Ajunsera acasa la Alex.
-Mami, mami, uite pe cine am gasit pe strada!O cheama Coralia.Am gasit-o pe drum spre biserica. O atacasera o multime de copii rai, si erau s-o ingroape in zapada, cica sa o faca omul lor de zapada….sper sa nu le aduca Mosul nimic, ba dimpotriva, sa raceasca toti sa stea la pat sa nu simta deloc Craciunul!
Mama se sperie vazand mogaldeata inghetata.
-Alex, hai repede, scoate-I hainele, eu ma duc sad au drumul la apa. Trebuie neaparat sa faca baie, apoi ii facem o frectie, ii dam pastile…trebuie sa o salvam, sa nu raceasca!
Zis si facut. Intr-o jumatate de ora, Coralia era spalata, frectionata, imbracata gros, mancata si indopata cu pastile.
Ii dadura sa manance si se mirara de cat de multe putea inghiti. Se vedea ca nu mai mancase cine stie de cand.
Incercara sa o intrebe cate ceva despre ea, despre familia ei daca avea, insa fetita parea amutita. Nu mai era inghetata dar tot mai tremura usor, si nu vorbea deloc, doar se uita la ele cu ochi mari si speriati ca o caprioara.
-Hai, s-o punem sa se culce, dupa aceea poate isi mai revine.
-Ok mami.
Mama o lua pe Coralia de manuta si o duse in patul cel mare, unde dormea ea cu Alex. In timp ce o culca, o privea atent. I se parea foarte cunoscuta. Avea ochii mari, asemanatori cu…si par buclat de culoarea abanosului, exact ca si….nu-I veni sa creada. Inima incepu sa-I bata nebuneste. Nu se putea! Alerga intr-un suflet la sertarasul cu poze, acolo unde…cu maini tremurande deschise albumul cu fetita ei…cu fetitele ei…scoase poza, la care nu se mai uitase de ani…intr-adevar, asemanarea era izbitoare. Alerga in bucatarie si incepu sa se roage. Lacrimi ii siroiau pe obraji. Coralia! Coralia! Doamne, le si chema la fel! Cum de nu se gandise imediat? CORALIA!
O chema repede pe Alex si ii spuse tot.
- Alex? Alex! O mai tii minte pe…Coralia? Stii ca ti-am povestit de ea?
- Da, mami, vrei sa spui..surioara mea pierduta? In seara de Craciun?
- -Da…..mai tii minte ce ti-am povestit?
- -Ca ai iesit cu ea, dupa paine…ca era un frig si un intuneric…si nu mai gaseati niciun magazine deschis fiindca era Ajunul…si apoi,…. Niste barbati v-au atacat, tu te-ai aparat, dar dupa cateva clipe nu ia mai stiut unde e Coralia, fiindca disparuse, o luasera oamenii aceia..
- -Doamne Dumnezeule Alex, tu…nu vezi….tie nu ti se pare….uita-te la poza!
Alex privi chipul senin si buclat.Asemanarea era intr-adevar izbitoare.
-mami! Dar e …e Coralia noastra, adica…mami, crezi ca e posibil?
Mama ei tremura si plangea. O imbratisa strans.
-Da , iubirea mea draga si scumpa, da, se poate sa fie chiar ea…Dumnezeu mi-a adus-o inapoi….tot asa, in Ajunul Craciunului. Dumnezeu m-a ascultat..mi-a ascultat ruga….mi-a adus-o inapoi….ea trebuie sa fie…ai zis ca cersea in curtea bisericii? Doamne, mititica….sarmana de ea….copilul meu drag, copila mea….lumina mea….Alex, cand se trezeste o intrebam…tot…poate stie , poate ne spune…poate…oare vorbeste?
Trecura doua ore. Cand se trezi, Coralia parea un pic mai intremata. Luase putina culoare in obraji.
Mama lui Alex o imbratisa. Nu incetase din plans.
-Draga mea, comoara mea…ia spune, de unde vii tu, a cui esti tu? Hai, vorbeste putin cu mama ta, haide, spune, de unde vii, ai parinti, ai casa?
-Dda…ingaima Coralia. Vin de la marginea orasului. Stam acolo mai multi….femei, barbate, copii…tigani….eu cersesc aproape zilnic prin oras….
-Doamne Dumnezeule! Exclama mama, ingrozita. Cersesti! Cersesti! Iubirea mea, ajunsa cersetoare prin Bucuresti! Batjocura tuturor! Doamne, mare esti, si adanc ne-ai pedepsit pacatele!
-Da…cersesc de mica…stiu ca am avut o mami…care era buna,asa ca dumneata, dar intr-o seara am pierdut-o…de atunci n-a mai venit mos Craciun la mine…
Mama o strangea tot mai tare si se ineca de plans.Tremura si nu putea decat sa ingaime: lumina mea, comoara mea, mi te-a adus inapoi dumnezeu, s-a indurate de noi…a plecat sotul meu, si te-ai intors tu…iubirea mea, scumpa mea, ai venit tu, sa ne alini sufletul si isnguratatea…doamne, cat ai suferit, copilita mea…
Alex ingenunchease si ea langa ele, si le imbratisa.
-Vezi Coralia, am zis eu ca esti surioara mea! Imi pareai tare cunoscuta! Ce bine ca i-am promis lui Mos Craciun sa fac fapte bune…as ate-am adus acasa, si te-a cunoscut mama! Acum vom fi o familie mare si fericita, mai ales cand o sa vina si tati…
-Nu, iubita mea, ma tem ca tati nu mai vine….mama ei o imbratisa si plansera impreuna, intre fericire si tristete, pana seara. Seara de Craciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu