joi, 3 martie 2011

Bucuresteni azi -episodul 1



  Sunt moldoveanca. M-am nascut la Tecuci, care de altfel e un oras ce mi-a daruit o copilarie si o adolescenta minunata.
Acolo unii oameni se tem de Bucuresti. Pentru ei, este un oras-haos, innebunitor, poluat, obositor, cu atatea tentatii, cu destrabalare, exagerat de scump, cu oameni rai, reci, unde nimeni nu te ajuta, o jungla in care te pierzi de tine insuti, etc etc.

Hmmm...as avea si eu ceva de spus despre Bucuresti, in care am stat vreo 8 ani.(ce ciudat, au inceput sa nu ma mire folosirea unor unitati destul de mari de timp care masoara chiar propria-mi viata).

Cand pleci de acasa cu asemenea prejudecati, insuflate fara voia ta de cei din jur, Bucurestiul apare ca un monstru, in toata mizeria si griul lui exterior, poluarea, aglomeratia, zgomotul, metroul, etc etc.
Mi-a luat nu mai stiu cati ani-4 sau 5, ca sa ma obisnuiesc cumva, si tot nu am simtit ca sunt acasa.Poate  doar atunci cand iti cumperi o casa cat de mica ajungi sa simti ca apartii acolo, si incepi sa-ti construiesti o viata pe bune, o identitate de bucurestean. Cel putin asta a fost cazul meu. Pana nu am avut locul meu, am urat orasul nesigur si atat de miscator ca apele unui rau involburat, in care a trebuit sa ma tot mut, sa-mi tot schimb activitati, prieteni, cercuri, cartiere....in care am calatorit in metrou si am scris  e-mailuri cat pentru toata viata mea.

Si apoi, nu stiu de unde si cum, a venit,...dragostea. Pentru acest oras. Dincolo de mizerie, aglomeratie si caini vagabonzi, au aparut serile culturale. Descoperirea marii felii de suflet si de emotie care este teatrul, cu lumea lui, cu actorii si prietenii lui si viata lor incredibila. Pub-urile,  mall-urile cu farmecul lor, cinema-ul. Ceainariile, librariile gen Carturesti. Si altele, altele.
Dar mai ales...oamenii. Bucurestenii, despre care as vrea sa scriu, despre care nu ma pot opri sa nu scriu, fiindca mi-au daruit atat. Carora nu ma pot opri sa nu le multumesc, fiindca ei m-au facut omul care sunt, de la ei am invatat sa fiu si sa gandesc si sa traiesc frumos.


2 comentarii:

  1. ai un blog deosebit de interesant,iar felul în care postezi momentele din viaţă,arată că eşti o fiinţă foarte inteligentă,şi cu un potenţial uriaş de creaţie literară..chiar dacă eşti la început pe aici,eu cred că în curând ai să ai f.mulţi cititori şi chiar mulţi prieteni virtuali;)..îţi doresc tot ce-i mai bun şi mai frumos pe lume,şi împlinirea dorinţelor cele mai ascunse..
    o zi minunată!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos:) cred ca ma lauzi prea mult:)
    M-am gandit sa fac un jurnal on line, pt simplul motiv ca sper ca aici nu se va pierde....Insa nu m-am gandit ca il vor vizita prea multe persoane:P
    Intr-adeavr, gandul meu ascuns e sa public intr-o zi....
    Te imbratisez si La Multi Ani anticipat pt 8 Martie!

    RăspundețiȘtergere