A doua zi, Alex se grabi mai devreme spre scoala. Abia isi manca fursecurile si o zbughi, fara sa-I dea prea multe explicatii mamei. La piept, pe sub haina, ascundea scrisoarea cea pretioasa.
In pauza cea mare, se duse intr-un suflet la posta. Cumpara timbre si puse scrisoarea in cutia postala, cu inima stransa. Apoi incepu sa sara in sus de bucurie :peste cateva zile, Mosul urma sa o primeasca si poate, daca ea va fi foarte cuminte, ii va aduce exact ceea ce isi doreste!!!!
La scoala, nu prea se putu concentra, si pentru prima data la ora de desen dadu gres, incat invatatoarea se mira:
-Ce-I cu tine, copile? Cum se face , azi parca esti cu capul in nori! La ce te gandesti?
Alex zambi.Desi parea aspra, doamna era prietena ei, pentru ca invata bine, scria deja de mana si desena mai frumos decat toti ceilalti copii.
- Nu stiu, doamna, ma gandesc…la Mos Craciun..
- Ei, asta e. Pai si ce, crezi ca o sa-ti aduca multe cadouri?
- Da….nu stiu daca multe…
- Bine, bine, hai sa vedem cum il desenam noi pe Mosul….Doamna o saruta pe capsor si o stranse la piept, gandindu-se la mama fetitei si la cat de bogat avea sa fie Mos Craciun pentru ea anul acela, cand ramasesera doar ele doua.
Ziua trecu si Alex isi simtea inima fericita.Se gandea la ce spusesera mama si doamna invatatoare: rosu-culoarea inimii…Inima ei parca era facuta din aur topit, mai vie si mai agitata ca niciodata, ii batea sa-I sparga pieptul, mai ales cand se gandea la scrisoare si la Mosul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu