Vad azi in jur oameni care se aprind din nimic. Care nu au rabdare pentru nimic, cred ca totul li se cuvine si fac taraboi din orice. Si calca imediat in picioare pe oricine le-ar fi contra.
Nu au rabdare, nu au smerenie.
Mi s-a intamplat si mie. Cu o persoana apropiata, pe care n-o vedeam de multi ani. Am gasit-o schimbata, plina de nervi si jigniri in fiecare moment. O intelegeam, dar...nefiind obisnuita sa indur un tratament asa de dur, ma revoltam si eu mereu. De cateva ori am vrut sa plec. Dar cumva am rezistat, mi-am zis sa mai am rabdare. 3 luni a durat chinul...si apoi minunea s-a produs, in sensul ca persoana respectiva a incetat sa mai fie atat de recalcitranta. Acum ne intelegem aproape normal, si de fiecare data cand ii vin nervii, stiu ca e posibil sa aiba dreptatea ei, si daca o las in pace, se calmeaza singura.
De fapt, niciodata nu e bine sa raspunzi raului cu rau. E mereu bine sa-i rezisti, sa-i raspunzi cu bine daca se poate. Dintr-un foc mic nu e bine sa faci unul mai mare. Ma gandesc la toate conflictele, care cu putina intelegere si rabdare s-ar putea aplana.
In fond, am descoperit ca smerenia ma face mai puternica, mai rabdatoare, am descoperit ca smerindu-ma, eu devin cea puternica si cel care e pornit asupra mea devine cel slab! mare virtute smerenia!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu