De cateva zile sunt captivata de noua mea descoperire. Blogurile…e ca si cum as trage cu ochiul in sufletele altora. E urat? E frumos? Mie-mi pare tare frumos….Ma absoarbe ore intregi acest nou “hobby”…
Daca e sa fiu serioasa, blogurile imi par o amprenta psihologica a unui popor. A poporului roman, spre exemplu. Citind bloguri de-ale noastre descopar cum sunt oamenii, sau cum si-ar dori sa fie.Un fenomen psiho-social, da. Inca o data, descopar:oamenii nostri sunt asa de talentati, da. Isi doresc transcendenta.Vor sa fie mai mult, macar intr-un coltisor de internet unde poate nu-I stie nimeni, macar in proprii ochi, vor sa aiba o oglinda care sa-I arate mai inalti si mai frumosi si mai interesanti.Vor sa aiba undeva un locsor unde sa fie frumos si cald si sa miroasa a prieteni.Si a rai.
Oameni sinceri, profunzi, desprinsi parca din filele unei carti ce nu exista, oameni a caror tara nu pare sa fie Romania de astazi..oameni care isi revendica o tara a sufletului. Oameni atat de sinceri si de frumosi cum nu credeam, sau credeam dar nu puteam pipai ca exista.
Imi place, in fond imi place tare ca oamenii au bloguri…Imi place ca oamenii au nevoie de frumusete si de dragoste. Mult, multa. Si-mi dau seama ca le seman un pic, si ca … va iubesc.
Imi place sa-mi imaginez ca fac si eu parte un pic din tara aceasta vrajita a blogurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu