vineri, 19 august 2011

Gand

Actul de a scrie
e ca atunci cand partea  invizibila a fiintei
se apleaca in afara de sine
si inmuindu-se in cerneala, isi lasa pe hartie
amprenta colorata, plina de umbre, deformata, chinuita, uneori plansa , de atatea ori numai pe jumatate sau pe sfert spusa
amprenta aceea imbibata in cerneala ca in  lumina de luna
 Astfel dupa parerea mea se nasc cuvintele
uneori atat de miraculoase, calde  , ascunse intre pagini mucegaite  uitate( caci traim in secolul vitezei si al nimicurilor de tot felul) incat da, par a fi picuri tainici de lumina de luna, timid strecurati intre file, aproape cerand iertare pentru (cu)tremuratorul drept de a fi  in "lumea fioroasa de sub ceresc".

Cuvintele  sunt zbaterile sufletului (uneori atunci cand ar vrea sa -si sparga carcasa infama de carne si sa se intoarca in cerul de unde s-a desprins aici pe planeta de gheata absoluta):albe, curate, cer eternitate fiindca tesute dintr-o materie eterna, intangibila, inexplicabila si uneori mult mai dureroasa in frumusetea ei.
Si din aceasta nevoie inexplicabila de a-si revendica dreptul la suflet, de a trai prin si in-sufletul sau, omul a inventat Scrisul.
Iertare daca nu am spus aici fireste, nimic nou.

Uneori ma intreb, imi imaginez, visez: cum ar arata viata, daca ar fi facuta exclusiv din cuvinte?Daca fiecare zi ar fi pagina unei carti, spre exemplu avand numele "Lorelei"?

O alta Julieta


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu