Nu stiu daca ti s-a intamplat, sau daca se intampla tuturor.
Sa intalnesti un om, o singura data in viata. In modul cel mai intamplator posibil. Si sa simti o conexiune cu totul speciala. Nu e vorba de dragoste...sau e vorba de mai mult, de ceva dincolo si poate mai desavarsit decat dragostea. Intalnesti un om, cu care simti ca si cum deja v-ati fi iubit,....deja ati fi depasit dimensiunea erotismului, pasiunii, iluziilor...e ca si cum, desi nici nu va cunoasteti fiindca abia v-ati intalnit, ati ajuns la o treapta a unei intelegeri superioare, si numai privindu-va, stiti si impartasiti lucruri din alta sfera.
Sa simti ca acel om te-ar putea invata totul ...ca alaturi de el ai intelege viata intr-un mod cu totul si cu totul...diferit. Si poate viata ta ar fi fost altfel.
Sa simti ca el este tot ceea ce esti tu mai profund, si daca l-ai fi cunoscut te-ai fi revelat tie insati, ca un boboc ce asteapta sa devina floare...
E ciudat, un astfel de sentiment. O astfel de intalnire. Ca sa vezi, viata nu e doar chin, monotonie, mecanica, banalitati...
Pacat numai ca astfel de intalniri, fiind atat de ...profunde, te lasa cu o spaima in suflet, si iti vine sa fugi...si le ratezi; ori se prea poate ca persoana respectiva sa fie prea sus , in cercuri prea inalte pentru a putea comunica...si atunci, ramai doar cu visul, cu dorinta, cu golul mut, in suflet.
Dar sunt sigura ca si el a simtit la fel.
Si de atunci, inconstient, imi port pasii prin aceeasi tara, doar-doar il voi mai intalni...
Semnat: Fata -care -cauta- mai- mult -decat -dragoste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu