marți, 2 august 2011

Fata cu flori

In asteptarea a ceva.
Nu faima. Nu neaparat bani.

Sufletul tanjeste mereu dupa ceva, inca de mic copil- ceva ce nu se regaseste nicaieri in jur. Nici in lumina soarelui nici in frumusetea naturii, a cerului, a copacilor si aproape nici macar in "miscatoarea marilor singuratate", asa cum parca spunea , demult intr-o alta viata, poetul.

 Sufletul sufera, aici.  De fapt, viata nu e viata e  tentativa de zbatere. Intr-o planeta- inchisoare. Intr-o planeta unde se traieste ca o masina printre masini. Sufletul vrea alta dimensiune. Sufletul vrea experiente cu adevarat umane.Sufletul vrea libertate si zambet adevarat si aventura plina de bucurie adevarata.
  Nu te incalzeste cu adevarat soarele pe chip, pe brate.  Am propriul soare inauntru. Dar ce pacat- nimeni nu are nevoie de caldura mea. Am soare mult de dat, insa nu am cui. Ce e mai paradoxal- simt ca toti oamenii au nevoie de acest tip de caldura, insa cand vrei sa le-o dai- nu o primesc, nu stiu sa o faca . Nu stim sa oferim, nu stim sa primim.
  Cel putin aici, pe planeta asta rece cu o mare atat de inutil de frumoasa.
  Spun si eu ca Paula Seling: Le monde est stone. Iar eu- fata cu flori din coltul strazii.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu