Ieri am descoperit aceasta simpla fraza, aiurea prin bloguri. Recunosc cu vinovatie ca nu mai stiu cui apartine...
Insa m-a socat .
Asa este, da, cel putin mie asa mi se intampla. Cand incep sa ma indragostesc, mi-e o frica de mor de acea persoana. Nu mai dorm noptile, nu mai sunt capabila de nimic altceva, de niciun gand, de nicio reala preocupare exterioara sau interioara. Fiinta imi e subjugata de "el", devine stapan pe mine inainte poate sa aiba habar. De aceea imi vine sa fug, sa ma ascund, un impuls mai puternic decat mine ma face sa-l resping, sa fug sa fug. E o copilarie cu siguranta, dar...Mi-e frica. De toate schimbarile pe care le-ar putea provoca in mine, in viata mea. Mi-e frica de casatorie , de copii. Pe urma realizez ca frica e doar o prostie, dar pana trec de acest prag tremura inima ca o frunza aurie nesigur atarnata pe creanga in bataia vantului.
Pe langa frica, mai e si rusinea. Cand incepi sa te indragostesti, iti e rusine sa il privesti in ochi. De multe ori mi s-a parut a fi un sentiment analog adorarii unei icoane in biserica. O atingi cu sfiala , nu privesti decat rar in ochii sfantului respectiv, te apropii cu sovaiala si cu buze timide abia atingi sticla rece. Cred ca inceputul indragostirii contine multa sfintenie, mai bine-zis mult din adoratia pentru divinitate...Ce poate fi mai firesc, mai frumos?
Julieta
Fragment din Romeo si Julieta
Insa m-a socat .
Asa este, da, cel putin mie asa mi se intampla. Cand incep sa ma indragostesc, mi-e o frica de mor de acea persoana. Nu mai dorm noptile, nu mai sunt capabila de nimic altceva, de niciun gand, de nicio reala preocupare exterioara sau interioara. Fiinta imi e subjugata de "el", devine stapan pe mine inainte poate sa aiba habar. De aceea imi vine sa fug, sa ma ascund, un impuls mai puternic decat mine ma face sa-l resping, sa fug sa fug. E o copilarie cu siguranta, dar...Mi-e frica. De toate schimbarile pe care le-ar putea provoca in mine, in viata mea. Mi-e frica de casatorie , de copii. Pe urma realizez ca frica e doar o prostie, dar pana trec de acest prag tremura inima ca o frunza aurie nesigur atarnata pe creanga in bataia vantului.
Pe langa frica, mai e si rusinea. Cand incepi sa te indragostesti, iti e rusine sa il privesti in ochi. De multe ori mi s-a parut a fi un sentiment analog adorarii unei icoane in biserica. O atingi cu sfiala , nu privesti decat rar in ochii sfantului respectiv, te apropii cu sovaiala si cu buze timide abia atingi sticla rece. Cred ca inceputul indragostirii contine multa sfintenie, mai bine-zis mult din adoratia pentru divinitate...Ce poate fi mai firesc, mai frumos?
Julieta
Fragment din Romeo si Julieta
Romeo: De pîngăreşte mîna-mi sfînta-ţi mînă
Să ierţi acestor buze ale mele — .;,
Doi pelerini ce-s ruşinaţi stăpînă —
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.
Julieta: Nu, pelerine, mîna-ţi vină n-are,
Căci pelerinii mîinile de sfinţi
Le-ating şi ei, în loc de sărutare
Se-nchină şi-şi strîng mîinile fierbinţi.
Romeo: Dar sfinţi şi pelerini n-au gură oare?
Julieta: Da, pentru rugăciune, pelerine!
Romeo: Ca să nu-mi schimbi credinţa-n disperare,-
Dă voie gurii focul să-şi aline.
Julieta: Stau nemişcaţi de-a pururi sfinţii, chiar
Atunci cînd rugăciunea o-mplinesc.
Romeo: O, sfîntă mea, stai liniştită dar, '
Să-mi curăţ vina, să mă-npărtăşesc
Şi-al gurii tale har la gura-mi vină! : ' [O sărută.] 
ce frumos....da asa e uneori ne e frica..mai ales cand ne indragostim prima oara
RăspundețiȘtergere