sâmbătă, 30 aprilie 2011

Teatru cu fluturi (episodul 6)


  Intr-o alta ordine de idei, lectiile lui Mihai devenisera practice. Initial, le tinuse o mica prelegere despre teatru si arta actorului; era foarte inteligent, trebuia sa recunoasca, avea o gandire foarte complexa, era foarte documentat. Facea toti banii sa-l asculti. Pana la urma era si cam atragator...  nu degeaba fetele erau innebunite dupa el, ceea ce ei ii provoca un fel de dezgust. Cum sa te injosesti in halul asta, incat sa-I ceri un autograf, si pe langa semnatura sa-l rogi sa-si treaca nr de tel(asa facusera mai toate cursantele)??Fetele din ziua de azi chiar nu mai au nici atata dram de demnitate? Sa ti-l ceara el daca e interesat!!(ca eu oricum nu I l-as da).
Intr-o zi, cand ii veni ei randul sa povesteasca ceva, avu surpriza ca el o striga:
-Acum e randul tau, fata cu nume de luna! Si ii zambi.
Pe moment, Selena nu stiu cum sa interpreteze: era un compliment, sau o fina ironie la adresa numelui ei? Chipul lui sincer nu parea a ascunde vreun fir de altceva, insa mai puteai sa stii?doar era actor. Si inca unul bun.
Plina de emotii, se aseza pe scaunul din mijlocul camerei. Vreo 15 perechi de ochi- inclusiv ai domnului vedeta- o priveau . Ce sa le povesteasca? Ceva haios, mai bine. Insa ce?Doamne, o sa se faca de ras complet, si mai ales in fata lui…
Pana la urma reusi sa ingaime o poveste despre o intamplare de-a ei mai veche dintr-o calatorie…ceva extrem de penibil si banal, total lipsit de spirit, ceea ce facu pe toata lumea aproape sa caste (m-as pricepe la povesti de noapte buna), si pe Mihai sa-I spuna cu un zambet prefacut:
-Bravo, draga noastra cu nume si chip de luna…Sa mai continui sa calatoresti…calatoriile sunt foarte frumoase si folositoare..ma rog, sper sa nu fie toate ca acea pe care ne-ai povestit-o, dar oricum….merita !Si toata lumea rase. Doamne, nu mai voia sa mai spuna nimic niciodata in fata unui public…ce-I trebuise oare curs de actorie???ce uriasa prostie din partea ei, sa vina sa se faca de ras in fata unor necunoscuti, care  nu-I stiau sufletul si o judecau dupa niste stupide aparente….
Chip de luna?????Ce voise sa spuna?Adica??? Si faza cu calatoriile??Doar nu era vina ei ca I se indicase aeroportul gresit, si trebuise sa strabata Milano ca sa –l gaseasca pe cel care trebuie…nu era vina ei ca patise ceva atat de penibil, ma rog ar fi putut fi mai atenta, dar in fine…ce-I venise oare sa povesteasca tocmai asta, nu putuse sa inventeze ceva, vreun iubit, vreo aventura…
Tot bombanind in sinea ei la adresa domnului Vedeta, se hotari sa incerce sa nu-l bage prea mult in seama, si daca o va mai enerva mult, avea sa renunte la cursurile lui, atata paguba. Doar nu avea sa se faca actrita de teatru. Incepea chiar sa-I piara cheful de a se face actrita de orice fel. Cu asemenea profesori, increzuti, aroganti, critici….Noroc ca mai existau si oameni precum Mircea.Cine stie, poate pana la urma avea sa se faca prezentatoare de stiri.

Un comentariu: