Inca tin minte cum, mica fiind, aveam marea dilema : cum sa impac lumea inconjuratoare cu lumea cartilor?Cea din urma imi parea de o absoluta necesitate in viata mea. Si constituia secretul care se interpunea intre mine si lume. In jurul meu, nimeni nu citea, cel putin nu mai mult decat strictul necesar. Poate nici eu nu citeam prea mult. Insa eram constienta ca ceea ce citeam, avea asupra mea o inraurire deosebita in comparatie cu alti oameni. Imi era frica si ma intrebam daca e normal sa fie asa. Sa imi para unele carti mai reale, mai umane decat lumea de afara a existentei mele.
Dintotdeauna am visat sa am suficient timp pentru carti. Timp si acea liniste sufleteasca necesara intelegerii si cufundarii in lumea cititului. Sa fac toate lucrurile, sa ma achit de toate responsabilitatile din viata de zi cu zi, ca sa pot sa citesc linistita. Sa am prieteni si eventual o familie pe care sa ii multumesc. Dar o anumita parte a zilei sa o dedic unei carti. Si azi visez la acest echilibru lumea exterioara- lumea cartilor (care e de fapt lumea mea interioara). Si constat cu spaima si surpriza ca in fond, lumea mea interioara nu mai e cine stie ce, de cand nu prea mai citesc. Incerc si azi sa imi acord timp sa citesc, incerc si azi echilibrul eu-carti-lume. Visez inca la o camera a cartilor - unde sa imi depozitez comorile de hartie acumulate. Ma tem ca voi munci toata viata pentru o astfel de camera, si cand in sfarsit voi dobandi-o, voi muri iar copiii mei o vor transforma in camera calculatorului.Cine stie, in felul in care merge lumea asta, cartile (cele frumoase, adevarate) vor disparea si vor face loc unor chestii inutile gen e-books, iPod-uri, notebook-uri etc, facute din "carton roz", asa cum imi place sa le numesc. Carton roz pentru ca seamana cu frivolul, da senzatia de bine pe moment, insa la prima ploaie serioasa se inmoaie si se deterioreaza. O fericire bazata pe exterior, pe ambalaj si "look", de parca n-am fi depasit faza de copii mici fascinati de ecrane si butonase colorate si cantatoare. Se pare ca nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu