Ce fericire ca pot trai totul cu bucurie. Cand eram mica, credeam ca nu se cuvine sa traiesti decat intr-un anume fel. Doar ca intelectual. Doar citind. Credeam ca nu se poate trai si observa si invata viata decat din carti. Credeam ca doar vietile altora pot fi inaltatoare si aducatoare de sens si de fericire. Ca suprema intelepciune este in carti. Mai tarziu ceva m-a convins sa incerc sa traiesc viata exterioara. Sa incerc sa ma apropii de oameni. Ceea ce am si incercat sa fac, nu fara truda , exersand o mare rabdare. Si a meritat, merita. Am descoperit ca , dincolo de carti si filme, viata reala este mai autentica. Am descoperit ca pot trai destul de bine frumos si fara sa citesc, numai din mediocritatea internetului si a filmelor(adesea comedii romantice de secol xxi). Am descoperit ca pot si sunt fericita numai prin faptul de a avea prieteni si a merge la mall. Este o fericire linistita si destul de lipsita de stralucire si de profunzime…dragostea se poate naste insa si in mod simplu. In lipsa ambitiilor si a dorintelor de a fi cineva. Am descoperit ca nu e nevoie de zbuciumul de a –ti jertfi viata pentru o creatie care sa-ti supravietuiasca dupa moarte si sa-ti faureasca un nume. Ca actul egoist de a te bucura pur si simplu de viata, fara framantari si regrete, fara incercarea perpetua de a descoperi mai adancul existentei, poate aduce fericire si liniste.Paradoxal- aceasta liniste fragila ma predispune la insasi implinirea visului meu de (incercare de) scriitor.Cand eram agitata ca vreau sa devin scriitor, nu puteam sa scriu.
De fapt, orice fel de existenta, mai saraca sau mai bogata, poate fi aducatoare de fericire si de impliniri. Este poate vorba si de o predispozitie la adaptare, pe care ma pot considera fericita ca o posed. Ma bucur ca ma adaptez la tot si toate, si ca acolo unde sunt, fie in taramul cartilor, in Bucurestiul aglomerat sau in strainatate, pot gasi un echilibru care-mi aduce multumire.
Viata e frumoasa si in afara cartilor, poate fi lipsita de griji chiar in absenta banilor sau a unor conditii minime. E suficient sa fim impacati cu noi, sa ne dorim sa fim impacati. Si impacarea vine. Cand eram mica , credeam ca viata nu are sens daca nu o jertfesc pentru ceilalti, si cea mai nobila jertfire imi parea meseria de scriitor. Azi insa am devenit mai egoista, nu stiu din ce cauza, poate deoarece am adulmecat apropierea simpla a fericirii. Pentru asta, nu pot sa nu le fiu inmiit recunoscatoare prietenilor care mi-au fost alaturi si care m-au invatat ce frumoasa e viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu