Pe malul Rinului, aproape de orasul Baharah, se afla o stanca inalta, renumita din timpuri stravechi datorita unui ecou uimitor de clar, care duce departe pe apa glasul si fiecare cuvant rostit este repetat de cateva ori.
Aceasta stanca se numeste stanca lui Lorelei.
Legenda spune ca, in timpuri stravechi, aproape de aceasta stanca intr-un sat pe malul raului, traia un pescar sarac care avea o fiica, Lorelei cea cu par de aur.
Lorelei s-a indragostit de un nobil cavaler tanar si a fugit cu el din casa tatalui. Cavalerul a dus-o in castelul sau, dar fericirea preafrumoasei a fost scurta. A trecut timpul si cavalerul si-a pierdut iubirea pentru ea. Lorelei s-a intors in satul natal si a trait asa cum traise si inainte, dar inima ei era zdrobita.
Frumusetea lui Lorelei a atras multi tineri merituosi, care o iubeau sincer si cu devotament si doreau sa le fie sotie, dar ea nu i-a crezut si nu a vrut sa iubeasca pe nimeni.
Oamenii au inceput sa o invinovateasca de cruzime, iar unii au spus ca atrage barbatii prin vraji, pentru a se razbuna pe ei pentru ca fusese amagita de cavaler.
Aceste vorbe au ajuns pana la urechea episcopului. El a chemat-o pe Lorelei si a certat-o cu asprime. Frumoasa nefericita a izbucnit in plans si a spus ca unica ei dorinta este sa isi traiasca viata la manastire, in liniste si singuratate. Episcopul a incuviintat hotararea ei si i-a dat oameni care sa o insoteasca pana la cea mai apropiata manastire.
Drumul pana acolo mergea pe malul Rinului. Lorelei s-a urcat pe o stanca inalta, pentru a privi pentru ultima data castelul cavalerului, unde ea fusese fericita atata timp..
Dar, in acest timp, fostul ei iubit trecea cu barca pe rau, apropiindu-se de periculosul vartej, de la piciorul stancii. Vazandu-l, Lorelei a intins mainile catre el si l-a strigat pe nume. Cavalerul a privit in sus, uitand de vasle, si barca a fost prinsa de vartej, s-a rasucit si a fost trasa in adancuri.
Lorelei, cu un strigat, s-a aruncat de pe stanca in apa raului dupa iubitul ei si s-a inecat.
Dar de atunci, seara apare deasupra raului Rin umbra ei imateriala. Ca si cum ar fi vie, Lorelei sta pe varful stancii, isi piaptana cu un pieptene de aur parul ei de aur si canta atat de trist si delicat, incat oricine trece atunci pe rau ascultand, uita de tot si piere in vartejul de la piciorul stancii lui Lorelei.
Mult timp aceasta legenda a circulat doar in regiunea raului Rin, popularitatea sa europeana fiind obtinuta in secolul XIX, dupa ce H. Heine a scris una dintre celebrele sale poezii, "Lorelei".
sursa: http://shakuka.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu