana ei ingheta pe receptor. Trecura secunde bune inainte ca ea sa poata sa traga aer in piept. Simti ca I se invarteste capul si ca ii sta inima.

_Selena, ma auzi? Esti? Se auzi vocea lui nervoasa.

Tranti telefonul de pamant. Se mai auzi vocea lui in receptor: Selena? Selena? Alo?Alo?

 Ca la comanda, tranti receptorul.

Se aseza, tinandu-se cu ambele maini de spatarul scaunului. Era El. El! Oh Doamne, aflase, citise!De unde-I stia oare numarul? Bineinteles: cei de la editura.  Acum avea sa o urasca cu adevarat! Avea sa creada ca se folosise de celebritatea lui…Nu putea suporta gandul. Intra in panica. Se ridica, masurand camera frenetic.  Avea sa o gaseasca, sa-I afle adresa. Ce sa faca? Incotro..?

Se invartea prin casa ca un animal in cusca, gandindu-se Sa fuga. Dar unde? Pe strazi, ar fi putut oricand da nas in nas cu el. La cine sa se duca? Andreea convietuia si ea de ceva vreme cu un barbat, nu putea sa o deranjeze. Isi aminti brusc ca vazuse undeva niste anunturi ale unei agentii de voiaj: calatorii ieftine in Grecia. De curand primise un cec din partea editurii pentru vanzarea cartii, si impreuna cu ce mai avea, ar fi putut sa-si permita sa lipseasca o vreme…eventual, pana cand el se convingea ca nu-I poate da de urma. In doua secunde, suna la agentie si afla ca inca mai erau locuri pentru calatorie. Era vorba de o excursie intr-o mica insula a Greciei. Plecarea era zilnica, asa ca Selena intreba daca se putea chiar in ziua urmatoare. Indeplini toate formalitatile, isi stranse o parte din lucruri si a doua zi era in avion spre Grecia.

Ajunse intr- o insula destul de draguta, plina de natura si de soare, cu multi maslini, oi si capre, iar marea era absolut uluitoare. Exact ce avea nevoie. Locuia la o mica pensiune si reusi sa obtina de la proprietar dreptul de a sta acolo o luna de zile. Nu o costa foarte mult, asa ca i-ar fi placut sa prelungeasca si mai mult termenul, la momentul potrivit.

Se simtea in sfarsit mai linistita  si in siguranta. Nimeni nu avea sa o gaseasca acolo fiindca nu anuntase pe nimeni despre plecarea ei brusca. Celor de la editura le spusese ca pleaca in Grecia pe termen nelimitat. Nu mai trebuia sa raspunda la telefon, sa faca fata popularitatii, era libera, se putea bucura in voie de minunile naturii, si…cine stie, poate avea sa-I vina vreo idee pentru vreun nou roman.

  Zilnic facea o cura de verde: lungi plimbari pe dealurile verzi sip line de soare, datorita carora insula  era numita “de smarald”; vizita locuri cu vechi ruine grecesti, gusta din deliciosul si traditionalul iaurt cu miere, incerca sa invete cuvinte in greaca, in fine incepea sa se destinda. Ar fi vrut sa stea acolo o vesnicie. Se temea numai de prea multa singuratate…Astfel incat se inscrise printre excursionistii ce bateau toata ziua insula in lung si-n lat in cautare de ascunse comori naturale, se organizau plimbari care erau cu adevarat superbe. Selena nu-si imaginase ca poate fi ceva atat de frumos totusi atat de simplu. Facu chiar scufundari marine, invingandu-si teama de apa si descoperind uluitoarea lume din adancuri. Trebuia sa recunoasca: o pauza de trai printre bucuriile naturii era ceva nesperat de frumos si exact ceea ce avea nevoie in acele momente.

Faptul ca abia se intelegea cu pasnicii locuitori prin cateva cuvinte in engleza si prin multe semne, adauga inca si mai mult pitoresc aventuroasei evadari. Uneori isi spunea: sunt nebuna, sa plec asa de una singura, fara sa anunt pe nimeni. Insa imediat isi dadea seama ca in fond nu o lega nimic de nicaieri si nu o astepta nimeni sa-I ceara socoteala…Poate asa imi e destinul, isi spunea cu amaraciune. Sa fiu singura mereu, sa nu ma cunoasca nimeni cu adevarat si chiar eu insami sa fug de mine.

Intre timp, dupa lungi tratative cu proprietarul pensiunii, reusi sa obtina o cheita pentru conexiune la internet, astfel incat putu in sfarsit sa navigheze dupa voia inimii si- ce e mai important- sa raspunda la corespondenta abundenta de pe e-mail. Editorul ei avusese un soc cand aflase ca plecase din tara…in vacanta. Ai innebunit? Ii scrise. Exact acum, cand vanzarea merge foarte bine si suntem in toiul interviurilor, cand esti pe cale sa ajungi o celebritate… Ei bine, nu avea de gand sa ajunga o celebritate, ii raspunse. Era bucuroasa ca se vinde romanul, insa cititorii probabil vor putea supravietui cu ideea ca autoarea facea o calatorie favorabila inspiratiei, si ... cine stie, poate aveau sa primeasca in curand un nou roman. Pana la urma, nu era dependenta de cititori, si nici ei de ea- nu i-ar fi placut un raport de dependenta si nici ideea ca cineva sta la panda , in asteptarea ca ea sa apara ori sa scrie ceva nou .Poate avea sa o faca iar sau cine stie- poate avea sa nu mai scrie nimic niciodata.

  Intr-una din zile, tot rascolind prin  niste vechi fisiere din calculator, descoperi o adresa de e-mail de cativa ani in urma, pe care o folosise pentru mesaje primite de la persoane non-grate. Daca cineva pe care nu il simpatiza ii cerea o adresa de e-mail sa ii scrie, i-o dadea pe aceea. Isi aminti ca i-o daduse si lui Mihai. Cand patrunsese acasa la el noaptea ca o hoata, i-o lasase intr-o scrisoare, sub o vaza cu margarete. Parea ca trecusera decenii de atunci…Si el nu-I raspunsese niciodata, cine stie ce se intamplase cu biata , banala ei scrisorica de amor…Ii declarase acolo  ca era o admiratoare secreta si il intrebase fatis: credea ca e posibila dragostea intre un actor celebru si o fata de rand? El urma sa-I raspunda pe adresa de e-mail…Dar n-o facuse niciodata. Poate citise dar nu luase in seama. Zambise, o pusese deoparte si femeia ce se ocupa de curatenie o aruncase din greseala la cos…Sau nici macar atat- el insusi o aruncase…ori o pitise neglijent intr-un sertar, asemeni sutelor de ravase pe care probabil le primea si carora pe buna dreptate nu le acorda mai mult decat o clipa fugara de amuzament….

Acum ca tot avea timp la dispozitie, se gandi  sa isi verifice vechea adresa. Cine stie cine mi-o fi scris in tot acest timp, sau daca mai e valida, se intreba ea.

Era inca valida, desi o accesa cu greu. Isi plimba distrata privirea peste multele mesaje publicitare si tocmai cand se pregatea sa le stearga pe toate, inima I se opri. Crezu ca viseaza si se freca la ochi. I se facu rau.  Aerul disparu deodata din camera. Nu , nu putea fi adevarat. Printre multitudinea  de spamuri se numara si… un e-mail scurt …primit de la cineva care se numea Mihai Bohalteanu.

Deci pana la urma ii scrisese.Selena stinse calculatorul tremurand , se aseza pe pat cu fata in sus, cu ochii inchisi, incercand sa isi linisteasca mintea, prin care parca se incalceau  zeci de roiuri de albine. Nu putea fi adevarat, nu era. El? Sa-I scrie El?  Dar cum, cum de nu vazuse? Doar verificase posta electronica de nenumarate ori, dupa aceea… Pana la urma-I scrisese. II SCRISESE. Oh, Dumnezeule. Dumnezeule, Doamne…..Atata vreme.Atata timp scurs…

Intra iar pe e-mail. Mesajul de la el era intr-adevar acolo, …Nu era un vis. Nu era halucinatie. Literele cu bold ale numelui sau ii jucau prin fata ochilor. Citi , cu teama: Doamne, data de mai mult de doi ani in urma. Daca statea sa se gandeasca…cam din ziua cand ea nu mai venise la scoala de televiziune!! Plina de emotie si rememorand acele zile, cu inima zbatandu-se ca un fluture nebun, Selena citi:

“Cred ca este o idee foarte interesanta. Ar merita incercat”

 Atat ii spusese. Iata raspunsul  …raspunsul atat de indelung asteptat. Asadar??? Stiuse tot timpul ca ii patrunsese in casa, pe terasa, ca o nebuna… Stia ca scrisoarea era de la ea, si in tot timpul care urmase..Isi acoperi chipul cu mainile. Stiuse mereu!! Dar cum oare aflase ca era ea? Cum, de unde, cine putuse sa ii spuna? Nu povestise nimic nimanui, nici Andreei , nimanui…Tot continutul scrisorii I se intiparise in minte- era absolut sigura ca nu lasase niciun indiciu. De unde oare sa fi ghicit ???

“Ar merita incercat…” Lacrimi amare ii alunecara pe obraji, facand sa joace inaintea ochilor cuvintele firave. Raspunsul lui continea ironie ori sinceritate? Voise cu adevarat sa aiba o relatie cu ea, sau fusese doar o toana pe care o uitase imediat ce ea nu mai aparuse la curs? Avand in vedere cu cata usurinta plecase in turneu uitand de ea, nemaincercand sa o contacteze, fara sa mai dea vreun semn de viata, era clar: pentru el nu fusese mai mult decat un joc. Mai ales ca descoperise cine fusese proasta care isi julise genunchii sarindu-I gardul si lasandu-I scrisori de amor…cand se gandea, ii venea sa hohoteasca si sa-si dea palme. Probabil se amuzase atat de copios!! Ce subiect bun pentru un film, pentru un roman!! Caci care  fata intreaga la minte ar fi fost capabila de asemenea gest?

 Probabil tot ce facuse el,  faptul ca o chemase la el acasa, clipele de la mare…totul fusese un joc pentru el, sa se amuze putin pe seama unei nebune…Iar intamplarea cu Emilian ii usurase in mod neasteptat neplacuta situatie de a-i da explicatii, de a-I spune ca intre ei nu era sortit sa fie nimic…

Afara se intunecase; cerul palpaia in culori de auriu, roz si oranj, in timp ce  sufletul se inalta si cobora asemeni unor acorduri ale unei simfonii interioare,  cautand partitura de cantec, de armonie si de curcubee. Precum cerul dupa ploaie, sufletul isi cauta la fereastra coltul de soare.

XIII Fericire

Zorile revarsau potirele de lumina peste camera micuta a Selenei. Il rugase inadins pe proprietar- un grec mandru si corpolent insa bun ca painea calda-sa ii ofere cea mai modesta camera. Astfel putea sta linistita ca isi permite sa locuiasca acolo cat de mult timp si-ar fi dorit…

Se trezi dintr-un somn profund cu vise incalcite, agitate in care aparea chipul lui Mihai ca printr-o ceata aurie…. In care-I simtea imbratisarea, sarutarea pe piele, rasuflarea atat de aievea  ca si cand ar fi fost langa ea. Ca de obicei, in primele clipe nu-si dadu seama cine este si unde se afla. Insa curand isi aminti. Petrecuse jumatate din  noapte gandindu-se, rasucindu-se de pe o parte pe alta ... Fraza lui atat de scurta era mai grea de intelesuri decat daca i-ar fi scris o mie de cuvinte. Daca ar fi vrut sa o insele cu vorbe desarte, i-ar fi scris mult, insa ii spusese doar “ar merita incercat”. Afirmatia era categorica.

 Ca un vartej, isi revazu viata , Mihai, teatrul, filmul Lorelei, fuga, Mircea si iar Mihai…e-mailul lui…Dumnezeule. Asadar , fusese posibil. Avea oare sa isi clarifice vreodata dubiul acela, se jucase ori nu se jucase si ar fi existat o speranta pentru ei doi?

   Se dadu jos din pat, isi bau in graba cafeaua cu lapte.

O nevoie , o graba o impingea parca sa faca lucrurile fara voia ei. O nevoie de a iesi afara, la soare, la aer.

Se imbraca rapid si iesi. Directia: da, Marea. Numai ea va sti sa-I limpezeasca gandurile.Numai in bataia brizei va putea respira si va intelege ce trebuia sa faca in continuare.

Era o zi splendida. Marea se ivi in toata stralucirea si puritatea ei miscatoare, incredibil de albastra. Razand ca o copila fara griji, oglindea cerul.Locuind de mai multa vreme pe insula, observa zilnic cum marea isi schimba nuanta, devenind din ce in ce mai albastra, capatand uneori puritati pline de lumina, asemeni unui suflet de nou-nascut. Asa ar fi vrut sa arate si culoarea sufletului ei, isi spunea Selena ganditoare, adulmecand si incercand sa-si intipareasca pentru vecie fiecare nuanta, miscare, briza din fantasticul si maretul poem ce se tesea in jurul ei.

 Selena inspira pana nu mai putu aerul sarat, care-I patrundea  in trup si o ajuta sa-si limpezeasca mintea.

  Se plimba catva timp pe plaja, admirand splendoarea valurilor molcome, alintandu-si picioarele cu nisipul fin si privind in departarea argintie care se contopea cu cerul. Pe linia orizontului plateau cateva panze mici, immaculate. Era intr-adevar o zi ideala pentru iesit in larg. Intalnea uneori turisti, tolaniti la plaja sau cautand ca si ea, scoici ciudate ori te miri ce. Insa nu le dadea atentie, nu existau pentru ea- nu vedea nimic decat intinderea albastra si…propriile ganduri. Ii reveneau mereu in minte cuvintele lui…Cu cata tandrete scrisese uneori…s-ar fi zis ca…rosi la gandul ca da, s-ar fi zis…adica un cititor din afara, obiectiv, ar fi zis poate ca acelea erau scrisori…de dragoste….Chicoti in sine si brusc isi dadu seama ca nu o mai facuse de foarte mult timp. Sa stea asa, sa isi zambeasca siesi. El o facuse sa zambeasca, prin tot ceea ce-I scrisese. Se simtea ca o domnita ferecata intr-un castel intunecat, careia ii parvenisera dupa o indelungata asteptare, scrisorile din partea iubitului. Se simtea brusc mult mai usoara decat inainte, ca si cum o Cortina grea I se ridicase de pe suflet. Inca nu-I venea sa creada, inca I se parea ca viseaza, ca traieste in paginile unui roman care nu era al ei…

Tot plimbandu-se pe plaja cu privirea in departare, zari deodata la orizont o pata neagra miscatoare.Apoi doua. Apareau, dispareau ritmic in mare. Curioasa, Selena isi incorda privirea, si nu mica ii fu mirarea cand isi dadu seama: erau delfini!! Ce frumosi erau! Pareau veseli si pusi pe sotii: se iveau deasupra apei orizontului, gratioase forme desenate parca pe o panza de un pictor, apoi se arcuiau si se  ascundeau privirilor; si apoi iar, pana ce strabatura intreaga linia  orizontului, intr-un spectacol unic. Selena dadu alarma, strigand si gesticuland incantata spre larg, atragand atentia unei  armate de curios ice  se zgaiau acum extaziati in directia aratata de ea.Urmarira si ei emotionati dansul elegantelor mamifere iar la final aplaudara toti intr-o cascada de veselie. Le inseninasera ziua. O doamna –probabil englezoaica- se apropie de ea si ii stranse mana calduros:

-Thank you very much, Miss! You enlighted my day!

-Ohhh…you’re welcome, ii raspunse ea rosind.

-Did you know that dolphins bring luck? Continua vesela doamna. They are a sign of luck to whom sees them first. So, you must be a very lucky young woman.

Selena ii multumi si se bucura de aceasta predictie. Da, intr-adevar, simtea si ea ca norocul incepe sa surada pe strada vietii ei…Ori poate era doar efectul binefacator al marii ,  sursa ei de energie parca. Mereu era fericita la intalnirea cu marea, isi spuse rosind la amintirea a tot ce se intamplase cand fusese ultima data pe tarmul altei mari, dintr-o cu totul alta alta lume ….

  Isi continua plimbarea insufletita, scrutand in continuare departarea albastra in speranta ca va da din nou peste noii si minunatii ei prieteni. Se hotari sa participe la acele excursii in larg, organizate de agentii turistice, - cine stie, poate va avea norocul sa dea iarasi peste delfini…. si va avea ocazia sa ii vada mai indeaproape.

  Mergand pe plaja in nestire si tot uitandu-se in larg, lovitura fu atat de neasteptata, incat aproape ca o arunca la pamant. Se lovise de un corp mare strain. Un barbat.

-Ooohhh….watch it!!! I’m sorry!!!...se grabi ea sa exclame. Soarele orbitor ii batea drept in fata, asa ca nu putu sa vada imediat decat o silueta masculina, un barbat mai inalt decat ea, imbracat in albastru…I’m really sorry, repeta ea spasita, intrebandu-se cum putea fi atat de cu capul in nori incat sa se loveasca in halul ala de cineva.

  Isi ridica insa privirea spre chipul lui si inima ii statu in loc.

-Tu sa ma ierti….chip de luna, auzi ea ca prin vis vocea joasa , vibranda. Apoi tot ca prin vis: se pare ca suntem destinati sa ne ciocnim mereu unul de altul…

Dupa aceea totul se intuneca in jur, lumea disparu si o ceata adanca se lasa peste mintea ei.

Cand isi reveni, era semiintuneric. Parca trecusera ore de noapte adanca. O durea capul cand si-l ridica, incercand sa se dumireasca unde era. Se simtea slabita si corpul ii era parca de plumb. Cu greu isi recunoscu propria camera de la pensiune. Cateva raze patrundeau lenes in atmosfera linistitoare. Vazu storurile trase si simti undele de aer racoros  de la ventilatorul instalat pe noptiera de langa pat. Nu-si amintea sa-l fi pornit, atunci cine…? Incerca sa isi mentina ochii deschisi mai mult decat cateva secunde.O durea capul si simtea o apasare in piept. Incerca cu greu sa se ridice. Trebui sa faca un efort supraomenesc. Ce I se intamplase? Vru sa-si aminteasca, imaginile ii siroiau prin minte ca niste piese de puzzle aruncate alandala.

I se paru ca distinge o silueta miscandu-se catre ea. Un moment I se facu frica, insa ii auzi glasul soptit si furtuna din ea se potoli ca prin farmec.

-Selen…

De emotie nu putu sa rosteasca niciun sunet. Statea pur si simplu si se uita la el cu ochi lucitori prin semiintuneric.Cu nesfarsita blandete, el se apropie si se aseza pe marginea patului. Vorbind incet ca sa nu o sperie, o intreba cu tremur in glas, ingrijorat si emotionat:

-Selen…te-ai trezit? Esti mai bine?

Ea simti ca inima i-o ia razna si facu un efort supraomenesc sa balbaie ceva, insa nu-I veni altceva pe buze decat numele lui, care ii umplea inima si ii aducea lacrimi in colturile ochilor.

-Mihai…Mihai….

O podidi plansul acolo, in fata lui. Lacrimi mari ii curgeau pe obraji si incepu sa sughite ca un copil mic. Se  simtea fericita si totodata nefericita, ca un copil orfan regasit de parinti. In sfarsit, venise . Sentimentul era fara tagada, o stia mai presus de cuvinte:El era acolo. Era acolo!!Venise dupa ea, venise sa o ia acasa. O iertase. Nu stia cum, de ce, care ii fusesera motivele, la ce renuntase, cum aflase ca e pe meleaguri straine…Conta doar faptul ca venise, ca era in sfarsit langa ea, gata sa ia pe umerii lui o parte din povara singuratatii, frustrarilor si a tot ce inseamna sa fii al nimanui pe pamant.

Vazandu-I emotia, o lua imediat in brate, soptindu-I fierbinte:

-Iubita mea, inima mea, nu plange, gata gata, nu plange, sunt aici.Sunt aici si n-o sa te mai parasesc niciodata. O saruta pe crestet strangand-o cu dragoste la piept, continuand sa-I murmure: Niciodata niciodata nu te voi mai parasi, cate zile imi va fi dat de la Dumnezeu. Deja am pierdut atat de mult timp…Ea incepu sa planga si mai tare, hohotele zguduindu-I pieptul, si nu mai stia daca erau hohote de plans sau de un ras isteric si eliberator. Timp, timp….O eternitate. Pierdusera deja o eternitate… Se mai putea oare inventa alta eternitate si pentru ei, numai pentru ei doi?

El ii lua chipul in maini, ii sorbi lacrimile cu buzele.

-Niciodata, ma auzi Selen, niciodata, niciodata…Vei fi mereu a mea, in pofida vointei tale, chiar daca vei fugi in toata lumea asta, o sa te urmaresc, o sa te prind si o sa te fac a mea…Vei fi numai a mea, mereu mereu…Vei fi pentru mine…Lorelei…Lorelei a mea, fata draga a inimii mele.

Continua sa o tina strans la piept, timp in care ea abia reusi sa ingaime cateva sunete dezarticulate. Cand se mai linisti, o cerceta atent incercand sa-I citeasca pe chip starile interioare.

  -Selen…te-ai linistit? Ea aproba din cap nesigura.

- Vrei sa mananci ceva?

Ea scutura din cap. Mancarea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gandi in acele momente. Reusi sa articuleze cateva cuvinte, nerecunoscandu-si insa vocea ragusita:

-Cum…cum m-ai gasit? Si ce s-a intamplat…am…mi-a venit rau pe plaja?

-Da, ai lesinat. Noroc ca eram acolo…zambi el. Cred ca peste tot pe unde te duci, ai nevoie de cineva care sa te prinda atunci cand cazi…zise el pe un ton pe jumatate serios. Si sa nu-ti mai dea drumul niciodata. O mangaie tandru pe par. Ti-ai revenit? Ii mai sterse o lacrima ce I se rostogolea pe obraz. Emotiile care o coplesisera in ultimile zile  fusesera prea puternice. Simtea ca inca nu plansese suficient, inca nu exteriorizase indeajuns incarcatura dinauntru. Ar mai fi avut nevoie de cateva ore bune de plans la pieptul lui…

-Bine, dar…cum…cum m-ai gasit? Cum de esti aici, ingaima ea Ti-am citit e-mailurile, abia acum… ii spuse fara legatura.Si o podidi iar un plans necontrolat , aproape isteric, cand isi aminti mesajul pe care I -le trimisese si pe care il ignorase in tot acest timp…

-Mircea mi-a spus unde esti. El a fost sa zicem, salvatorul.De fapt, m-a ajutat sa te gasesc. L-a sunat pe editorul tau, am facut amandoi niste investigatii demne de niste detectivi particulari, zambi el, si astfel am aflat destinatia…exotica unde te-ai ascuns.

Mircea????? Ce tot spunea?Ce amestec avea Mircea in toate? Selena isi ridica repede chipul spre el, socata. Nu mai auzise nimic de Mircea, de atata vreme…Nu se mai gandise la el, nu isi mai vorbisera, il credea plecat sau disparut…Nici nu se intrebase unde era.

-Mircea a venit la mine cu vreo saptamana in urma, continua Mihai. M-a uimit foarte tare pentru ca nu mai vorbiseram de multa vreme.

Ii vazu expresia socata si ii lua mainile in ale sale.

-De ce te miri? Te iubeste. Mi-a marturisit-o. Tine la tine foarte mult si vrea sa fii fericita.  

-Pof…Inima ei se opri. Nu isi putea crede urechilor. Mircea, facuse toate astea…pentru ea? Il sunase pe Mihai? Se vazusera? Fusese Mircea capabil sa mearga la el si sa-I spuna totul, sa se umileasca, sa-I povesteasca despre dragostea ei ascunsa? Oh, Mircea, de ce ai facut asta?..

Lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca iar pe obrajii Selenei. Mircea….Inima o duru gandindu-se la el.Abia acum intelegea cat de mult o iubea.Ca o palma peste fata, ii intelese sacrificiul. Atat de mult o iubea, incat isi inghitise orgoliul si sentimentele ca sa bata la usa lui Mihai…Cat trebuie sa se fi umilit, cat de greu trebuie sa –I fi fost. Renuntase la ea, de dragul fericirii ei. Cat trebuie sa se fi luptat cu el insusi.

-Mi-a povestit tot, continua Mihai. Cum a incercat sa iti fie alaturi, cum sperase ca il vei iubi dar  o umbra era mereu intre voi. Intr-un tarziu si-a dat seama, se pare…ca eram eu. Apoi ti-a citit romanul, si a inteles pe deplin. S-a gandit ca decat sa fie trei oameni nefericiti, mai bine doar unul . Si asa a venit la mine. Mi-a adus romanul tau. Minunatul, incredibilul tau roman…sopti el si ii duse mana la buze.

Selena il privea, ii vedea toata dragostea din ochi si parca nu putea sa creada ca totul era aievea…ca el era acolo, invaluind-o in imbratisarea lui calda si protectoare…ca o iubea, ca o voia in sfarsit…ca era la picioarele ei…si ca undeva un om suferea pentru ca ea sa fie fericita.

-Nu e drept, isi rosti ea gandul cu voce tare.Nu e drept ca cineva sa sufere pentru mine …Am fost o ticaloasa cu Mircea. Ar fi trebuit…Ar fi trebuit sa-l las in pace. Stii, dupa…dupa tine, el m-a readus oarecum la viata. M-a protejat, mi-a fost alaturi in fiecare secunda, m-a ajutat enorm, cu bani si cu tot…Am fost la limita disperarii, eram o epava umana, iar el m-a readus la viata. Mi-a fost mama si tata, frate si confident, prieten, tovaras, sfatuitor.M-a …M-a…O podidi din nou plansul. A fost singurul caruia i-a pasat, realiza ea dintr-odata. A fost singurul caruia i-a pasat. Faptul de a-si rosti gandurile cu voce tare le facea parca mai clare, mai limpezi.

Mihai ii tinea mainile strans in ale lui, privind-o induiosat.

-Cred ca nu-I voi fi niciodata indeajuns de recunoscator si de indatorat, zise el incet. Pentru ca a avut grija de tine atata vreme..pentru ca…te-a iubit. Si te iubeste.

Selena il privi repede. Cum de nu era gelos? Cum de-I era recunoscator lui Mircea, in loc sa fi vrut sa fi fost el in locul lui? Si  in fond unde fusese, in tot acel timp? De ce nu fusese el langa ea, in loc de Mircea? Parca incepea sa se faca putina lumina in ceata care ii invaluia mintea. Mircea!Mircea!! Il privi brusc pe omul din fata ei. Cine era, de fapt?Nu-l vazuse de atata vreme…Riduri noi fine ii brazdau chipul, sub ochi avea cearcane care tradau lipsa somnului.  Il vazu asa cum statea chircit pe scaunul prea scund, privind-o cu ochi intunecati redusi la o linie subtire sub genele dese, parca cersind ceva. Cu tamplele argintii si obosite, parca deodata mult mai batran decat il cunoscuse. Unde ii era toata maretia de pe scena, poezia si romantismul dintr-o neuitata seara la mare? Fusese oare un vis visat de mult?

Incerca sa se ridice in sezut. Isi sterse  urmele de lacrimi.

Mihai slabi stransoarea mainilor si o privi mut, cu acea obisnuita expresie indescifrabila. Incerca sa-I patrunda gandurile. Ii captase schimbarea de pe chip. Se privea inauntru, simultan urmarind si  reactiile ei.

-Mihai..il intreba ea cu ton schimbat, cu un fel de jena. De ce…de ce nu ai incercat sa ma gasesti, in tot acest timp?

El scoase un oftat prelung , ii lasa mainile si se rezema de perete fara sa o priveasca.

-De ce?repeta. Greu de zis…Isi lua chipul in maini. Cred ca m-am temut si eu, zise privind-o spasit. Ezitam. Stiam ca esti un copil, insa m-a socat si m-a blocat gestul tau de a te furisa noaptea in curtea mea…sa-mi lasi o scrisoare. Induiosator de fantezist si de romantic... Imi pare rau ca nu ti-am zis mai devreme…Facu o pauza, cersind parca o reactive din partea ei ins ail privea fix, muta, ca o stana de piatra. Mi-am dat seama ca in inima ta tanara e ceva mai mult decat o simpla nebunie, fiindca ai riscat inchisoarea …Ca sa-mi scrii un ravas in care ma intrebai ce parere am despre o poveste de dragoste reala intre un actor si o fata obisnuita. Nu vis, nu idolatrizare, ci o poveste adevarata, vie. Apoi m-ai somat ca in trei zile sa-ti dau un raspuns pe o anumita adresa de e-mail. Nu a fost primul mesaj de amor pe care l-am primit, insa a fost poate cel mai sincer. Nu mi-a fost deloc usor…Caci nu stiam daca sa iau totul in serios sau sa rad ca de o gluma nevinovata.

Selena se foi pe marginea patului, atarnand in vid. Deci asa fusese.

-La inceput bineinteles, am crezut ca e o glumita sau o farsa, asa cum mi s-au intamplat de multe ori. Era chiar sa arunc scrisoarea la cos, cand m-am gandit sa-mi pun totusi la incercare talentele mele de geniu in ale informaticii… Asa ca ti-am spart parola postei electronice (o da, mi-e rusine si mie sa recunosc asa fapta) , descoperind numele real al infocatei si indraznetei mele admiratoare secrete. Zambi cu mii de sclipiri jucause printre gene. Apoi, m-am gandit ca e o joaca prea frumoasa ca sa nu o continuam…

Selena se inrosise de rusine.  Ar fi vrut sa se poata justifica in vreun fel, dar  ce putea sa mai spuna.Faptul fusese de mult consumat, si abia acum vedea parca in adevarata lumina toata naivitatea si ridicolul gestului ei de atunci.

-Ce copil eram pe-atunci…sopti ea, inaltandu-si spre el ochi mari si rugatori.

- Da…minunat copil…zambi el induiosat.

 -Apoi ai renuntat la curs si joaca s-a intrerupt, zise brusc. Am crezut…am crezut ca pur si simplu ai vrut sa pleci. Sa fugi de mine, si nu puteam intelege de ce. O privi cu un fel de resemnare in glas: de unde sa stiu ce este in inima ta de copil mare. Am crezut ca te-ai plictisit de mine, de manierele mele invechite.Ea il privi repede speriata, incercand sa nege. Ultimul lucru care i-ar fi trecut prin minte era ca el avea maniere invechite. Dimpotriva.

- De unde sa stiu… zise el ca pentru sine;  nici acum nu sunt pe deplin lamurit. In roman afirmi ca esti indragostita de actorul tau, insa…nu pot sti, nu-I asa, ca e intr-adevar realitatea. Facu o pauza, in care o privi cercetator. Am crezut la un moment-dat ca fuga ta continua imi confirma banuiala ca tii la mine. Ca ti-e teama de mine tocmai pentru ca ti-e teama de dragoste. Sau de suferinta.Sau de amandoua. Ea se infiora la vorbele lui, care tinteau la fix.

-Dar, dupa ce te-am vazut asistand din nou la spectacolele mele, m-am gandit ca o parte din tine isi  doreste foarte mult sa …ca in fond ma iubesti foarte mult. Pasiunea, ardoarea cu care veneai la spectacole  m-a facut sa sper… sa ma intreb…M-am intrebat de sute de ori ce anume te-a facut sa revii, dupa ce fugisesi atat de categoric. Duceai oare o lupta cu tine insati?

Intimidata, Selena se cuprinse cu bratele protector.

 Erai speriata , nu aveai curaj, continua el . Te multumeai sa te ascunzi, sa ma urmaresti in taina crezand ca nu te vad… O da, am incercat in toate felurile sa te gasesc. Insa nu stiam nimic despre tine. L-am intrebat pe Emilian , dar nu a vrut sa-mi dea nicio informatie invocand pretextul confidentialitatii desi cred ca era altceva la mijloc. O vazu strambandu-se si intelese. Probabil ti-a facut avansuri si l-ai respins. Se pare ca vrajesti pe toti barbatii care-ti ies in cale, zise cu un zambet. Tot ce aveam era acea adresa a ta de e-mail, pe care se pare ca ai verificat-o abia de curand… Apoi, nu aflasem ca tu si Mircea ajunseserati prieteni…sau mai mult, altfel mi-as fi calcat pe mandrie si m-as fi dus imediat la el, l-as fi rugat sa-mi spuna cum sa dau de tine, fie si numai pentru o clarificare. O privi drept in ochi si ii sopti: mie- mi plac lucrurile clare, Selena. Este foarte interesanta nesiguranta, si sa te intrebi mereu te iubeste nu te iubeste, insa pana la un punct. La un moment-dat, simti nevoia de certitudini, simti nevoia sa stii daca merita si daca are sens sa-ti legi viata de acea persoana, daca te vrea intr-adevar sau e totul doar un joc, doar un vis frumos intr-o noapte de vara insa pe urma din pacate trebuie sa te trezesti si sa infrunti realitatea de zi cu zi…Dragostea e vis poetic intr-o noapte la mare, insa e si cruda realitate …cel putin, eu asa cred. Asa mi s-a intamplat, adauga, si Selena isi aminti de povestea lui esuata cu actrita celebra despre care vorbisera toate ziarele in trecut. 

El facu din nou o pauza pentru a urmari reactia ei, apoi isi continua firul istorisirii.

-Soarta sau inima lui mare l-a facut pe Mircea sa vina la mine…Stii ce mi-a adus? A venit cu un pachet invelit in hartie colorata . In prima clipa am crezut ca mi-a adus o cutie de bomboane ca sa faca o gluma. A fost oarecum ironic, mi-a spus: ti-am adus un cadou caci nu ne-am vazut de atata vreme. Era cartea scrisa de tine, draga mea. Numele Luna Dumitriu nu mi-a spus nimic, insa Mircea a insistat foarte mult sa citesc imediat. A zis ca e ochestiune de viata si de moarte. Dupa ce am citit cartea, din ce in ce mai socat, l-am sunat imediat, si mi-a confirmat incredibila banuiala ca autoarea esti tu. Mi-am revenit cu greu din soc…Apoi l-am rugat din suflet sa-mi spuna unde esti…Am inceput amandoi sa cautam orice sursa , sa iti aflam convorbirile telefonice, numai noi stim prin ce mijloace. Printre altele, am vazut ca ai telefonat la agentia de voiaj, i-am contactat si iata-ma aici, zambi el.

Selena se infiora: scotocisera prin viata ei…

-Prin acest roman, minunat si duios  scris… mi-ai confirmat ca ma iubesti. Cel putin , eu unul asta am inteles. L-am citit socat. Am regasit acolo totul, ca intr-un jurnal: cursurile noastre, repetitiile pentru film, plimbarea la mare…Ai schimbat multe, insa in esenta acolo eram eu, eram noi. Si tristetea ta , durerea acestor doi ani…Despartirea dintre actor si Lorelei, absenta oricarei sperante si filozofica decizie a eroinei de a face o calatorie in jurul lumii. Erai tu toata. Amestec de copilarie si tristete. Si,….dragoste. Intr-un fel adolescentina, insa asta este, cred.  Insa acum…zise privind-o . Ea isi tinea chipul pe jumatate ascuns sprijinit pe un brat, pe marginea patului. Acum ca ai aflat gestul lui Mircea…Recunosc ca poate comportamentul lui e mai nobil decat al meu, nu-I asa? Incerca sa-I capteze incordat privirea piezisa, vrand sa citeasca in adancurile tulburi ale ochilor ei.

Selena isi astupa urechile si inchise ochii strans.

-Nu mai vreau, nu mai vreau suferinta, striga ea deodata. Nu mai vreau sa mai sufar! Vreau…pur si simplu m-am saturat, vreau sa fiu fericita!!Se foi intre cearsafuri, mototolindu-le. Si nu vreau sa mai fac pe nimeni sa sufere din cauza mea!!Nu e drept, nu e drept!!

Din doi pasi, Mihai fu langa ea, o stranse repede la piept, depunandu-I sarutari pe obraji si leganand-o incet ca pe un copil.

-Draga mea, iubirea mea…dar sta in puterile tale. Fericirea este in mainile tale, nu vezi? Depinde numai de tine. Eu si Mircea te iubim…Selena tresari. O iubea? Mihai o iubea intr-adevar? Nu mai stia nici ea…

-Eu si Mircea suntem la picioarele tale. Te-am asteptat atat de mult , amandoi…Il inteleg , bietul nefericit.Il inteleg perfect, si trebuie sa recunosc ca este de o mie de ori mai bun decat mine- ti-a fost alaturi la greu, a avut grija de tine, te-a facut sa te simti ca o printesa, cred ca s-ar fi casatorit cu tine daca l-ai fi lasat…Apoi l-ai alungat si el a vrut totusi sa te stie fericita…e un sfant, din punctul meu de vedere.

Selenei I se fransese  inima si parca tot nu-I venea sa creada gestul lui. Bietul Mircea…I se facu foarte dor de el si se gandi cu groaza si cu dezgust la cat fusese de ticaloasa si de egoista. Cat de las se comportase, il folosise si il aruncase ca pe o zdreanta, ca pe o papusa de care nu mai e nevoie la un moment-dat…Se simtea groaznic si fata de Mircea si fata de Mihai- cum putea sa se joace astfel cu inimile oamenilor?

Mihai o observa atent, parea ca ii citeste toate gandurile.

-Nu, nu te invinovati astfel, draga mea. Ai incercat si tu sa-l faci fericit, insa nu s-a putut. Sau nu ai simtit la momentul respectiv.Inima ta era, cred…in alta parte, rosti el cu retinere.

-Insa esti libera, adauga. Esti absolut libera sa alegi, draga Selen. Da, te iubesc, ii sopti cald in par. De foarte multa vreme, poate chiar dinainte de a te cunoaste. Sufletul meu te-a asteptat…continua el de parca ar fi vorbit mai degraba cu el insusi. Inima mea te-a intuit, undeva in adancuri stiam ca vei veni…Mi-as fi dorit poate sa nu fie totul atat de complicat, insa viata e uneori mai complicata decat cartile sau filmele, nu-I asa? Viata suntem…noi. Complicati uneori,  fiindca ne e teama sa fim simpli. Vorbea ca pentru sine, cu un  fel de resemnare meditativa.

Se ridica incet de pe marginea patului si masura un timp camera in lung si-n lat, dus pe ganduri, cu barbia in piept. Apoi deodata paru ca se insufleteste:

-Draga Selena, sper ca te simti mai bine acum. Ii privi cearcanele, urmele de lacrimi si parul ravasit.

-Intr-un fel, imi pare nespus de rau ca am venit sa te tulbur…sa-ti tulbur refugiul si linistea. Poate era mai bine…dar se intrerupse. Regret si ca ai lesinat si ca te-am facut sa plangi. Se pare ca iti provoc intotdeauna…reactii adverse si necontrolate.

Cu un gest usor obosit, isi lua haina si adauga:

-Ma duc sa ma plimb putin, draga mea. Vrei sa vii, sau…

-O sa mai stau putin, zise ea repede ferindu-si privirea. El o saluta atunci tacut si auzi zgomotul usii care I se inchidea incetisor in urma.

Se ghemui sub cearsaf. Se simtea extrem de obosita, vlaguita fizic si sufleteste. Ar fi vrut sa doarma, sa uite de toate, sa fie singura si linistita…

Ar fi vrut foarte mult sa se inteleaga, insa inima ei era o furtuna si in zadar ar fi incercat sa intrezareasca vreun gand clar.

Statu astfel o jumatate de ora, intr-un fel de letargie. Apoi auzi pendula batand ora unu. Ora pranzului. Afara zgomote ca de turisti proaspat intorsi dintr-o drumetie, veseli si lihniti de foame. Acela era sunetul vietii, al voiosiei.Oameni lipsiti de griji, oameni care nu-si complicau viata inutil. Oameni care stiau sa traiasca.

Ii veni in minte perioada cat fusese prietena cu Mircea. Era aproape singura vreme din viata ei cand fusese ...fericita, lipsita de griji. Cand isi permisese sa rada fara a se simti vinovata, fara sa faca sa sufere pe nimeni. Mircea ii fusese alaturi mereu, ii suportase depresia, lacrimile, toanele, capriciile. Abia acum realiza cat de mult o iubea. Atat de mult, incat se sacrificase pe sine pentru fericirea ei. Cat de mult poate sa iubeasca oare cineva? Si ea, stia ea oare ce era cu adevarat dragostea? Se crezuse indragostita…scrisese doua sute de pagini despre o Lorelei indragostita…insa nu fusese oare totul o simpla fantezie? Oare nu cumva sfarsitul romanului, faptul ca Lorelei pleca in lume si dragul ei actor ramanea pietrificat in lumea lui intangibila…oare nu cumva era acesta singurul  final posibil? De multe ori , mai ales la sugestiile unor cititori, ar fi vrut sa il modifice, astfel incat totul sa se incheie cu happy-end iar cei doi sa ramana impreuna. Dar oare nu era acesta finalul pe care si-l dorea in fond, in subconstient? Oare fata obisnuita si steaua de pe scena erau destinati sa ramana impreuna….?Se gandi la Mihai, la tot ce-I spusese…Afirma ca o iubeste, dar ii aratase, oare cu adevarat?

Sari din pat. Se imbraca imediat  cuprinsa de un neastampar, de o graba ciudata. Dadu cu ochii de telefonul mobil. Si dintr-odata chipul lui Mircea ii rasari atat de viu in minte,ca si cum s-ar fi despartit abia de cateva clipe. Nu mai stia nimic de el de atata vreme, fusese atat de ingrata! Cum putuse sa lase atata timp sa se scurga, fara sa-I dea macar un telefon!!!

Ii forma numarul cat de repede putu, rugandu-se sa raspunda. Ce daca era la sute de km departare, avea sa-I spuna…sa-l intrebe…oare chiar o iubea cu adevarat, atat atat de mult incat sa se sacrifice pe sine pentru ea?

Suna de cateva ori. Nerabdatoare, se invartea in jurul mesei, intrebandu-se daca era buna conexiunea si n-o fi ocupat cu cine stie ce filmare. Ori mai rau, daca nu-si refacuse cumva viata, alaturi de cineva care sa sties a-l pretuiasca asa cum se cuvine. Poate era deja prea tarziu…

Intr-un final vocea lui ii raspunse, destul de slab.

-Mircea,  Mircea?striga ea in telefon .Buna, sunt…Selena. Iti mai amintesti de mine? Ce mai faci, esti bine? turui ea .

-Sel…Selena?? Ce surpriza, exclama Mircea fara a parea surprins. Ce mai faci Selena? Tot prin Grecia?

-Da…Ah, Mircea, de cand voiam sa vorbesc cu tine, ii zise ea pe un ton rugator si plin de remuscari. Nu mai aveam nicio veste, nu mai stiam nimic, am fost o ticaloasa fara inima… Ce mai faci, cum e viata ta, cum te mai simti? ?

-Vrei sa spui…dupa despartirea de tine? Sau mai bine-zis: dupa ce mi-ai dat papucii? o intreba parca usor ironic.Ce sa fac, draga mea….imi continui viata, ce altceva as putea sa fac.

Selena isi musca buzele si stranse telefonul mai tare.

-Ah, Mircea….stii…eu…ma intrebam doar….daca esti bine, si…

-Tot in Grecia esti, Sel? Parca te aud slab.

-Da, tot.

-Aha. A venit Mihai pe acolo? A ajuns?

Selena facu o pauza, respira adanc.

 -Aaaa… de fapt a venit chiar azi dimineata. Mircea, trebuia sa imi spui ca urma sa te duci la el!!Nu te-as fi lasat..

-Draga Selena, am vrut doar sa te stiu fericita, atata tot zise el simplu. Din ziua in care te-am cunoscut asta a fost mereu preocuparea mea, nu stiu nici eu de ce.Bucurie sau blestem, se pare ca asa mi-a fost dat. Sa ma preocup pentru tine. Sa am grija de tine, sa-ti fie bine chiar daca te-am dat pe mainile altuia…In care oricum am incredere. Mihai e un baiat bun, te iubeste – sper sa fiti fericiti. Ma scuzi acum Selena, am putina treaba...

-Mircea!striga ea. Nu nu, te rog, nu inchide! Nu inca…eu..am timp, eu….Mircea! Eu….stii, …voiam sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, eu…Insa…poate ca…mi-ar fi placut, as fi vrut sa incerc…

-Selena, ce tot spui , nu inteleg nimic. Poti vorbi putin mai tare, te rog? Se aude cam prost.

-Mircea draga, eu voiam…sa te intreb daca…daca… Trase adanc aer in piept, incercand sa-si regaseasca vocea care se fransese.  Insa cuvintele nu mai voiau sa iasa. Urma o tacere penibila, in care se auzea doar bazaitul din receptor.Nu. Nu putea. Si-l inchipuia la celalalt capat al firului, cu capul usor obosit, adus intre umeri, ascultand-o distrat si pe buna dreptate -suparat.Cine stie, poate simultan se uita la un film sau mesteca in cratita cu uspa.Nu putea sa-si spuna. Ar fi fost o nebunie. Nu simtea pentru el ceea ce el i-ar fi cerut. Era in van. Ascultandu-I rasuflarea calma prin telefon, realiza ca era imposibil.

-Hai s-o luam de la inceput, sopti. Sa fim iar prieteni , cum eram. Te vreau in viata mea! zise, putin cam patetic .

- Ce vorbesti draga mea, oare poti tu sa realizezi cat ai insemnat pentru mine si cat am indurat sa te vad langa mine dar sa te stiu mereu a altuia?

-Mircea!Mircea…sopti ea. Iarta-ma. Pentru tot….

- Il iubesti pe Mihai, nu-I asa? il auzi . E simplu. De ce iti faci atatea mustrari de constiinta? Este acolo langa tine in sfarsit. Du-te la el, ce cauti de vorba cu mine ? Ai tanjit atata dupa el incat i-ai dedicat pana si un roman.  Invata sa-ti clarifici sentimentele draga mea, sa te hotarasti pe cine vrei, nu mai fi atat de impulsiva, altfel vei strica totul ca si prima data. Daca mai eziti mult, el  te va crede tot o adolescenta indragostita de un poster…

-Mircea…sopti ea din nou. De cand se facuse asa intelept?Printre lacrimi, ii zambi.

-Te rog nu fi crud! nu ma face sa ma simt mai prost decat ma simt deja…Stiu ca am gresit, dar tin atata si la tine! hohoti ea. Avea senzatia ca in clipele acelea pierdea un prieten drag, minunat , ca nu va mai gasi niciodata pe cineva ca el. Avea sa ramana atat de singura fara caldura si sprijinul sau.Mircea, eu…imi pare asa de rau ca te-am facut sa suferi. Vreau sa stii ca nu a fost intentionat, chiar daca asa a parut. Nu am vrut sa te ranesc, am fost o inconstienta, o lasa , in loc sa stau in casa sis a plang, am umblat sa ma distrez, sa uit de toate la bratul tau…Nu am scuza..

El isi mai imblanzi glasul.

-Stiu ca tii la mine…desi nu se compara cu ceea ce simti pentru Mihai. Si stiu ca nu e vina ta, daca am putea controla ceea ce simtim …Eheeei…Cum ar mai fi oare viata noastra, sa ne programam de cine sa ne indragostim?Eu n-am avut oricum nicio sansa cu tine niciodata, am fost orb si am vrut sa ma pacalesc singur. Dar am stiut mereu ca sunt pe locul al doilea. Iarta-ma Sel, daca ti-am creat confuzie in suflet , asa incat acum nu mai stii nici tu ce simti…Tot el isi cerea iertare.Ii vorbea acum bland  si incetisor ca unui copil.

 -Nu-ti face griji, viata mea e mai plina ca niciodata. Mai ordonata. Am crescut si eu…zise glumind pe jumatate.Sunt foarte ocupat cu multe proiecte in televiziune, si stii ce? Am inceput sa petrec mai mult timp cu fiul meu, iar asta ma face sa ma simt minunat.

-Mircea… zambi ea cu duiosie.

-Da, vreau sa imi iau mai in serios rolul de tata, altfel copilul meu va creste si ma va cunoaste mai mult de pe ecranul telvizorului si nu vreau asta. Vreau sa fiu macar un tata bun, daca altceva nu se poate.

-Esti, esti un tata si un om minunat, dragul meu, rosti ea din nou printre lacrimi. Esti prea bun si prea nobil, nici nu stiu ce femeie te-ar merita…Ma intreb daca exista pe lume persoana potrivita pentru tine, cu un suflet atat de mare, insa ti-o doresc cu toata inima…

-Iti multumesc, draga mea. Si te rog, invata sa fii fericita, ok? Esti o romantica, o visatoare, atrasa de poezie si de o lume fantastica. Mihai reprezinta toate astea.De aceea   visezi la el precum Catalina la Luceafar… poate e bine si frumos asa. El e Luceafarul tau, Selena, si acum ai din nou ocazia de a-I fi aproape.Poate ca Dumnezeu ti-a oferit o a doua sansa. Nu-i da cu piciorul, asa cum ai facut prima data. Lasa nesiguranta la o parte, da-ti voie sa traiesti. Nu te mai autoflagela. Intr-un fel sau altul, ai fost mereu nefericita, mereu ai facut alegeri care te-au nemultumit, si in munca si in dragoste. Sper sa intelegi ca nu ai fata de mine nicio datorie, tot ce am facut pentru tine a fost alegerea mea, nu mi-ai cerut niciodata nimic. Asa ca acum, astazi, fii macar o data in viata realista si nu mai fugi de dragoste, caci este tot ceea ce iti lipseste. Fii egoista- alege fericirea. Stiindu-te fericita, voi fi si eu multumit, voi fi impacat.

Ramasera amandoi tacuti o vreme. In telefon se auzea doar un fel de bazait sacadat.Selena isi simtea inima umflata de emotie.

-Mircea …El nu-I raspunse.

-Noi…vom mai fi vreodata prieteni?

-Nu stiu, Sel. Acum nu. Cine stie, poate peste vreo cativa ani…peste o vreme. Sa te vad mai intai fericita, implinita…

-Mircea…ingerul meu pazitor….

Dupa convorbirea cu Mircea, ramase o vreme atarnand de spatarul scaunului, gandindu-se. Isi luase capul in maini si statu astfel, intrebandu-se ce sa faca in continuare. Stia ca il pierduse pe Mircea pentru totdeauna…Adio prieten drag, ii spuse in gand. Oricat de greu i-ar fi fost, ii admira forta si claritatea cu care stiuse sa vada lucrurile si sa aleaga ceea ce era mai bine si mai potrivit. Ar fi vrut sa aiba si ea taria lui de caracter, sa nu mai fie prada atator sentimente contradictorii.

Se gandi la omul care venise dupa ea acolo in Grecia.Omul care probabil in acele clipe se plimba pe plaja sub soarele arzator, intrebandu-se ce avea sa faca mai departe si care urma sa fie deznodamantul acelei povesti ciudat de intortocheate. Ii era un fel de teama acum. Dorindu-I pe amandoi, ii tradase pe amandoi.  Se jucase cu ei precum cu niste marionete…Ii pasase mai mult de sine decat de ei.

 Caldura devenise apasatoare. Deschise fereastra, sperand ca va intra putin aer proaspat care sa ii mai limpezeasca mintea.

Peisajul minunat scanteia in soare. Selena privi in departare, colinele verzi acoperite cu maslini. De desubt din bucatarie se auzeau zgomote vesele de tacamuri , voci si rasete. Oaspetii pensiunii se aflau la masa, veseli si galagiosi dupa cum le era felul.

Brusc, se simti cea mai singura fiinta de pe pamant. Si cel mai ironic era faptul ca parca isi alesese aceasta singuratate,  si-o provocase cu mana ei. Simti mai limpede ca niciodata ca era singura raspunzatoare pentru tot ce i se intampla in viata, ca totul se desfasura si isi schimba cursul in functie de propriile ei alegeri.Trebuia sa constientizeze mai profund aceste lucruri, trebuia sa invete sa se transforme in regizoarea propriului ei destin.

Meditand astfel in aerul pur al amiezii, simti deodata doua boabe de lumina coborandu-i spre obraji, stralucind ca argintul. Isi ridica privirea si zari doi fluturi mici albastrii, jucandu-se in lumina care ii scalda din belsug, desenandu-si dansul colorat in cadrul alb al ferestrei. Parca veneau de undeva din ea, intr-un lung zbor din adancuri spre soare.

Uneori se loveau de sticla vrand parca sa intre inauntru. Alteori se indepartau repede in aer, apoi se intorceau plutind, zburand sacadat,  recunoscatori parca pentru minunea de a fi . Mereu impreuna, nedespartiti, isi impartaseau  bucuria  de a trai, fericirea aceea simpla din care parea facuta viata insasi, cu care erau inzestrate toate gazele si toate vietatile pamantului. De ce si cand anume oare oamenii o pierdusera? Si ce era de facut, ca sa o dobandeasca inapoi intacta asa cum le-a fost lasata de la inceputuri?

Selena urmari cu privirea indelung dansul fluturilor albastri din fereastra, pana cand se indepartara in vazduh, chemati poate de vreo alta inima omeneasca spre a-i oferi o clipa de zambet.

Ramase visatoare.Mircea avea dreptate. In viata trebuie sa alegem fericirea. La randul ei,  trebuia sa aleaga corect acum, ca destinul ii mai daduse o sansa. De cand se facuse atat de fricoasa? Oricate riscuri si renuntari ar implica….macar o data avea sa-si elibereze sentimentele.Avea sa fie fericita fara sa mai piarda nicio clipa din ceea ce se va numi restul vietii ei.   

Alerga pe plaja. Il gasi pe Mihai plimbandu-se aproape singur sub soarele arzator, la ora cand birturile si restaurantele erau pline, cand muzici si mirosuri ciudate se amestecau cu briza usoara si cu zgomotul fosnitor al marii.

Il ajunse din urma si il striga pe nume.

Barbatul pe care il afla intors spre ea era… il simtea parca in sangele ei, era al ei si fusese destinat sa vina dupa ea pe un tarm indepartat de la marginea lumii. Sa o aduca acasa.

Simti un nod in gat, vazand cum I se jucau razele in suvitele rebele cu tenta argintie. Avea obrazul usor neras, ceea ce ii dadea un aer mai matur; intre sprancene o cuta adanca , denotand framantare interioara; si in ochi- expresia cea mai trista si mai obosita pe care o vazuse la cineva vreodata. Parca  imbatranise cu cativa ani, in orele in care se plimbase pe malul marii.

 Ramase inaintea lui ca o statuie, intr-un fel de admiratie nedumerita. Il recunostea ca la inceput, ca in primele zile, dar realiza si cat de mult se instrainasera unul de celalalt, in acesti ani.

O privi si el o vreme,  cu un zambet stins.

-Selena…zise, nestiind cum sa rupa tacerea. Hai sa ne plimbam putin.

-Ok, sopti ea, si mersera alaturi o vreme, privind in jos absent, constient fiecare de fiinta celuilalt si de faptul ca aveau multe sa isi spuna. Umar langa umar, se simteau usor stingheri, ca doi calatori care demult se aflasera intamplator in acelasi tren, si acum destinul ii readusese unul langa altul. Se stiau ca doi prieteni vechi…ce insa nu vorbisera niciodata cum se cuvine unul cu celalalt. Se intuiau, isi adulmecau fiinta, insa nu avusesera ocazia sa se exploreze indeajuns incat sa-si fie pe deplin familiari. Insa un firicel de taina pleca din inima ei ajungand pana la inima lui,un firicel subtire ca de paianjen ii atragea impreuna, vrand parca sa implineasca din miile de posibilitati din univers, pe aceea care avea sa creeze o noua lume si o noua poveste.

-Mihai…zise ea deodata. Te rog…te rog sa ma ierti.

-Ah, nu ai de ce, draga mea. Privirea lui trecea prin ea, se pierdea in departarile albastrii. Nu e niciun motiv pentru care sa-ti para rau ori sa te simti vinovata. Asa e inima umana. Am interpretat destule personaje , destule iubiri pierdute in negurile destinului , ca sa stiu. Asa e viata. Uneori iubim pe cineva…ne credem atat de indragostiti incat ni se pare ca inima ni se rupe inauntru si ca nu mai poate exista fericire, viata decat cu persoana respectiva. Ne facem atatea iluzii si ne e atat de frica, asteptam atat, investim atata energie, atata emotie …Pentru ca in final sa realizam ca de fapt …totul era fum…vis…totul era in mintea noastra, in aspiratia noastra spre …fericire…Acest…cuvant, atat de….acest atat de cuvant. Facu o pauza , apoi continua: si ne trezim intr-o buna zi ca marea nu ne mai spune nimic, ca e doar nisip, apa si cer. Nu-I mai vedem nici vraja nici poezia, fiindca vraja si poezia nu mai sunt in inimile noastre. Intre timp, inimile noastre s-au umplut cu praf. Si ne trezim ca ne este frig.

Da. Avea dreptate. Era parca ecoul gandurilor ei. Insa ceva in ea se revolta:

- Mihai draga, ai putea macar o data…macar acum, sa nu mai filozofezi? Sa nu mai…sa nu mai fii atat de actor? Macar o singura data, ai putea sa nu ma mai tratezi ca si cum tu ai fi pe scena iar eu- simplu spectator pasiv?

Stia ca exagera, si totusi acela era sentimentul surd, ca el orice –ar fi facut si oriunde ar fi fost, ramanea mereu actor.Parca o excludea cumva de pe scena inaccesibila a sentimentelor sale, lasand-o in afara intr-un con de umbra, ca o papusa fara chip menita a se insufleti doar la clipa aplauzelor.

- Dar nu filozofez, iubita mea, zise el. Vad lucrurile foarte clar…

-Te inseli. Nu le vezi deloc.Mihai…as vrea macar o singura data sa nu-mi mai vorbesti ca din carti, ca si cum ti-ai rosti tie insuti o replica. Macar o singura data,  te –as vrea aici langa mine, as vrea sa simt ca stau de vorba cu Mihai –omul. Lasa actorul acolo pe scena, unde apartine…Fii TU aici cu mine, fii prezent, arata-mi ca esti cu mine, ca iti pasa cu adevarat, macar de aceasta unica data!

O privi surprins. Nu se asteptase. O privi cu pupilele dilatate de parca abia atunci incepea sa o vada.

-Macar o singura data, repeta ea apasat. Da, ai dreptate in tot ceea ce-mi spui. Ne-am instrainat…in fond, nu ne-am cunoscut niciodata prea bine. Nu am avut cand. Ne-a fost poate amandurora teama ori ne-au despartit altii…Insa  ce am simtit acolo, la tine acasa, iti mai amintesti? Si apoi la mare….pentru mine totul a fost real, a fost atat de viu si de frumos…Rosi, isi lasa privirea in jos. Te-am iubit, murmura. Intr-adevar, foarte mult a fost inchipuire, iluzie, fantezie…te-am reconstruit din tot felul de interviuri pe care le-ai dat si din informatiile gasite prin presa…am incercat sa-ti patrund fiinta, sa te inteleg vazandu-ti piesele, filmele…cred ca nu exista poza de-a ta pe care sa nu o am in calculator, mi-am inregistrat toate filmele tale…Toate astea trebuie sa insemne ceva, nu? Ceva a fost, ceva este, Mihai. Ti-am dedicat o carte , nu am incetat o clipa sa ma gandesc la tine in acesti ani…Nu poti sa-mi vorbesti acum de iubire ratata, nu vreau!

Mi-e foarte greu, pentru ca esti atat de …complex, ai intrupat atat de multe personaje incat uneori m-am intrebat si eu daca stiu cu adevarat cine esti…Daca te voi putea intelege vreodata. Dar stii, Mihai, …mi-as dori sa incerc. Daca si tu vrei. Daca esti dispus, daca si pentru tine…a existat vreodata un sambure de realitate in toata aceasta…minunata fantezie. Eu aspirand spre lumina reflectoarelor, iar tu aspirand poate …spre normalitate.

Mihai o privea in tacere, cu mici lumini aurii jucandu-I in ochii de abanos.

-Inteleg ca poate uneori nu reusesti sa deosebesti fictiunea de realitate…si..mai inteleg ca traind atat de mult in lumea ta, iti e teama de realitatea dura, de suferinta si dezamagirile pe care le-ai putea experimenta in lumea reala. Insa stii…eu cred ca viata este singurul lucru care  ne-a fost dat ca sa il traim, nu sa fugim , nu sa ne refugiem intr-un spatiu care mimetizeaza si cosmetizeaza existenta. Intr-un fel, mi se pare ca prin intermediul teatrului..iarta-ma daca te judec prea rau, insa uneori am impresia ca prin intermediul teatrului fugi de realitate. Si nu inteleg de ce. Viata este frumoasa. Simplu.Da, exista suferinta,  singuratate , frici si atatea greutati. Insa in fond viata e tot ceea ce ni s-a dat.Clipa aceasta de acum e tot ce avem. Tu Mihai, ar trebui sa inveti sa traiesti. Sa iubesti de-adevaratelea, nu numai in teatru si in filme. Ar trebui sa inveti sa te exprimi in cuvinte normale, sa razi ca un om obisnuit, sa ma tii de mana, in acest aici si acum. Daca vrei sa inveti sa traiesti, sa iubesti, eu sunt aici, Mihai, si…va trebui sa ma lasi sa te ajut…sa te ghidez cu putina mea experienta. La randul meu am fost o fricoasa, recunosc. Nu am invatat mare lucru…poate aceasta este ocazia mea. Poate asta e sansa amandurora, Mihai: dincolo de ceea ce realizam in viata profesionala, sa invatam sa traim. Dincolo de carierele noastre, sa invatam sa ne iubim…sa ne fim alaturi… Ce zici, poate ca iubirea se invata. Poate e o lectie pe care trebuie sa ne-o asumam treptat, incetul cu incetul, in fiecare zi.

Stii…bietul, minunatul Mircea…m-a invatat multe. Am realizat ca nu sunt Lorelei…ca sunt Selena. Ca vreau sa ma cunosc si  sa traiesc aceasta viata fiind doar Selena si atat.

Il privi punandu-si tot sufletul in ochi, ca o rugaminte:

-Vreau dragoste intelegi? Dragoste simpla, frumoasa, dezinteresata, vreau sa ma plimb de mana cu tine pe sub copacii infloriti si pe sub lumina lunii. Vreau sa ne uitam la televizor intr-o marti dupa-amiaza, dupa ce eu mi-am facut dus iar tu ai facut curat in casa. Vreau sa luam micul dejun pe terasa casei tale, sa privim imbratisati orasul, si fluturii albastri sa vina sa se aseze pe felia de paine cu marmelada pe care o impartim.  Vreau sa vad soarele jucandu-se prin parul tau, vreau sa vad in ochii tai reflectandu-se curcubeul picaturilor de apa care-ti uda gazonul. Sa te tachinez putin, iar tu sa fugi dupa mine in gradina, sa ma catar intr-un mar ,sa nu ma prinzi…si de acolo sa-ti arunc o crenguta inflorita in semn de impacare.

Vreau sa merg la teatru cu tine da, nu sa te vad doar pe scena .

Vreau…

El o privea asa cum n-o privise vreodata. Cu expresia sfasietoare de fericire, tristete si regret si remuscare.Linia gurii I se fransese. O cuprinse de umeri. Tacut. Parea ca vrea sa-I spuna milioane de lucruri si nu stia de unde sa inceapa. O sfredelea adanc cu privirea insa nu vedea in ochii ei decat sinceritate si durerea unui suflet care in pofida a toate il iubea.

Nu stia nici ea de unde tasnise tot acel suvoi de ganduri. Dar era ca si cum niciodata nu vorbise mai bine si mai adevarat.

Trase aer in piept si cand il privi pe Mihai, vazu ca deodata I se inseninase chipul. Tot soarele cerului si al marii I se adunase in ochi. Fara un cuvant, o trase la piept si isi apasa gura puternic pe a ei. Apoi ii sopti:

-Eu nu o vreau pe Lorelei…n-am vrut-o niciodata. O vreau pe Selena.

 Ea inchise ochii , strangand intre gene o lacrima, altfel decat toate cele pe care le varsase pana atunci. O lacrima de aer si de zbor.

Ca si cum s-ar fi aflat pe scena la sfarsitul unui spectacol, auzi un mic zgomot de aplauze in spate. Tresari surprinsa si vazu privirea lui Mihai dincolo de ea. Se intoarse.

La catiava metri in spate, cam stingheri, cu soarele aureolandu-le capetele, unul brun si altul roscat,  se aflau…cine altcineva decat Mircea si Emilian. Aplaudand, ca la finalul unui spectacol. Avand pe chip niste zambete radioase, pana la urechi, in care se citea parca si un strop de stinghereala.

Selena crezu ca de atata fericire are halucinatii. Insa cele doua naluci venira incet spre ei, cu mutre entuziaste ca si cum ar fi vrut sa le spuna “bravo mai copii”, si cu un buchet mare de trandafiri albi ca la nunta, pe care i-l depusera Selenei in brate.(Pesemne prevesteau ceva.)

Ea casca gura a mirare, cu buchetul atarnandu-I prosteste in maini. Se uita la ei doi apoi la Mihai, apoi iar la ei si iar la Mihai si tot asa de vreo cateva ori, pana ameti de-a binelea. El avea un zambet complice in coltul ochilor plini de aur si de lumini:

-Bine ati venit, baieti. Vad ca ati nimerit locul pana la urma.

-Buna Mihai, Selena, facu Emilian, cu mustatile tresaltand comic ca altadata. Da, n-a fost usor fiindca nu vorbeste niciunul din noi o boaba de greaca…Noroc ca cica seman cu un stramos care a fondat pe aici localitatea, pe vremea cand Decebal se batea cu Traian…asa ca grecoaicele au fost incantate sa ne arate drumul. Nu-s deloc rele, femeiustile astea, rase el, ba chiar m-au invitat sa le vizitez turma de capre, de oi, stupii, mi-au promis ca imi dau sa gust din iaurtul lor special..zambi Emilian si facu lui Mihai cu ochiul in timp ce mustatile ii saltara ca unui motan ce presimtea mirosul  borcanului cu smantana... . Selena, bine te-am regasit, zise emfatic si ii facu o reverenta pana la pamant cu mustatile fluturand in vant ca niste mici steaguri ale pacii. Vazandu-I in continuare expresia socata si ochii care-l priveau ca  pe un extraterestru picat de pe alta planeta, adauga: stiu ca ultima data ne-am despartit in termeni nu prea amicali…insa asta e, riscurile meseriei…E greu, cu dragostea asta . Rase si ii facu lui Mihai cu ochiul. Bine macar ca totul e bine cand se termina cu bine…Acum ca va vad in sfarsit impreuna pot sa spun ca da, sunteti un cuplu reusit.

Selena simtea ca se invarte aerul cu ea, marea si cerul, fu nevoita sa se sprijine de Mihai ca sa nu cada intr-un nou si de aceasta data definitiv  lesin.Emilian???Mircea??? Il vazu  pe acesta din urma zambind timid , ceva mai la o parte, prefacandu-se ca observa frumusetile natural ale insulei. Ce …

Il fulgera pe Mihai cu privirea, si cumva in acea fractiune de secunda intelese totul.  Tot planul lui,  iscusit, ca sa o aduca mai aproape…

Mihai o lua in brate, depunand pe buzele ei un sarut lung ce se voia linistitor.

-Da, iubita mea, ii zise, cred ca ai inteles. Si poate vei gasi puterea sa ma ierti, ii sopti…O invarti in aer, speriind turistii din apropiere, aproape strigand:

- Vom invata pas cu pas, incetul cu incetul, treapta dupa treapta.Si nu ne va mai fi teama niciodata. Vocea lui se lua la intrecere cu vuietul asurzitor al valurilor. Nu vreau sa te mai intimideze ceea ce sunt, celebritatea mea. Vreau sa ma cunosti , sa ma placi pentru omul Mihai, nu actorul.Si vrand-nevrand, celebra tot vei ajunge: tot te mai vreau intr-un film, alaturi de mine. De data asta, hai sa-l realizam  dupa romanul tau. Sa impartasim tuturor povestea noastra…Iar de aceasta data, poate ar fi frumos sa o facem cu happy-end!

  Ea il privi cu ochii mariti, insa vazu fericirea in ai lui, si intelese ca totul avea sa fie bine. Si parca lumea se insenina brusc, iar intregul cer se rasfanse asupra lor in mii de curcubee de lumina.Mihai o lua pe sus si incepu sa o invarteasca prin aer, speriind  pescarusii, aruncand-o spre cer , spre necuprinsul albastru al marii, invatand-o sa zboare…in ceea ce urma sa fie dansul fara de sfarsit al vietii lor .

  In zilele care urmara, mica localitate de munte avu ocazia sa asiste la cele mai mari chefuri care fusesera pe acolo…caci imediat Mihai, Mircea si Emilian chemasera pe toti vechii colegi de la scoala de televiziune(se pare ca fusesera ei anuntati mai din timp, caci prea dadusera fuga imediat , care cu masini si autocare, care prin avioane si chiar…yachturi personale, cine-si permitea). Ba chiar se nimerira printre ei si cativa ziaristi, astfel incat incredibila poveste a celor doi indragostiti sfarsi pe prima pagina a ziarelor de peste tot, de aceasta data cu final fericit…Selena se trezi ca e invitata sa dea declaratii, interviuri, autografe, noroc ca Mihai nu o parasea o clipa, tinand-o de mana protector si temperand cu hotarare avantul prea entuziast al ziaristilor…

Astfel le fu dat grecilor sa aiba parte de cea mai interesanta petrecere de logodna din cate le-a fost dat sa vada (si se stie ca grecii sunt petrecareti inraiti), cu lautari, jucat pe langa mese, pe sub mese si chiar pe mese, cu dans ce se prelungea pe coastele dealurilor pana seara si pana dimineata, cu vinul ce curgea ca valurile marii, cu lautari tigani si greci, cu dansuri traditionale si din oricare parte a lumii… si cate si mai cate…Dar atractia de baza erau …chiar viitorii miri. Care parca nu se mai vazusera niciodata inainte, in asa hal se strangeau si se pupau cu foc. Cand nu stateau buze-n buze, radeau in hohote de parca i-ar fi apucat strechea; mai povesteau ceva, susotindu-si la ureche- apoi iar izbucneau in ras, tinandu-se cu mana de burta, de se mirau oamenii: ce-aveau oare sa-si spuna atat de amuzant, indragostitii astia, ca sa rada in asa hal zile la rand fara oprire?

  Cat despre Selena, traia prima betie prelungita din viata ei: Mihai ingenunchease si , in acompaniament de vioara si acordeon, o ceruse de sotie ca la carte, cu inel , flori si tot dichisul. Nici nu apucase bine sa-I dea raspunsul cuvenit, ca se trezise in bratele lui, acoperita de sarutari infocate, de unde nu mai scapase si spera nici sa nu mai scape de-acum incolo. Se parea ca bratele lui asteptasera foarte, foarte multa vreme dulcea lor prizoniera, asa incat acum refuzau sa-I dea drumul mai mult de cinci minute consecutiv….

  Apoi nu mai contenisera sa-si povesteasca si sa rada- el din toata inima, sagalnic, ea inca socata- de toate pataniile si de “sotiile” puse la cale de Mihai…Ii calcase ea curtea noaptea pe furis? El se hotarase sa-I faca una si mai mare! Asa ca pusese la cale , pas cu pas, povestea cu Emilian, ca s-o incerce sa vada daca nu era mai degraba atrasa de celebritate decat de persoana lui …Pana si povestea cu filmul si cu Lorelei fusese tot ca s-o incerce. Insa nu se asteptase ca totul sa ia o intorsatura tragica, si nici ca ea sa scrie o carte…Asta-l impresionase. Il rugase pe Mircea sa-I fie alaturi mereu, sa o ocroteasca, sa se prefaca indragostit- numai si numai ca sa-I incerce ei sentimentele. Diabolic plan! Cand se gandea la toate cate patimise din cauza lui, Selenei mai-mai ca-I venea sa se supere si sa-l traga  putin de urechi, insa ii vedea expresia sagalnica , tachinarea si prea-plinul dragostei din ochi cand o lua in brate ducand-o pe sus ca pe un trofeu, si il ierta, nu avea timp sa se bosumfle caci I se inmuia inima...Iar cand vedea mustatile rasucite in sus ale lui Emilian si rememora scena din restaurant…o vreme nici nu putura sa se uite unul la altul caci lesinau de ras, ea amintindu-si-l plin de ciorba din cap pana-n picioare, rosu de manie admirabil jucata si facand-o pe indignatul…ar fi fost bun si el intr-un film tragi-comic…Chiar se gandira sa-I propuna un rol in filmul pe care planuiau sa-l realizeze. Se uita adesea si la Mircea, cu toata recunostinta si duiosia lumii in ochi si in suflet, insa el ii evita privirea ori i-o sustinea timid, ferindu-se pe cat putea  din calea lor. Ceea ce o facu sa banuiasca : o iubise. Mircea o iubise tot acel timp, bietul,  minunatul. O durea inima pentru el, spera sa isi gaseasca in curand aleasa inimii ….va fi cu siguranta o fata foarte norocoasa. Slava Domnului, Emilian se lansa in niste dansuri traditionale  cu vreo zece grecoaice focoase care mai de care mai nurlii, atragandu-l cu el si pe Mircea…caci nimeni nu avea voie sa se plictiseasca, in cadrul acelei nunti parca de sfarsit de mileniu.

Astfel au trecut anii peste orasul acoperit de frunze rubinii, in care atatea inimi s-au iubit, s-au despartit, s-au ranit si au fost fericite. Aici oamenii se iubesc si azi ca la inceputurile lumii: frumos , lin, asezandu-si una cate una dragostele precum frunzele toamna, asa cum le-a fost dat de la Dumnezeu. Caci ce pot lasa oamenii in urma decat iubirile lor tainic ferecate in pamantul amintirii, precum povestile cu zane in cufere ingalbenite de vreme?

SFARSIT

PS:Iar Visatorul?? Am uitat de el…

    De ceva vreme, blogul sau a fost inchis. Se pare ca a intreprins o calatorie lunga, in lumea visurilor sale…Poate ca si-a gasit tovarasul care sa-l insoteasca in peregrinari, astfel incat sa nu mai aiba nevoie de niciun blog . Sau poate a scris o carte frumoasa, pe care o impartaseste astazi lumii.

.