Am obosit.
Mi-e rusine de blogul asta inutil care nu spune nimic nimanui, in care tot incerc sa ma oglindesc, ca intr-o oglinda sparta si in culori tipatoare. Blogul asta prost, in care incerc sa fiu coerenta, si mai mult ma incatusez si ma falsific. In care iau 1000 de chipuri si de stari, si mi-e frica sa fiu eu. Blogul asta corect, coerent, rational, ordonat...blogul asta care inca nu are chipul inimii mele. Blogul asta unde incercand sa ma regasesc, fug de mine si ma ascund dupa umbra unui personaj.Blogul asta pe care il recitesc, il retusez, care-mi alimenteaza lenea si mandria. Blogul asta care-mi gadila orgoliul si nu-mi aduce (sau doar putin) puritate.Si nu ma spala.Blogul asta unde as vrea sa capat aripi, si musc cu dintii de tarana. Tarana, tarana, blogul asta de pamant violet. Blogul asta, pe care-l voi sterge intr-o zi, atunci cand voi fi scurs in el tot pamantul din mine.Blogul asta, pe care trebuia sa-l inchid intr-un sertar.
Mi-e rusine de tine, Prometeu, ca tu spui lucrurilor atat de bine pe nume...mi-e rusine ca incerc sa -mi regasesc eul si incerc, si incerc...
Mi-e rusine ca poate cineva o sa citeasca randurile astea, si as vrea sa le acopar cu un val.
Juliet alias Me
Mi-e rusine de blogul asta inutil care nu spune nimic nimanui, in care tot incerc sa ma oglindesc, ca intr-o oglinda sparta si in culori tipatoare. Blogul asta prost, in care incerc sa fiu coerenta, si mai mult ma incatusez si ma falsific. In care iau 1000 de chipuri si de stari, si mi-e frica sa fiu eu. Blogul asta corect, coerent, rational, ordonat...blogul asta care inca nu are chipul inimii mele. Blogul asta unde incercand sa ma regasesc, fug de mine si ma ascund dupa umbra unui personaj.Blogul asta pe care il recitesc, il retusez, care-mi alimenteaza lenea si mandria. Blogul asta care-mi gadila orgoliul si nu-mi aduce (sau doar putin) puritate.Si nu ma spala.Blogul asta unde as vrea sa capat aripi, si musc cu dintii de tarana. Tarana, tarana, blogul asta de pamant violet. Blogul asta, pe care-l voi sterge intr-o zi, atunci cand voi fi scurs in el tot pamantul din mine.Blogul asta, pe care trebuia sa-l inchid intr-un sertar.
Mi-e rusine de tine, Prometeu, ca tu spui lucrurilor atat de bine pe nume...mi-e rusine ca incerc sa -mi regasesc eul si incerc, si incerc...
Mi-e rusine ca poate cineva o sa citeasca randurile astea, si as vrea sa le acopar cu un val.
Juliet alias Me
stai liniştită!..nu ai de ce te ruşina...mai toţi blogerii au trecut prin astfel de stări...sunt momente cînd şi eu am impulsul de a şterge blogul şi să uit de acesta...am încercat..dar este ca un drog...mă reîntorc...şi dacă din întâmplare am şters,mi-a părut rău după ce am scris...aşa că multe postări,le-am "ascuns"..de fapt este o stare în care ajungi să fugi de tine însăţi,ceea ce nu se poate...acum,faptul că nu ai cititori încă,să nu te descurajeze..cam după o lună sau câteva luni ai să vezi câţi vor fi pe aici...aşa este tot începutul...nu te descuraja!...ştii, deşi spunem deseori că am vrea să fim singuri,de fapt nu putem accepta singurătatea absolută..de aceea şi cădem în depresie...ce-i mai trist uneori este că de fapt,nu o mulţime de persoane pot să ne alunge singurătatea,ci este de ajuns una singură..şi aceea nu este nici mama,nici prietena cea mai bună,chiar şi cariera uneori,ci acea jumătate androgină pe care conştient sau inconştient o căutăm toţi cât timp trăim...o singură persoană reprezintă o lume..şi dacă ştii că acea persoană chiar dacă nu comentează este lângă tine,nimic nu mai contează....nu te descuraja!..scrie,că o faci frumos..şi poate cine ştie,ce rezonanţă va avea,că poate nimic nu-i întâmplător în viaţa asta,nu?....
RăspundețiȘtergereps.postează-ţi şi tu un "contoar "de trafic,al nr.de vizitatori ce-ţi trec pe blog...eu am nu mai ştiu câte bucăţi:))..mă distrează,şi merg înainte:)....
Buna din nou, Ry!
RăspundețiȘtergereAi spus asa de frumos, ca avem nevoie sa ne gasim jumatatea de androgin pierduta. Nu stiu sigur daca cred in ea, insa mi-ar placea:)
Cat despre postarea mea..am unele momente cand as vrea sa fie blogul asta cu totul altfel, altceva, si nu sunt multumita niciodata.Nu, nu e vorba de cati cititori am, chiar nu e important.NU cu adevarat.E vorba de mine...de ceea ce reusesc sau nu sa exprim in acest blog...de faptul ca simt unele lucruri in mine si nu reusesc sa le exprim asa cum as vrea...e ceva ce tine de mine. Tot mai citesc blogul lui Prometeu, care mi-e foarte drag, imi place mult cum scrie si mi-ar fi placut si mie. de fapt, cand vad cum scriu alti oameni, simt un fel de rusine.
but..life goes on.
Multumesc , sa ai o zi superba maine!
Pupici