In curand voi avea 27 de ani. 26 era inca inscris pe panza de aur a copilariei, a dreptului de a mai fi imatur si de a visa ca vei ajunge “cineva”.Dreptul de a mai fi inca nesigur cu privire la viata si de a considera ca mai este inca mult inainte.
27 se inscrie pe panta coborarii. La 27 de ani, incepi sa te gandesti la varsta de 90, la ce bucurii si ce tristeti vei lasa atunci in urma.Incepi sate gandesti la un plan: ce pensie o sa am, unde o sa locuiesc, ce prieteni or sa-mi ramana alaturi, cati membri ai familiei, etc. 27 incepe sa coboare spre constiinta ca tineretea s-a dus, ca tot ce ai putut trai a ramas in urma, ca iti ramane doar sa faci copii , sa inveti sa fii gospodina si sa “te linistesti”.
Si totusi....
Pentru aniversarea mea
In anul 1984 s-au împlinit o mie nouă sute de ani de la prima atestare documentară a unui om ţinând în mână o carte. Nu un papirus, nu o tăbliţă cerată, nu un pergament, ci o carte cu file legate într-un cotor. Era în luna decembrie a anului 84, iar omul care ţinea în mână un codex (cuprinzând, se pare, texte de Homer sau Virgiliu) se afla la Roma, lângă templul Florei, şi se numea Marţial. De unde rezultă că omenirea a ratat cu seninătate una dintre cele mai extraordinare aniversări ale sale, aceea a apariţiei primului om cu o carte în mână... (A Blandiana)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu