Cum am inca probleme cu internetul si nu reusesc sa scriucomentarii, o sa iti tot dedic postari:)
Ma bucura si ma onoreaza faptul ca ma urmaresti in continuare...desi am atat de putin timp de stat pe net in perioada aceasta, si mai ales aici pe blog nu am prea mare inspiratie...Sau as avea dar mi-e ca strig ca lupii sub clar de luna si nu ma baga in seama nimeni...
Tu insa esti cu adevarat cea mai fidela cititoare a mea.
Sa stii ca iti inteleg singuratatea, fiecare dintre noi e singur in felul sau, cred ca e parte din conditia noastra aici pe pamant. Eu una am avut o perioada buna cand am suferit ingrozitor de singuratate, m-am disperat, am plans, m-am tulburat si m-am chircit in mine insami, am si luptat contra ei, am incercat sa ies sa-mi fac prieteni, sa fiu parte din lume, numai sa nu raman seara singura intre 4 pereti. Si pana la urma, dupa o perioada de angoasa, nu stiu sincer cum s-a facut dar parca pur si simplu m-am linistit. Am inceput sa simt ca toata disperarea mea trece, ca se vindeca de la sine si ca sufletul se resemneaza intr-un fel, dulce- amarui, cu singuratatea. Si incepusem aproape sa ma simt bine cu ea, sa o duc ca pe un tovaras care de-acum incolo facea parte din viata mea si era o stare de fapt.
Eu cred ca pana la urma singuratatea nu e asa de rea...da, te face sa treci prin mari suferinte interioare si zbucium, insa pe urma te regasesti mai adevarat, mai tu insuti si apoi ai timp pt tine, ai timp sa faci o multime de lucruri pe care inainte nu le puteai face.
Sufletul are nevoie si de singuratate...ca sa se regaseasca, sa se reculeaga. Si uite, poate ca nu esti religioasa, dar sufletul are nevoie de singuratate ca sa-L regaseasca si pe Dumnezeu. Iar acest gol din noi pe care-l resimtim fiecare eu cred ca poate fi umplut numai de El. Incearca sa te rogi...asa cum poti, si ai credinta ca El ne asculta. Crede-ma, chiar asa este. Incearca sa-I spui tot ceea ce ai pe suflet...este singurul prieten adevarat care nu ne judeca si ne intelege si iubeste asa cum suntem.
Dumnezeu e alaturi de fiecare din noi, iar daca mai citesti zilnic si un acatist al Sf Nectarie...in curand o sa simti cum viata ta devine mai luminata, mai frumoasa, mai senina. Incearca.
Te pup si eu cu cel mai mare drag, iti doresc ca Domnul sa iti ilumineze sufletul si viata firesc, pas dupa pas, zi dupa zi.
Si uite, ca sa iti mai descreteasca fruntea ti-as trimite romanul meu a carei publicare iminenta o astept, daca vrei lasa-mi adresa de e-mail (il am doar in format digital).
Ma bucura si ma onoreaza faptul ca ma urmaresti in continuare...desi am atat de putin timp de stat pe net in perioada aceasta, si mai ales aici pe blog nu am prea mare inspiratie...Sau as avea dar mi-e ca strig ca lupii sub clar de luna si nu ma baga in seama nimeni...
Tu insa esti cu adevarat cea mai fidela cititoare a mea.
Sa stii ca iti inteleg singuratatea, fiecare dintre noi e singur in felul sau, cred ca e parte din conditia noastra aici pe pamant. Eu una am avut o perioada buna cand am suferit ingrozitor de singuratate, m-am disperat, am plans, m-am tulburat si m-am chircit in mine insami, am si luptat contra ei, am incercat sa ies sa-mi fac prieteni, sa fiu parte din lume, numai sa nu raman seara singura intre 4 pereti. Si pana la urma, dupa o perioada de angoasa, nu stiu sincer cum s-a facut dar parca pur si simplu m-am linistit. Am inceput sa simt ca toata disperarea mea trece, ca se vindeca de la sine si ca sufletul se resemneaza intr-un fel, dulce- amarui, cu singuratatea. Si incepusem aproape sa ma simt bine cu ea, sa o duc ca pe un tovaras care de-acum incolo facea parte din viata mea si era o stare de fapt.
Eu cred ca pana la urma singuratatea nu e asa de rea...da, te face sa treci prin mari suferinte interioare si zbucium, insa pe urma te regasesti mai adevarat, mai tu insuti si apoi ai timp pt tine, ai timp sa faci o multime de lucruri pe care inainte nu le puteai face.
Sufletul are nevoie si de singuratate...ca sa se regaseasca, sa se reculeaga. Si uite, poate ca nu esti religioasa, dar sufletul are nevoie de singuratate ca sa-L regaseasca si pe Dumnezeu. Iar acest gol din noi pe care-l resimtim fiecare eu cred ca poate fi umplut numai de El. Incearca sa te rogi...asa cum poti, si ai credinta ca El ne asculta. Crede-ma, chiar asa este. Incearca sa-I spui tot ceea ce ai pe suflet...este singurul prieten adevarat care nu ne judeca si ne intelege si iubeste asa cum suntem.
Dumnezeu e alaturi de fiecare din noi, iar daca mai citesti zilnic si un acatist al Sf Nectarie...in curand o sa simti cum viata ta devine mai luminata, mai frumoasa, mai senina. Incearca.
Te pup si eu cu cel mai mare drag, iti doresc ca Domnul sa iti ilumineze sufletul si viata firesc, pas dupa pas, zi dupa zi.
Si uite, ca sa iti mai descreteasca fruntea ti-as trimite romanul meu a carei publicare iminenta o astept, daca vrei lasa-mi adresa de e-mail (il am doar in format digital).
în primul rând,mulţumesc de acest articol cu dedicaţie!:)..RIRI,ce diminutiv haios ai găsit!:)..mă gândeam că nu-s eu,dar vorba ceea cum habar nu am câte nume mai am,şi reale dar si pseudo..nu mai contează încă unul..oricum asta mă face să mă simt mult mai tânără având în vedere că vârsta ta este cea apropiată celor doi copii ai mei,şi sigur mă simt flatată..cât despre conţinutul postării..ce să spun,ţi-am mai zis,mă uimeşte înţelepciunea ta la această vârstă,o înţelegere a situaţiei personale pe care din păcate nu o găsesc la cei apropiaţi mie,[copii,părinţii ]..îmi face plăcere să te citesc şi-mi pare rău că pe aici nu se întâlnesc mai mulţi comentatori,deşi cititori sunt convinsă că ai destui,poate mai mult ca mine..
RăspundețiȘtergerecât despre relaţia mea cu Dumnezeu..să ştii că nu sunt religioasă în sensul fanatic,dar sunt credincioasă în sensul raţional..iar "mana"lui am simţit-o mereu prin viaţă..sigur,Dumnezeu are un timp a lui la care acţionează,dar noi avem alt timp terestru pe care-l trăim..probabil de aici şi veşnica nemultumire a noastră vis-a-vis de acesta..sunt supărată doar pe faptul că nu ştiu de ce nu ni se dezvăluie acest mister al morţii,de ce nu putem afla de ce ne naştem şi de ce murim..fiecare personalitate ,fie preoţi,fie predicatori sau oameni de ştiinţă,au o explicaţie a lor..dar asta nu mă convinge..
dar,concluzie,aşa este,rugăciunile spuse şi doar cu gândul către Dumnezeu,sunt auzite..
e mult de spus şi de scris dar deja am scris o postare în loc de notăţă:)
eu îţi doresc din suflet ca toate rugăciunile şi dorinţele tale frumoase ,dumnezeu să ţi le împlinească şi să te ocrotească..
să ai o zi minunată!
te îmbrăţişez cu drag!
Draga Riri,
RăspundețiȘtergereAsa-i ca e haios noul pseudonim pe care ti l-am gasit? Si parca mi te apropie mai mult.
Multumesc pentru comentariu, doar doua lucruri am de precizat: da, asa este , Dumnezeu are timpul sau, uneori poate diferit de al nostru, am remarcat si eu; in al doilea rand, sensul pentru care ne nastem in aceasta viata este pentru A INVATA SA IUBIM; o sa postez un articol care sa lamureasca mai bine chestiunea; acesta m-a lamurit si pe mine, cu ceva ani in urma, si mi-a linistit furtunile interioare si intrebarile despre sensul existentei. Cred cu tarie ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie lucrurile scrise acolo...sau macar numai acest unic mare adevar: Dumnezeu exista, si ne vrea fiinte iubitoare, fiinte care sa traiasca in lumina. Multe avem de indurat in aceasta viata...insa toate trec, si trebuie sa rezistam pana la capat caci dupa aceea ne asteapta lumina, bucuria vesnica- noi sa fim numai oameni buni, cat putem noi de buni.
Te imbratisez cu drag si iti multumesc ca imi scrii in continuare!