-Adica,….ca si cum as fi Lorelei?
-Aham.
-Ok….incerc, spuse ea timida.
-Si lasa timiditatea la o parte, baietilor nu le plac fetele timide, stiai?
-Aaa..sincer, nu cred ca-mi pasa prea mult…
-Asa, exact, nu te intereseaza ce cred ceilalti , tu esti tu si cu asta basta.Inteleg, zise el .
-Exact, asa e, nu ma intereseaza. Totusi, pe tine te plac, te vreau, zise ea incercand sa fie provocatoare. Se duse spre el, il impinse in fotoliu. Il mangaie pe obraz incet si il privi drept in ochi. Genunchii li se atingeau. Il atinse buzele cu parul ei, se apleca si ii sopti seducator si jucaus: stii bine ca vei fi al meu; e doar chestiune de timp. Apoi aproape fara sa stie prea bine ce face, urmandu-si un impuls, ii atinse obrazul cu obrazul .
-Asta e! ii spuse, ridicandu-se apoi, revenind la felul ei de a fi. Vezi, nu prea fac mare lucru, pur si simplu ma joc putin…Poate asa ar trebui sa incerc sa fiu: eu insami, fiindca altfel nu stiu cum…si atunci ma prefac, ma joc…Insa numai joaca nu era mana lui care o apuca brusc de brat, alta de mijloc, o trase rapid spre el si inainte ca ea sa se dezmeticeasca, ii captura gura intr-un sarut ametitor de I se taiara picioarele. Incerca sa se zbata insa el o rasuci fara mila si o aseza peste genunchi. Prea socata ca sa mai fie capabila de vreun gest, Selena isi lasa gura explorata de a lui, care in doua secunde se familiarizase deja cu dulceata ei.
Cand ii dadu drumul, trebui sa o sprijine ca sa nu cada. Tremura din toate incheieturile si I se parea ca toate se invarteau cu ea de parca i-ar fi cazut in cap o caramida. O ajuta sa se aseze pe fotoliu si ii sopti:
-Ai vazut, nume de luna? La asta ma refeream...ai vazut ce simplu e, si cat de mult ma provoci, incat uite ce-mi vine sa-ti fac…parea mai degraba tulburat si parca deloc el insusi. Se apleca si o saruta iar, de data asta mult mai dulce, mai bland, insa la fel de pasional. Selena simtea ca ii venea sa lesine, dar in acelasi timp o febra dulce ii urca in trup. Il inlantui cu ambele maini si il trase mai mult spre ea.El gemu si se afunda mai mult in caldura si moliciunea gurii ei. Dulce otrava….Totul disparuse imprejur, parca era intuneric sau parca erau mii de culori…si doar ei doi. Si deodata el se intrerupse, la fel de brusc cum incepuse. Se desprinse de ea si o lua de umeri cercetandu-I chipul aiurit, privind-o pana in adancul sufletului, cu o tandrete infinita si parca cu un regret profund.
-Vezi, draga mea, la asta ma refeream. Ii mangaie chipul, suvitele razlete, apoi se ridica si incepu sa se plimbe cu gravitate. In fond…ceea ce-mi doresc, cred…ceea ce incerc, prin acest rol…cu tine…Gesticula agitat. mi-e greu si mie sa mi-o recunosc,…cred ca incerc sa aduc la suprafata femeia ….frumoasa, pasionala, uluitoare…pe care o ghicesc in tine.Si folosesc pretextul lui Lorelei, si poate ii intinez mitul… De ce fac asta? Habar nu am nici eu…. mi-e si teama sa ma gandesc….
Selena nu putu sa-l mai asculte. Era constienta doar de bubuiturile inimii, roseate obrajilor si de gura care ii pulsa si o ardea. Incerca sa se ridice, tremurand ca scuturata de friguri. Tamplele ii bateau nebuneste. Incerca sa-si aranjeze hainele, parul. Isi lua geanta , trecu pe langa el si fara sa spuna nimic, rasuci cheia in broasca si iesi. In drumul spre casa si toata noaptea o arsera amintirea buzelor si ii rasuna ecoul faramitat al vorbelor lui….Se chinui in zadar sa adoarma. Undeva in subconstient incepuse, poate, o noua etapa .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu