Inimi

Dragul meu,

Azi am fost trista. E intaia zi de aprilie...insa oamenii sunt din ce in ce mai reci in jurul meu.
Zilnic astept, ma rog de ei, mut. Dar nimic, la fel, mai rau.
Inima umana...mari, imense, nenumarate sunt caile si chipurile ei. Niciodata nimeni n-o sa inteleaga o inima.Numai cel ce si-o traieste pe a sa.

Undeva sta scris:  zambetul este arcuirea muta a durerii, spre celalalt.
De azi, inima mea nu se va mai arcui spre nicaieri. De azi, papusa stricata a inimii mele.
Eu nu stiu. Nu stiu nimic.
Nu vreau, nu vreau nimic. Nimic.

Intotdeauna am stiut, de undeva mai presus, ca voi fi singura. Ca in fata Domnului, bratele mele se vor deschide numai doua. Si singura pe pamant imi voi purta destinul, fara lacrima fara suspin. ca numai eu imi stiu mut, numele sufletului meu . Iar floarea mea are doar petalele a fi,  ca a iubi este departe si adanc in mine,  de neajuns.

Iarta-ma. Vreau sa fiu demna de tine. Vreau sa rezist, cu stoicism. Si sa ofer ce am de oferit pana la capat.
Insa imi e dat sa stau aici. Intre durere si arcuirea ei. Aici, jos. Si uneori e atat de greu.

Cu drag, acolo unde esti,
Julieta ta