joi, 7 aprilie 2011

Vrajitorul cu vise

in padurea cu zumzete si minuni
 pe o piatra m-am asezat.
n-am stiut, o, n-am stiut
ca in ea erau inchise  toate visele
si ca eu fara sa vreau, le-am descatusat.
ceva, ceva in inima mea, in genele mele, in sangele meu
ceva a pocnit, si- am sarit in aer ca un curcubeu,
impreuna cu toate visele.
pe toate le-am strans in inima si-n stomac (habar n-aveam ca sunt asa de mari)
si uneori, pe inserat,
la ceasul potrivit, in sufletul potrivit,
le dau drumul. sa zboare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu