Pana la urma, cursul asta se dovedeste a fi chiar simpatic, isi spunea Selena. In fiecare zi, mai apare cate ceva. Regreta numai ca nu putea sa asiste de fiecare data, programul de la birou rapindu-I aproape toata ziua, iar sefa ei punandu-I tot timpul tot felul de sarcini in carca, pe care era obligata sa le desfasoare cat mai bine…De ce oare nu-si gasise pe cineva cu bani, astfel incat sa nu fie obligata sa se intretina singura? Pe de alta parte, multumea in gand pentru independenta ei: era cat de cat ok sa fii robotel 9 ore la birou, insa dupa aceea sa fii liber sa faci ce te taie capul…Selena locuia singura intr-un mic apartament cumparat jumatate cu banii mamei, jumatate cu banii ei…si asta o facea aproape fericita. Faptul de a avea un camin o scutea de chirii, umilinte , frici, nesiguranta si insomniile din timpul facultatii, cand era nevoita sa imparta o camera minuscula si baia de pe coridor, intr-un camin de studenti….Macar acum putea sa-si aiba mica ei viata si un dram de libertate, pe care il folosea cum putea: mici si amuzante sesiuni de shopping …dese iesiri in parc (era o mare iubitoare de natura, de vara si de verde ), si mai ales- de 3-4 ori pe saptamana- mall, restaurant si cinema…Pentru cine nu a trait o astfel de viata, poate parea ceva destul de superficial, insa Selena indurase destule in adolescenta: groaznicul divort al parintilor, suferinta cauzata de indiferenta tatalui care plecase pur si simplu intr-o zi fara ca apoi sa mai dea macar un telefon, plecarea mamei in strainatate , mutarea in capitala si socul de a se simti singura si abandonata printre straini….O capitala ce I se paruse oribila, imensa, aglomerata, obositoare, in care nu se regasea si nu-si putea gasi linistea si somnul.Cu prea putina speranta, adesea cu nopti de plans si disperare , cu foarte putin chef de viata, Selena reusise totusi sa termine facultatea, sa lucreze intre timp, apoi sa-si gaseasca un serviciu stabil si sa incerce cat de cat sa se puna pe picioare. Iar acum, ca avea ocazia unei vieti cu experiente noi si placute, acum ca putea sa se si bucure de viata, acum ca descoperea ca pe lume nu exista numai suferinta, ci si bucurie, avea de gand sa se bucure din plin si sa nu mai sufere niciodata. Isi promisese sa se bucure de tinerete si de fiecare moment, fara a cadea in alte extreme, fara sa devina o tanara superficiala si in cautare de placeri, cum vedea multe in jur. Bagajului de spiritualitate dobandit in copilarie voia sa-I adauge un strop de optimism, si de viata traita in plin…
Nici nu banuia ea ca acest curs de televiziune si de teatru avea sa adauge o dimensiune si o intorsatura noua existentei sale… Deocamdata, era destul de distractiv.
Dupa cum spuneam, isi facuse aparitia un nou “profesor”, de data aceasta un actor de teatru : se numea Mihai Bohalteanu, avea vreo 30 de ani si era “vedeta” teatrului bucurestean. Inalt, brunet, serios, aducea cu Johnny Depp, se spunea ca era foarte talentat, si publicul bucurestean se dadea in vant dupa piesele lui, mai ales cel feminin. Avea intr-adevar un magnetism al sau, si cand statea intr-o camera, era imposibil sa nu-l privesti sau sa nu fii constient de prezenta lui. Stia sa umple orice gol cu o replica, un gest, avea o voce profunda, guturala, izvorata parca din adancurile inimii. Deja, in momentul aparitiei sale in camera, cursantele se transformasera din vrabiute ciripitoare in gasculite ascultatoare …daca Mihai se inclina spre dreapta, isi inclinau si ele capul spre dreapta; iar daca Mihai privea la stanga, priveau si ele intr-acolo….in fine, cred ca ati prins ideea. Selena insa nu vazuse nicio piesa de-a lui (nu se ducea prea des la teatru), il stia dupa nume si dupa faima insa nu-I prea placea aerul lui usor arogant si foarte exigent…Era si foarte agitat, nu statea locului, impunea cu forta prezentei si a glasului, sublinia fiecare silaba si cerea atentie si parca supunere totala…ceea ce pe ea nu putea decat sa o impinga spre revolta (nu suporta sefii, nici sa I se dea ordine). Mai ales ca, la primul curs, cand trebuira sa-si spuna impresiile unii despre ceilalti, ei Mihai ii spuse ca pare rea. (aha, deci antipatia e reciproca). In replica, daca tot erau la capitolul sinceritate, Selena ii spuse ca pare increzut, arogant si autoritar, si avu satisfactia sa-l vada tresarind si incruntandu-se (ce soc pentru el, asadar, nu toate fetele iti cad la picioare, domnule cuceritor, nu-I asa? ) in timp ce toate celelalte colege o priveau de parca era nebuna. Ei, si? Las’ sa vada ca nu sunt una din gasculitele plicticoase cu care e obisnuit, ca mai exista si fete adevarate in zilele noastre, care nu-ti cad la picioare imediat daca le spui “a”, oricat ai fi tu de mare- branza mare actor. Si ca daca dumneata esti vedeta iar eu o fata obisnuita, asta nu inseamna ca poti sa-ti permiti sa ma faci rea fara sa ma cunosti. Las’ ca-l aranjez eu, se gandea Selena, si mintea ei deja incepea sa fabrice tot felul de situatii in care sa-l puna in incurcatura pe d-l Vedeta….Mai ales ca avea sa aiba nenumarate cursuri cu el…ori ne razboim la cutite, ori ne imprietenim, se gandi ea, nu cu foarte mare chef.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu