Love and Jump

John isi doreste sa se indragosteasca. Mi-a zis azi. Nebuneste. Vrea  dragoste  din aceea americana, amestecata cu nebunie. Vrea sa faca cele mai nebune lucruri, alaturi de teoretica ea: sa se sarute la lumina lunii o noapte intreaga, sa sara cu parasuta, sa faca un safari in Kenia,sa danseze pe mese, sa se arunce in Niagara, sa se duca pe Luna, pe Marte (si eventual sa nu se mai intoarca, ii doresc eu….)   John vrea pe cineva care sa-l iubeasca cu patima si cu nebunie si fara limite si fara prejudecati, vrea pe cineva care sa strige pe strazi ca e indragostita de el si ca el e singurul tip care exista pe pamant. Si el la randul lui, vrea sa se poata urca pe blocul cel mai inalt din oras, si sa urle: sunt indragostit de…ea.  John vrea sa se intoarca adolescent(cred ca a vazut prea multe filme). Vrea sa se imbolnaveasca de dragoste. Vrea sa sufere, sa stea in spital, sa simta ca moare daca nu e cu respectiva. Vrea sa conduca dupa ce a baut, vrea sa se drogheze, sa-si taie putin venele ca tot e la moda, sa se catere pe cel mai inalt munte….si sa faca dragoste acolo…la minus 30 de grade  sa ramana intepeniti si sa-i ia salvamontul si sa ajunga in Cartea Recordurilor, etc etc…si toate astea cu o ea; sa simta ca traieste, ca e viu, ca are sange in el, ca se bucura din toti rarunchii de darul acesta splendid care se cheama viata, care ne-a fost dat fara sa stim cum si de ce, si care ne poate fi rapit intr-o clipita, tot fara sa stim cum si de ce.    Mama ce tip e John…il inteleg.Desi n-as fi crezut ca  e in stare de asa sentimente , dorinti, nelinisti. El care e mereu asa cumpatat, rece si cinic…si ironic 100%. Nu ma asteptam sa aiba o asa inima fierbinte.   I-am zis..nu mai stiu ce i-oi fi zis, o tampenie gen : du-te la o agentie matrimoniala, sau scrie pe un site din ala de dating. A ras. A zis ca de mult a incercat asa ceva, dar a intalnit numai aiureli. Cica eu as fi cea mai buna  pe care a intalnit-o pana acum, dar nu m-as arunca in Niagara sau cu parasuta cu el pt nimic in lume. Sau ma rog, nu asa, din nebunie de dragoste.   Dar il inteleg…il inteleg cum nu se poate mai bine. John are dreptate- nu mai intalnesti niciun nebun in Bucurestiul nostru. Unul care sa te urmareasca pe strazi si peste tot numai sa te vada, unul sa se catere pe zidul blocului pana la tine la etajul 7….sau care sa-ti scrie La Multi Ani de ziua ta pe vreun perete al cladirii unde lucrezi….sau care sa te duca noaptea cine stie pana unde, intr-un avion sa vedeti de sus luminile orasului…un tip cu care sa dansezi toata noaptea ca nebunii si a doua zi sa o iei de la capat,  sa te catari pe cea mai inalta cladire din oras  sa iei cina apoi sa lansezi artificii , apoi sa te arunci drept intr-un elicopter care duce direct in Hawaii….si cate si mai cate din astea…..    I-am urat bafta lui John in cautarea nebunaticei lui amice….oricum, cred ca a vrut sa-mi bata niste apropouri, si m-am oprit. Ma intreb daca John nu are totusi dreptate. Poate ca trece viata pe langa mine si eu ma uit la ea ca printr-o fereastra: nu vad lucrurile care sunt aici si acum  care pot fi atinse traite, vad numai ce e afara, departe, in imaginatia si in proiectia mea.Vad numai ceea ce mi-as dori sa se intample si care teoretic “se va implini candva”. Dar ce fac cu acest “acum”? Unde il situez? Unde il traiesc? Daca ceea ce vad prin fereastra sunt numai iluzii? Ma ingrozesc cand vad cati ani au trecut si ce putin am trait. Si cum de fiecare data cand am intalnit pe cineva cu care as fi avut curajul sa ma arunc cu parasuta, m-am speriat si am fugit. Fara sa inteleg nici eu prea bine de ce. Deodata ma opresc usor inspaimantata, cu o constiinta dureros de acuta a faptului ca tot ce traim este acum, in clipa asta, si ca ceea ce traim ACUM nu se mai intoarce niciodata exact la fel. Poti sa repeti, dar de fiecare data va fi unic. De asta poate trebuie sa faci fiecare clipa cat mai frumoasa posibil. Fiindca nu se mai intoarce. Sa nu ajungi sa te uiti inapoi la viata ta, la toate acele clipe care au fost goale si plictisite, iar in locul unui ocean involburat multicolor, sa ai in fata ochilor un lac cu apa statuta si verzuie.  

   John mi-a propus sa sarim cu parasuta. I-am zis ca o sa ma gandesc.