Scrisoare pentru intrebari adanci

Calatorie in lumea de dincolo

Vasile Cudalbu, Formula AS

“Ceea ce va voi povesti s-a intamplat in urma cu 12 ani, in primavara anului 1987. Pe vremea aceea eram ceva mai tanar si apreciam mai mult invataturile lui Marx, Engels si Lenin. Vrand sa lucrez in strainatate, trebuia – dupa procedura- sa fac un examen medical care sa ateste faptul ca eram apt pt munca.

   Era o  dimineata de sfarsit de mai si ma aflam, increzator in viitorul meu, intr-un cabinet din Bucuresti, unde trebuia sa-mi fac analizele. Infirmiera care imi recolta sange a umplut 5 eprubete, motivand ca avea nevoie sa faca mai multe analize. Ceea ce m-a surprins, avand in vedere ca in alte circumstante similare erau nevoie doar de 3 eprubete de sange. Cum era o zi normala de lucru, trebuia sa ma intorc la serviciu. Am iesit in hol, am facut cativa pasi,  si dintr-odata am inceput sa ametesc. Vederea mi s-a incetosat, am inceput sa vad stelute galbene, totul a inceput sa se invarteasca cu mine. Am inceput sa aud un zgomot care se amplifica din ce in ce mai mult, asemeni zgomotului produs de instrumentele chirurgicale in cuva in care sunt sterilizate. Zgomotul crestea in intensitate, ca si cum un avion se pregatea de decolare. In scurt timp, m-am simtit absorbit intr-un vartej si am inceput sa ma misc, ca atras de un aspirator foarte puternic, printr- un tunel foarte  intunecat. Dupa o vreme, am inceput sa disting o mica lumina care devenea din ce in ce mai mare, pana am iesit din tunel. In acel moment, forta care ma atragea a disparut, am iesit din tunel si am inceput sa plutesc pe un cer senin, de o frumusete de nespus.

  Pluteam in acel cer atat de frumos si am inceput sa ma minunez de starea mea de spirit: ma simteam complet relaxat. Mi-era bine. Am inceput sa caut un punct de referinta, si privirea imi fu atrasa de Soare, care ma invaluia cu o lumina nepamanteasca. Era un soare nespus de frumos. Lumina sa era complet diferita de ceea ce vedem pe pamant, in zilele senine. Era fantastica, de un galben auriu, mult mai intensa, si ma inconjura cu o iubire fara limite, o iubire mult mai puternica decat ceea ce putem noi simti pe  pamant. Cred ca ceea ce cunoastem noi aici ca iubire ar trebui sa fie intensificat cel putin de o mie de ori pentru a reda o palida imagine a acelei iubiri nepamantesti. Cand am inteles ca starea mea de bine venea de la acel Soare, m-am intrebat, evident, ce se intampla? Unde ma aflu ? este realitate sau vis ?

      In acel moment, Soarele a inceput sa comunice cu mine, mi-a spus  sa am incredere in el, mi-a demonstrat ca ma cunoaste, ca stie cine sunt si multe alte lucruri, de neexprimat in cuvinte. Toate acestea ma surprinsera mult si am cerut mai multe explicatii. Atunci, fiindca se pare ca nu prea avea timp sa-mi explice totul pe indelete, m-a invitat sa-l vad pe dinauntru, ceea ce la inceput m-a speriat, insa dupa ce am primit asigurari ca nu era nici un pericol, am acceptat sa-i fac o vizita. Intr-o fractiune de secunda, cu o viteza fantastica, m-am deplasat din locul unde ma aflam si am intrat in Sfera de Lumina, care dintr-odata deveni imensa. Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca ma aflam intr-un univers cu totul nou, de o frumusete fantastica, cu lucruri, peisaje si fiinte fantastice, ceva cu totul si cu totul minunat, nemaiintalnit pe pamant.

        In clipa cand am vrut sa inteleg ce mi se intampla, mintea mea s-a dilatat la infinit si am stiut absolut totul, cea mai inalta stiinta care se afla acolo, stiinta Universului, a Cosmosului, toate limbile oamenilor, ale pasarilor si animalelor, si inca multe altele. In acel moment am trait o bucurie nemarginita, caci stiam absolut totul. Intelegeam cu bucurie ca in tot Cosmosul si in toate Universurile exista o armonie absoluta, ca nimic nu este intamplator, ci totul se afla in ordinea cea mai perfecta, pana in cel mai mic detaliu. Am realizat ca acele fiinte care traiau in Sfera de Lumina, minunate, nespus de iubitoare, inteligente si intelepte peste inchipuirea mea, erau foarte harnice si indeplineau din iubire si cu iubire tot ceea ce Fiinta de Lumina le cerea sa faca. In acel univers, acele fiinte minunate nu stateau niciodata. Cred ca cel mai mare chin ar fi fost pentru ele sa li se ceara sa nu faca nimic- va puteti imagina asa ceva ?

         Cand am inteles cu adevarat unde ma aflam, bucuria mea fu fara margini. Insa nu a durat mult, fiindca Fiinta de Lumina(desi n-o puteam vedea, vocea sa ma insotea peste tot) imi spuse ca era suficient ceea ce vazusem acolo si ca era timpul sa ma intorc pe Pamant. In acel moment am vazut si Pamantul la orizont. Era foarte urat. O planeta albastra ca cerneala, fara nici o emisie de lumina, de dragoste….Din Sfera de Lumina vedeam pamantul si percepeam numai lucruri urate : dorinta nemasurata de putere, rautate, cruzime, lasitate, ura, minciuna, ipocrizie, vanitate, certuri si neintelegeri de tot felul. Atunci deodata am devenit disperat si am intrebat de ce trebuia sa ma intorc pe  pamant, unde este asa de urat ? vocea care ma insotea mi-a spus cu dragoste ca nu eram pregatit sa traiesc in sfera de lumina, si pentru a-mi demonstra adevarul afirmatiilor sale, ma duse intr-un loc asemanator cu un cinema, unde incepu sa desfasoare filmul vietii mele de pana atunci. Eu ma vedeam tridimensional, ca pe o scena, si totul era foarte viu si real, adica ma vedeam pe mine insumi inconjurat de oamenii cu care intrasem in contact in diverse ipostaze ale vietii mele, si care, dupa criteriile Fiintei de Lumina, demonstrau ca nu eram indeajuns de pregatit pentru a-mi urma viata in Sfera de Lumina.  Atunci, ca un nou-nascut, am inceput sa ma plang si sa ma rog sa nu fiu trimis inapoi pe pamant, unde era asa de urat. Cu aceeasi dragoste, am fost rugat sa ma intorc pe pamant, pentru ca nu-mi implinisem menirea in aceasta viata pamanteasca.Eu am continuat sa protestez si atunci Fiinta de Lumina m-a proiectat intr-o ploaie de curcubeu intr-un loc exotic foarte frumos, spunandu-mi ca oricum nu-mi era posibil sa traiesc in Sfera de Lumina, dar daca voiam, puteam sa traiesc in acel peisaj luxuriant. La inceput m-am bucurat de noua mea conditie, dar apoi m-am razgandit si am vrut sa ma reintorc pe  pamant, pentru a termina ceea ce aveam de facut. Fiinta de Lumina m-a incurajat, cu dragoste, sa ma intorc pe pamant si sa incerc cat mai mult sa fiu asemeni acelor fiinte minunate pe care le vazusem acolo, pentru a ma putea intoarce cat mai repede cu putinta. La plecare, mi-a poruncit sa uit tot ceea ce cunoscusem acolo. M-am intors prin acelasi tunel, de deasupra ma vedeam inert, intins pe mozaicul din hol, inconjurat de mai multe persoane care se agitau in jurul meu. Mi-am recapatat suflul vital in bratele asistentei care, cand am deschis ochii, m-a intrebat ingrijorata ce mi se intamplase. In tot acest interval, viata mea nu-si incetase nici o secunda firul evenimentelor. Le-Am suras tuturor si le-am spus jovial ca nu mi se intamplase nimic si ca totul era in ordine.

Pentru a incheia, fiindca tot ceea ce v-am povestit este adevarat, va voi povesti cateva lucruri pe care mi-a fost permis sa mi le amintesc.

 Timpul pe  care il traim este numai al nostru, al oamenilor. Tot ceea ce am vazut si am cunoscut in Sfera de lumina ar fi durat foarte mult aici, pe pamant, masurat in unitatile noastre pamantesti.

   In comparatie cu stiinta care exista in Sfera de Lumina, cea mai inalta stiinta a oamenilor este doar o galceava de copii prescolari si nimic mai mult.

   Absolut toata stiinta cu care ne mandrim ne vine din Sfera de Lumina. Oamenii au facut cea mai mare greseala a existentei lor atunci cand si-au permis sa desparta stiinta de religie, pentru ca  totul este un intreg, si daca nu se va avea in vedere reunirea ca un intreg, oamenii vor orbecai inca multa vreme in intuneric.

   Aici pe  pamant trebuie sa invatam sa iubim neconditionat, asa cum ne iubeste pe toti Fiinta de Lumina. Trebuie sa mai invatam stiinta despre compozitia lucrurilor si a proceselor naturale care au loc aici pe pamant, pentru ca totul sa aiba viata.

    Dupa abandonarea corpului uman, sufletul traieste o viata mult mai intensa : viata nu inceteaza niciodata sa existe. In Univers exista multe locuri unde putem trai si evolua, numai ca destinatia noastra viitoare o determinam aici, prin modul de viata pe care il adoptam aici pe  pamant.

     Cred ca Fiinta de Lumina este Creatorul nstru, Tatal nostru, care ne iubeste cu o dragoste imensa, o dragoste nepartinitoare, o dragoste pe care ne-o daruieste tuturor in mod egal. Ai incredere in dragostea Lui si de fiecare data cand te vei simti rau sau vei avea greutati, roaga-I-te cu sufletul senin, pentru ca El te iubeste si te va ajuta. Sa nu uiti asta niciodata !!!