Pana la urma, poate ca nu am nimic de spus. Ma prostesc, ma joc de-a sinceritatea si de-a exprimarea.Ma joc de-a artistul pe sarma.
Cel mai mult si mai mult in viata asta mi-ar placea sa stau intr-o ceainarie calda cu prieteni frumosi si dragi, band o ciocolata si asistand la un spectacol, la o lectura, sau pur si simplu discutand, razand. Asta ma face fericita, mai mult nu-mi trebuie.
Odata ce trec anii, se domolesc, se distileaza si dorintele, si iluziile, si lacomiile. Lucurile cu adevarat importante sunt simple si putine.
Nepretentiile...libertatea de a nu cere nimic si de a nu ti se cere nimic. Minunata stare de a fi pur si simplu tu, de a avea pe cineva care sa fie pur si simplu el. Sa va bucurati impreuna ca puteti fi, pur si simplu, voi. Cred cu tarie ca nu ar trebui sa ne ia o viata intreaga sa descoperim asta....pentru noi insine si pentru cei din jur. Oare nu e aici intelepciunea cea mai frumoasa, unica?
Cel mai mult si mai mult as vrea o mana calda nepretentioasa intr-o iarna friguroasa de Bucuresti. It just makes all the sense in the world.
frumos post!
RăspundețiȘtergeremultumesc:)
RăspundețiȘtergere