Poate
in tacerea cu care se asterne zapada peste case. Poate printre filele cartilor
de povesti. Insa cel mai mult, cred ca este faurita din substanta visurilor
noastre.
Mi-e asa de dor de ea. N-am cunoscut-o niciodata, insa am stiut ca eram sortite
si ca urma sa ramanem impreuna pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu