A doua zi dimineata, Alex se trezi, cu un sentiment de asteptare fericita. Inima ii batea, inexplicabil, ca si cum ceva minunat urma sa se intample. Alaturi de ea, Coralia dormea inca. Se vede ca avea nevoie sa-si reface puterile, sa uite intamplarile trecute care-I chinuisera inima si trupul.
-Mami, mami, n-a venit nimeni?
-Ba da, iubita mea…a venit Mosul….ia uita-te putin sub brad. Mi se pare ca i-a adus ceva chiar si Coraliei! Mie oricum, mi-a adus-o pe ea, dragul de Mos…
Alex se duse sub bradut si gasi doua cutii mari, pe care le duse Coraliei, trezind-o. Doua papusi le zambeau vesel si colorat.Insa Alex o abandona repede pe a ei si fugi la mama.
-Nimic, nimic altceva, mami, n-a mai venit nimeni?
-Pai draga mea…tortul nostru de Craciun….
-NU, mami…nu tortul…altcineva…
Mama o lua in brate si tocmai cand se pregatea sa o consoleze, auzi soneria.Se mira:
-Colindatori?! Asa devreme?
Alex alerga intr-un suflet, cu o bucurie imensa, la usa. Simtea ca pluteste, ca se sufoca de emotie. Simtea ca lumea urma sa se prabuseasca si sa invie iar.
-Tati!!!!! Tati, ai venit!! Te-a trimis Mosul, dragutul de el!!!A primit scrisoarea! Te-a trimis de la Pol!!
Intr-adevar, in usa statea nimeni altul decat …tatal lui Alex…si al Coraliei, bineinteles.
- Da, draga mea, chiar eu, zise si o lua in brate. Am ajuns…sper ca nu prea tarziu, adauga el spre sotia sa, care-l privea muta, nevenindu-I sa-si creada ochilor.
Parintii se imbratisara, mama fetelor aproape lesina putin de emotie. Ce mai, era intr-adevar Craciunul in familia lui Alex.
Fetita isi lua surioara de mana si se grabira sa-l asculte pe tatal lor, care povesti cate pareri de rau avusese si cum ar fi vrut sa se intoarca, si cat de dor ii fusese de ele. Si cum intr-o seara, la televizor, daduse intamplator peste o emisiune pentru copii, si se gandise la iubita lui Alex…si cum deodata, si-a auzit numele, si si-a dat seama ca era vorba de o scrisoare primita de la Mos Craciun, din partea fetitei lui….cum il podidise plansul, cand si-a dat seama in momentul acela cat de mult il iubea fetita lui, si cat de multi l voia acasa….Cum se hotarase instant ca acolo ii este locul, acasa, la fetele lui…
Urma apoi prezentarea Coraliei…de data aceasta fu randul mamei sa planga spunandu-I cum o gasise Alex, pe jumatate inghetata si moarta de foame…cum era mana Domnului, fiindca de ani de zile se chinuia politia s-o gaseasca,…si Domnul le-o adusese acasa, tot in Ajunul Craciunului, in care o pierdusera….Si ziua continua la fel, printre lacrimi, imbratisari si povesti….si era tare cald, tare tare cald in familia lui Alex…atmosfera de sarbatoare abia incepea, si avea sa continuie pentru foarte multi ani, si cine stie…poate ca sarbatoarea nu avea sa se sfarseasca niciodata.
Iar Alex, cu ochii afara, la fulgii care acopereau incet lumea, auzi parca un clinchet vesel de clopotei , stiu de la cine era, si ii trimise in gand o calda multumire pentru ca ii intregise familia de Craciun. Si inima ei era imensa si usoara, si jucausa, ca fulgii de afara…si stiu, intelese instant, ca inima era rosie, fiindca asta e culoarea lui Mos Craciun. Ca inima e de fapt facuta din aceeasi materie cu Mos Craciun…si cine stie, poate ca la nasterea fiecaruia din noi, chiar Mosul e cel care vine in taina si ne daruieste o inimioara, rosie ca a lui, sa ne amintim din cand in cand ca el exista, si sa-l pastram acolo viu si cald mereu….
Si-am incalecat pe-o sa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu