parca mi-as cere iertare de trecerea mea atat de brusca , atat de violenta si de insipida.parca mi-as cere iertare de faptul ca trebuie sa deranjez atat. stau cu mainile in poala. cat frig, ah cat frig, eu insami sunt bucata de gheata care-ti invadeaza calea. pietrele drumului tau le prefac in frig aspru, colturos.
ce sa fac....ma sacrific si las in mine bucata de gheata..ii dau drumul sa -mi inghete fiecare coltisor. mi-e teama, si atunci ma ghemuiesc intr-un coltisor din acest mine, si astept acolo...si tac. te las sa mergi, sa marsaluiesti o , cu bocancii tai cu talpile de gheata, sa ti le infingi in caldaram si-n trotuare...sa -ti lasi urmele slinoase prin case...in timp ce eu ghemuita in colt, aud cantecul si admir zmeul de la fereastra....care nu e inaltat pentru mine, dar ce mai conteaza, ma agat de el imaginar, si-mi spun ca totul va fi bine.
ce sa fac? intr-un colt de mine, astept fereastra, astept cantecul intrezarit printre zabrele. in casa mea inghetata, nu intra nimeni, nici umezeala nici vant nici voci. numai cantecul...
pana vine vara, cat de insipida pare viata. pentru cine nu are in el arta de a trai, e asa un fel de inima uriasa tarata prea din greu de un suflet bolnav si beteag. oameni, povesti, intamplari...prea prea mult vid si prea multa suferinta. da da, m-ati auzit? prea prea de tot vida, viata asta, pentru cine are inima beteaga si sufletul subred. ah, viata draga...de ce nu stii sa-mi fii prietena? ce sa fac, sa te trag de partea mea? ah, viata, cat timp va trebui sa mai stau atarnata de gat si de inima, cu bucata de gheata infipta intre plamani si cu mainile reci, in poala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu