De cateva zile, ma gandesc numai la asta: cum sa identific si sa exorcizez raul din mine.
Vad in ochii celorlalti, rautatea din mine. Imi dau seama ca nu e ok, ca nu sunt ok. Ce sa fac?
Inainte nu eram asa.
Sa fie din cauza sentimentului de nemultumire? de oboseala? de lipsa de dragoste?
Da, asta trebuie sa fie:lipsa de dragoste din jur ma face sa seman cu un lujer spinos, in care floarea s-a retras in sine. Am nevoie de acesti spini tineri, pe care abia mi-i nasc: ca sa ma apar din toate partile, de spinii tuturor, mai maturi. Am nevoie de acesti spini: macar sa se stie ca sunt pe acolo, pe undeva.Ca o aoreola invizibila, insa prezenta.
Uneori imi pare ca toti am ramas doar niste tulpini pline de spini uscati. Poate mai avem si o floricica, in interior. Dar de multe ori- o groaza de spini. Ma tem pentru sufletele care se agata in ei. Caci sunt si suflete fara spini, mai sunt, totusi.
Marea-mi zambeste la orizont. Mirosul ei sarat imi invadeaza creierul, sufletul, constiinta. Cine sunt acum, depinde si de ea. Ceea ce sunt acum contine si un pic de sare marina.
As vrea sa gasesc undeva raspunsul, si mai ales vindecarea. As vrea sa ma vindec de mine insami.
Pana la urma, poate e totul doar oboseala. Candva o sa revin, stiu...Imi pastrez floarea pentru mai tarziu.
Vad in ochii celorlalti, rautatea din mine. Imi dau seama ca nu e ok, ca nu sunt ok. Ce sa fac?
Inainte nu eram asa.
Sa fie din cauza sentimentului de nemultumire? de oboseala? de lipsa de dragoste?
Da, asta trebuie sa fie:lipsa de dragoste din jur ma face sa seman cu un lujer spinos, in care floarea s-a retras in sine. Am nevoie de acesti spini tineri, pe care abia mi-i nasc: ca sa ma apar din toate partile, de spinii tuturor, mai maturi. Am nevoie de acesti spini: macar sa se stie ca sunt pe acolo, pe undeva.Ca o aoreola invizibila, insa prezenta.
Uneori imi pare ca toti am ramas doar niste tulpini pline de spini uscati. Poate mai avem si o floricica, in interior. Dar de multe ori- o groaza de spini. Ma tem pentru sufletele care se agata in ei. Caci sunt si suflete fara spini, mai sunt, totusi.
Marea-mi zambeste la orizont. Mirosul ei sarat imi invadeaza creierul, sufletul, constiinta. Cine sunt acum, depinde si de ea. Ceea ce sunt acum contine si un pic de sare marina.
As vrea sa gasesc undeva raspunsul, si mai ales vindecarea. As vrea sa ma vindec de mine insami.
Pana la urma, poate e totul doar oboseala. Candva o sa revin, stiu...Imi pastrez floarea pentru mai tarziu.
uneori ne cresc spini la toti..
RăspundețiȘtergereuneori e doar o faza trecatoare, alteori e mai mult decat atat.. ramane pe vecie.
fa lucruri bune si lucruri bune ti se vor intampla.
multumesc
RăspundețiȘtergerecând afirmi ceeea ce zici aici,deja treci de categoria persoanelor rele..un om rău chiar nu recunoaşte acest fapt..el din contră vede pe alţii răi..tu eşti o fiinţă minunată,dar poate sinceritatea ta,deranjează pe unii...nu te mai chinui cu astfel de gânduri...fii cum simţi şi lasă lumea să vorbească...la urma urmei cine te iubeşte cu adevărat,îţi acceptă şi defectele ce devin laturi pozitive în ochii acestuia:)..aşa că,fruntea sus,ai de făcut în viaţă lucruri mai importante,decât să te intereseze părerea altora despre tine...
RăspundețiȘtergereo noapte cu vise frumoase să ai...te îmbrăţişez cu mare drag,
ryanna!:)
Draga Ryanna, esti atat de draguta cum rareori mi-a fost dat sa intalnesc; multumesc din tot sufletul pentru ca iti rupi din timp sa-mi citesti colturile de ganduri...si pentru atata dragoste. Ieri eram foarte obosita...in plus, mai intalnesc oameni care parca scot ce e mai rau din mine...din fericire, totul trece, asa ca nu imi mai fac ganduri, ce a fost, a fost.
RăspundețiȘtergereNostalgiile mele sunt cauzate de faptul ca-mi lipsesc prietenii...si-mi astept iubirea.De asta am zis: floarea mea va inflori un pic mai tarziu. Deocamdata, imi adun sevele din care s-o fac sa renasca:)
Te imbratisez si eu cu mare drag si...mi-ar fi placut sa te cunosc si in realitate. E frumos si asa.Iti doresc o vara absolut minunata, ceva imi spune ca asa va fi!
PS pentru Ryanna-nu am reusit sa mai intru la tine pe blog....
RăspundețiȘtergereJulieta,
RăspundețiȘtergereposibil să fi vrut să intri pe blog la momentul în care făceam eu nişte modificări fiind atacată de o anonimă obsedată cred,şi am închis pt.puţin timp blogul..este cineva care "bate"la poarta mea în ideea de a mă desfiinţa din blogosferă..de pe un sit a reuşit să mă elimine,de aici nu ştiu cum va fi..aşa este una lume..greşeala mea a fost că mi-am apropiat nişte persoane le-am invitat în "casa"mea pe mess,m-au descusut cum au vrut arătându-mi prietenie sinceră şi acum mă jigneşte oridecâte ori are ocazia..îţi spun toate acestea ca să înveţi din greşelile altora...ai grije cui te destăinui..unii oameni funcţionează precum bumerangul..nu vreau să mă lamentez,trec printr-o dramă de neimaginat,şi nu ştiu dacă voi mai fi cea din-nainte vreodată..şi unii se găsesc să te lovească exact când îţi este mai greu în loc să-ţi întindă o mână de ajutor..
regret că nu am timp să pot a te citi mai cu atenţie..e frumos că scrii aici romanul şi sper că nu vei şterge nimic,poate voi avea zile mai libere şi liniştite şi voi citi şi reciti aceste pagini minunate..
îţi doresc să ai parte de tot binele şi frumosul din lume,şi îmi place optimismul tău..să nu-l abandonezi niciodată!:)
te îmbrăţişez cu mare drag!
Draga Ry,
RăspundețiȘtergereImi pare sincer rau de ceea ce ti se intampla....Nici nu stiu ce sa-ti spun ca sa te alin cumva.Decat: fii tare, ca o tauroaica adevarata!O sa vezi ca daca lupti pana la capat, pana in panzele albe, vei iesi cu bine la liman.
Te imbratisez cu mult mult drag si sufar ca o persoana asa minunata trebuie sa treaca printr-o incercare grea.