sâmbătă, 7 ianuarie 2012

incep sa inteleg toate romanele de dragoste pe care le-am citit.mai mult sau mai putin adanci, mai bune sau mai putin.

totul curge firesc si lin, asa e dragostea. asa e viata inimii.aici inauntru e cald, frumos si bine ca un Ajun de Craciun. aici inauntrul sferei  iubirii.

as vrea sa vorbesc cu un milion de oameni care iubesc si au iubit...ca sa le cer sfatul. ca sa-i miros, sa-i pipai, sa ma uit in ochii lor si sa incerc sa inteleg , sa recunosc daca asa e...daca asa te simti cand iubesti. daca asta e culoarea cerului , a marii si a frunzei...si daca asa te simti inauntru si pe dinafara.

de fapt, nu e nimic schimbat. doar tu esti o fiinta mai usoara. mai simpla. mai roz.
si totul in jur devine greu, insuportabil, ca si cum ai trage dupa tine o locomotiva veche si ruginita care cantareste 100 de tone. asa e lumea in afara, cand iubesti: o locomotiva ruginita pe care o tragi sau o impingi. caci tot ce e material devine inutil...ai vrea sa traiesti numai pentru suflet si durerea lui frumoasa, pentru acele mangaieri si acea imensa stare de bine si de siguranta pe care ti-o produce apropierea lui.
insa el pleaca. si iar trebuie sa duci in spinare locomotiva. si uneori sinele scartaie, suiera, scrasnesc, si atunci strangi din din dinti si ai vrea sa-ti astupi urechile sa nu mai auzi nimic, sa te ascunzi undeva sa fii cu durerea ta si cu lacrimile. insa oricum de tras la locomotiva nu scapi. in plus, mai trebuie sa si zambesti.


cand iubesc si esti departe de mine, inteleg cum erau primii oameni alungati din paradis. goi , singuri, tremuratori, cu inimile stranse de necunoscut si frig.




5 comentarii:

  1. draga mea,
    iubirea este o himeră,d.p.m.d.v...este o iluzie de moment în care atât femeia cât şi bărbatul cade în mrejele ei..apoi vraja se destramă şi apare,plictiseala,ura,nepăsarea şi restul nu mai comentez..desigur iubirea este frumoasă,este poate singurul dar pe care ni l-a dat divinitatea în a creede că există paradisul[dacă o exista]..dar este trecătoare şi se stinge precum viaţa noastră..de mult am văzut un film cu basmul Albei ca zăpada,în variantă modernă..acolo maştera zâna cea rea,bătrână şi urâtă s-a îndrăgostit de tatăl Albei ca zăpada şi a dorit să devină împărăteasă..dar cum să facă acet lucru fiind aşa hidoasă..a trecut la vrăji ..privindu-se într-o oglindă a luat chipul unei prinţese superbe ,după care a spart oglinda şi a trimis un ciob în ochiul împăratului care de cum a văzut-o s-a amorezat pe loc de ea şi a luat-o de soţie...nu mai vedea nimic în jur,făcea doar ce zicea acesta...dar într-o zi pe când deja îmbătrânise împăratul iar ea rămânea mereu tânără ei i-a căzut cu tronc un tânăr..şi a uitat de ciob..prin urmare ciobul i-a sărit împăratului din ochi şi abia atunci a văzut-o în adevărata ei înfăţişare...a gonit-o din împărăţie şi s-a întors la fiica lui Albă ca zăpada alungată departe alături de care a trăit până la moarte nemaicăsătorindu-se vreodată...aşadar,atenţie la ciob!:)..
    ţi-am scris o întreagă postare..dar nu te dejamăgi..trăieşte-ţi clipa...ce va urma,nu mai contează..până la urmă toate au un sfârşit:)
    o zi frumoasă şi plină de lumină să ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. draga mea Ry, trebuie sa recunosc ca pesimismul tau e foarte inradacinat. presupun ca imi scrii toate astea din experienta vieti . da, si eu ma tem ca dragostea e ceva trecator...cu cat inaintez in varsta cu atat imi vine sa iti dau dreptate. si totusi...eu inca mai sper. in dragostea aceea adevarata si frumoasa si in acea fraza "alaturi pana la adanci batraneti". daca atata se vorbeste despre asta, trebuie sa existe pe undeva, cumva. daca nu...macar sa traim frumos clipele prezentului, vorba ta. sa incercam sa traim frumos. despre dragoste, cred ca sunt multe de zis...eu inca nu am trait-o cu adevarat, ca sa pot sa imi clarific viziunea..poate ca in fond fiecare dragoste e diferita si unica in felul ei. multumesc mult de trecere si pentru viziunea realista pe care mi-o impartasesti...imi place cand imi scrii mult nu-ti face griji.te imbratisez si te astept pe "la mine" mereu.

    RăspundețiȘtergere
  3. O locomotiva ruginita...
    Dar dragostea ce e?
    un pescarus?
    o adiere?
    o pana?

    Spune tu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Julieta,
    Iti recoman jurnalul Annei Frank pe care il citesc si eu acum.E si ea o mica julieta captiva intre emotii si dorinte.Cred ca te vei regasi in cateva aspecte.
    Te pup.Salutari valurilor din partea mea dar doar acelora ce au curajul sa iasa in fata vantului,sa fie pentru o vreme inalte si apoi...sa se izbeasca tare de stanci.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga A. iti multumesc din suflet...multumesc pt tot.esti super. daca voi gasi cartea o voi citi.multumesc multumesc. PS: ai grija de el si pupa de la mine pe cineva pe nume...elefantelul zburator!:) pup mult

    RăspundețiȘtergere