miercuri, 4 mai 2011

Teatru cu fluturi (episodul 10)


In seara stabilita, se gasea in apartamentul lui Mihai.Intr-adevar, locuia in centru, la doi pasi de teatru (cum altfel). Selena se asteptase la opulenta, insa nu vazuse  apartament mai simplu. O camera mare-sufrageria, cu un birou , scaune , fotolii si biblioteca. Simplu si luminos. Peste tot se observa disciplina, stilul riguros, ai fi zis ca esti in casa unui avocat sau doctor, nu a unui artist.
-Bun, chip lunatic, acum ca mi-ai inspectat casa si sperand ca e pe placul domniei tale, zise el cu un suras, trecem la treaba? Sa nu stam mult, cred ca avem amandoi nevoie de cat  mai multa odihna..
-Ok, zise ea intimidata.
-Sa nu-mi zici ca te-ai inmuiat..unde e spiritul tau de ardeleanca ? Doar vezi bine, casuta mea e cuibusorul cel mai simplu din lume….sunt si eu un om obisnuit ca toti ceilalti, zise el, si o privi de data aceasta fara pic de ironie, insa ea se uita peste foile rolului, tulburata de a se gasi in aceeasi camera cu el, la el acasa, singuri, neauzindu-se decat pendula de la ceas, si nestiind ce sa faca cu mainile ….nu se stia nici ea atat de timida.Nu-si imaginase ca poate s-o incurce atat de mult cineva si ca se putea afla intr-o astfel de situatie. Oare ce ii trebuise curs de teatru, actori, piese, mers acasa la un actor..mai ales la acest actor?acum cine stie ce-si imagineaza….o cautase cu lumanarea. Te plictiseai, aveai chef de noi aventuri…acum ai gasit cu prisosinta….Ii ceru scuze pretextand ca e obosita.
-Haide, Lorelei, sa-si ceara scuze? Ai innebunit? Ok….in cazul asta, sa vedem un pic cum e cantecul asta…
-Offf…scuza-ma….cred ca sunt…foarte obosita, exclama ea, sfarsita. Pur si simplu nu se putea concentra.
-Nu-I nimic, draguta mea, stiu, si eu sunt obosit. Imagineaza-ti, zise amuzat, e a doua noapte asta, de cand nu dorm. Am avut atatea repetitii, va am si pe voi…si parca fara sa-si dea seama, isi puse mana peste mainile ei. Selena tresari, socata. Daca ar fi asezat-o pe un scaun electric n-ar fi tresarit mai tare.
-Ah, iarta-ma, zise el repede, si-si retrase mana. Iarta-ma, nu mi-am dat seama, repeta el, si-si trecu mana prin par, nervos, privind-o. Probabil ca pe chipul Selenei se citea o mare oroare, asa incat el zise:
-Ti-am zis sa nu-ti faci niciun gand, nu sunt un tip care forteaza fete.Si cu un zambet batjocoritor: iti imaginezi ca o pot avea pe oricare; dupa spectacole,  dau buzna, imi cer autografe, imi umplu cabina cu numere de telefon…le-as putea schimba in fiecare seara daca as vrea, si chiar mi s-a intamplat sa…In fine, se intrerupse el, daca vreau o femeie, crede-ma ca am mijloacele  mele sa o cuceresc, dar in asta nu intra si violenta, in niciun caz. Si oricum, pana acum nu m-a interesat niciuna atat de mult, incat sa abuzez….se opri, si ii privi gura. ..de farmecul meu. Buzele Selenei se uscara, nu mai auzea decat sunetul pendulei , ca un tun, sau erau bubuiturile inimii ei? si nu-si putea desprinde privirea din adancul ochilor lui negri.
-…insa  tu pari nitel fermecata, draga mea draga, nu-I asa? Vocea lui se transforma intr-o soapta seducatoare. Se apleca spre ea incet, la doi centimetri de gura ei…foile ei alunecara pe covor cu un fosnet moale. Ca intr-o vraja, buzele ei se deschisera…..isi inalta chipul spre al lui, el cobori  spre ea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu